2,956 matches
-
Oricum, Apolinarie din Laodioceea interpreta formula afirmînd că Cristos este „Dumnezeu făcut carne” (theos ensarkos), vrînd să spună că Logosul luase locul minții omenești a lui Cristos. Această presupunere poate fi Înțeleasă În lumina trihotomiei platoniciene trup-suflet-minte (nous), potrivit căreia Logosul poate Înlocui cu ușurință sufletul rațional al unei ființe omenești. Intuind acest lucru, Apolinarie și-a făcut o preocupare principală din a arăta, Împotriva tendințelor adopționiste ale școlii teologice din Antiohia, că „Dumnezeu În carne” este cu totul altceva decît
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
o singură hypostasis. Numai prin afirmarea acestei uniri indisolubile putea să explice Chiril de ce trupul lui Isus a fost ridicat la Ceruri. Acesta este, Într-adevăr, cel mai puternic argument al lui În Epistola a doua către Nestorie 51: „trupul Logosului nu este străin de acesta, ci Îl Însoțește chiar și atunci cînd e ridicat pe tron alături de Tatăl. Și iarăși, nu sînt doi Fii Înscăunați laolaltă, ci este doar unul, căci Logosul s-a unit cu carnea”. Deși nu era
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În Epistola a doua către Nestorie 51: „trupul Logosului nu este străin de acesta, ci Îl Însoțește chiar și atunci cînd e ridicat pe tron alături de Tatăl. Și iarăși, nu sînt doi Fii Înscăunați laolaltă, ci este doar unul, căci Logosul s-a unit cu carnea”. Deși nu era ceresc 52, trupul lui Cristos a mers la ceruri. Numai un apolinarism susținut putea să rezolve această enigmă, iar Chiril a fost acuzat de Înclinații docetiste ascunse. Cu Eutihie al Constantinopolului problema
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Conciliul de la Calcedon (451). Cristologia lui Eutihie trece de granița labilă dintre apolinarism și ortodoxie, pe care Chiril al Alexandriei n-o ștersese cu totul. Proclamînd (În 447) natura unică (physis, de aici numele de „monofizism” dat acestei mișcări) a Logosului Încarnat, Eutihie afirmă implicit că Isus nu era un om la fel ca noi, ci un tertium genus care viețuia Într-un trup non-uman. Conciliul din Efes (449) declară ortodoxă doctrina lui, care postulează „două naturi dinainte de unire, o singură
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
spațiul lor logic, iar morfodinamica lor constituie modul corect de abordare pentru o Înțelegere cuprinzătoare a istoriei 56. Controversele trinitare privesc relația dintre trei ipostaze ale divinității: Dumnezeu-Tatăl, Fiul și Sfîntul Duh. Cel din urmă este chiar mai elusiv decît Logosul, fiind identificat uneori, În iudeo-creștinismul timpuriu, cu Cristos Însuși, alteori cu un Înger, iar uneori chiar cu o ipostază feminină (rûah În limbile semitice e feminin), Maica Logosului 57. Structura ierarhică a Treimii n-a fost de fapt stabilită Înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Fiul și Sfîntul Duh. Cel din urmă este chiar mai elusiv decît Logosul, fiind identificat uneori, În iudeo-creștinismul timpuriu, cu Cristos Însuși, alteori cu un Înger, iar uneori chiar cu o ipostază feminină (rûah În limbile semitice e feminin), Maica Logosului 57. Structura ierarhică a Treimii n-a fost de fapt stabilită Înainte de Origen, care, potrivit Sfîntului Ieronim, era un subordinaționist 58. Ca și Filon, Origen Îl numește pe Dumnezeu ho theos, iar pe Fiu numai theos ori chiar „Dumnezeu secund
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Filon, Origen Îl numește pe Dumnezeu ho theos, iar pe Fiu numai theos ori chiar „Dumnezeu secund”59 și afirmă că cele trei sînt hypostaseis distincte. După H.A. Wolfson 60, Origen a aflat, ca și Plotin, din Ammonios Saccas că Logosul este generat veșnic. Alți teologi creștini au Împrumutat acest principiu mai degrabă de la Plotin decît din scrierile lui Origen 61. Modalistul Noetus din Smyrna era, potrivit lui Tertulian, monarhian, atîta timp cît nu recunoștea decît un singur Dumnezeu. Consecința era că
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
conform cu Îndurarea este Sfîntul Duh. Condamnînd sabellianismul, ortodoxia a repudiat subordinaționismul lui Origen, stabilind o egalitate Între ipostazele cerești. Teologia antiohiană, căreia i s-a atribuit o tendință adopționistă constantă, a cărei Însemnătate ar consta În evitarea oricărui amestec dintre Logosul divin și om În persoana lui Cristos, se afla poate mai aproape de distincțiile origeniste asupra acestui punct. Doctrina trinitară a lui Pavel din Samosata nu este cunoscută exact. S-ar putea să fi fost o formă subtilă de unitarianism, care
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Prima apocalipsă a lui Iacob 1ApJc 4. A doua apocalipsă a lui Iacob 2ApJc 5. Apocalipsa lui Adam ApAd VI 1. Faptele lui Petru și ale celor doisprezece Apostoli AcPtd 2. Tunetul, Mintea Perfectă (Brontê) Br 3. Adevărata Învățătură (Authentikos Logos) AL 4. Conceptul Marii Noastre Puteri (Noema) N 5. (Fragment din Republica lui Platon) 6. Discursul despre a Opta și a Noua Og 7. Rugăciunea de mulțumire (hermetică) G 8. Asclepius Ascl VII 1. Parafraza lui Sem PSem 2. Al
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
mai puțin de șapte tipuri distincte de ogdoade valentiniene, dintre care unul Îi este atribuit lui Valentin Însuși 3: Abisul sau Tatăl Nenăscut (Pater agennetos) sau Inefabil (Arretos) În sizigie (adică Împerecheat) cu Tăcerea (Sige), Tatăl În sizigie cu Adevărul, Logosul În sizigie cu Viața și Anthropos În sizigie cu Ecclesia (Biserica). Sistemul valentinianului occidental Ptolemeu este o variantă a acestei scheme originale, pornind de la o Tetradă compusă din Străbun/Ennoia sau Sige din care se nasc Nous (Tatăl, Cel Unul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
sizigie cu Ecclesia (Biserica). Sistemul valentinianului occidental Ptolemeu este o variantă a acestei scheme originale, pornind de la o Tetradă compusă din Străbun/Ennoia sau Sige din care se nasc Nous (Tatăl, Cel Unul Născut, Începutul) și Adevărul. Din Nous apar Logosul și Viața, aceștia la rîndul lor dau naștere ultimei sizigii a ogdoadei, Anthropos și Ecclesia. Acum Logosul și Viața generează și Decada, iar Anthropos și Ecclesia - Dodecada, ridicînd la treizeci numărul eonilor. Ultimul eon al Dodecadei este Sophia-Înțelepciunea; din motive
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
o Tetradă compusă din Străbun/Ennoia sau Sige din care se nasc Nous (Tatăl, Cel Unul Născut, Începutul) și Adevărul. Din Nous apar Logosul și Viața, aceștia la rîndul lor dau naștere ultimei sizigii a ogdoadei, Anthropos și Ecclesia. Acum Logosul și Viața generează și Decada, iar Anthropos și Ecclesia - Dodecada, ridicînd la treizeci numărul eonilor. Ultimul eon al Dodecadei este Sophia-Înțelepciunea; din motive, după cum vom vedea, diferite de la sistem la sistem, dar care pot fi definite și ca delir autoerotic
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Ehamot este Înțelepciunea, În timp ce Ehmot este „Înțelepciunea Morții”62. Regăsim o distincție de același tip, de astă dată Între Barbelo și Sophia, În AJ63, ca să nu mai menționăm duplicările sistematice ale entităților feminine În SST și HA64. 5. Sophia și Logosul În vreme ce mai multe dintre cristologiile timpurii țin să accentueze asupra ecuației dintre Logosul-Cristos și Sophia (vezi Introducerea), unul singur dintre textele gnostice originale o Înlocuiește pe Sophia prin Logos: Tratatul Tripartit (TT), scriere frumoasă și subtilă, atribuită În mod obișnuit
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
sistematice ale entităților feminine În SST și HA64. 5. Sophia și Logosul În vreme ce mai multe dintre cristologiile timpurii țin să accentueze asupra ecuației dintre Logosul-Cristos și Sophia (vezi Introducerea), unul singur dintre textele gnostice originale o Înlocuiește pe Sophia prin Logos: Tratatul Tripartit (TT), scriere frumoasă și subtilă, atribuită În mod obișnuit școlii valentinianului Heracleon, ale cărui speculații asupra Logosului din Evanghelia lui Ioan ne-au fost transmise prin intermediul lui Origen 65. Acest tratat reabilitează teza - respinsă de Elaine H. Pagels
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
să accentueze asupra ecuației dintre Logosul-Cristos și Sophia (vezi Introducerea), unul singur dintre textele gnostice originale o Înlocuiește pe Sophia prin Logos: Tratatul Tripartit (TT), scriere frumoasă și subtilă, atribuită În mod obișnuit școlii valentinianului Heracleon, ale cărui speculații asupra Logosului din Evanghelia lui Ioan ne-au fost transmise prin intermediul lui Origen 65. Acest tratat reabilitează teza - respinsă de Elaine H. Pagels Într-o lucrare mai veche - cu privire la existența unei relații foarte strînse Între gnosticism și creștinism, În general, și Între
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Origen, În afară de cazul că cineva ar fi dispus să susțină că Origen și-a preluat Întreaga sa teorie a liberului arbitru din această ramură de valentinism. De fapt, Origen consideră că Intelectele cad din pricina liberului lor arbitru 66; la fel, Logosul din TT acționează prin liber arbitru 67. TT nu este mai puțin creștin decît era Origen Însuși „gnostic”68. „Intențiile Logosului erau bune” ne asigură TT69, Însă el nu avea experiență, fiind „tînăr”, adică ultimul născut din Pleromă. „Oricum, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
din această ramură de valentinism. De fapt, Origen consideră că Intelectele cad din pricina liberului lor arbitru 66; la fel, Logosul din TT acționează prin liber arbitru 67. TT nu este mai puțin creștin decît era Origen Însuși „gnostic”68. „Intențiile Logosului erau bune” ne asigură TT69, Însă el nu avea experiență, fiind „tînăr”, adică ultimul născut din Pleromă. „Oricum, nu-i defel potrivit să criticăm Logosul, căci lumea care s-a creat prin el era destinată să ia ființă”70. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
arbitru 67. TT nu este mai puțin creștin decît era Origen Însuși „gnostic”68. „Intențiile Logosului erau bune” ne asigură TT69, Însă el nu avea experiență, fiind „tînăr”, adică ultimul născut din Pleromă. „Oricum, nu-i defel potrivit să criticăm Logosul, căci lumea care s-a creat prin el era destinată să ia ființă”70. Nu este posibilă decît o singură concluzie: aceea că, deși TT păstrează mitul Sophiei, nu reține și principala lui premisă, și anume că „lumea aceasta a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Nu este posibilă decît o singură concluzie: aceea că, deși TT păstrează mitul Sophiei, nu reține și principala lui premisă, și anume că „lumea aceasta a luat ființă din Întîmplare”71. Autorului valentinian nu-i lipsește, cu siguranță, iscusința: dacă Logosul eșuează În tentativa sa de a „pricepe ceea ce e de neînțeles” la Tatăl, nu este vina lui; eșecul lui era programat dinainte, pentru ca lumea inferioară să poată lua ființă. Căderea este explicată prin binecunoscuta temă a Sophiei-Logos care privește În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
vina lui; eșecul lui era programat dinainte, pentru ca lumea inferioară să poată lua ființă. Căderea este explicată prin binecunoscuta temă a Sophiei-Logos care privește În jos, dînd naștere Uitării și Ignoranței 72. Jan Zandee a demonstrat că Înlocuirea Sophiei prin Logos este perfect explicabilă În lumina dublei traduceri grecești a ebraicului HKMH, de pildă, la Filon 73. Savantul olandez pare a ignora că, Înainte de Origen și la acesta, cristologiile bazate pe Logos-Sophia erau răspîndite. Explicația este Însă mult mai simplă: Logosul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Logos este perfect explicabilă În lumina dublei traduceri grecești a ebraicului HKMH, de pildă, la Filon 73. Savantul olandez pare a ignora că, Înainte de Origen și la acesta, cristologiile bazate pe Logos-Sophia erau răspîndite. Explicația este Însă mult mai simplă: Logosul din TT, ca și Logosul lui Heracleon, nu este altceva decît Logosul Evangheliei lui Ioan. Autorul anonim al TT are În intenție o cît mai mare apropiere de creștinismul majoritar. De aceea, nu ezită să pășească pe terenul unei contradicții
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lumina dublei traduceri grecești a ebraicului HKMH, de pildă, la Filon 73. Savantul olandez pare a ignora că, Înainte de Origen și la acesta, cristologiile bazate pe Logos-Sophia erau răspîndite. Explicația este Însă mult mai simplă: Logosul din TT, ca și Logosul lui Heracleon, nu este altceva decît Logosul Evangheliei lui Ioan. Autorul anonim al TT are În intenție o cît mai mare apropiere de creștinismul majoritar. De aceea, nu ezită să pășească pe terenul unei contradicții În care aveau să se
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de pildă, la Filon 73. Savantul olandez pare a ignora că, Înainte de Origen și la acesta, cristologiile bazate pe Logos-Sophia erau răspîndite. Explicația este Însă mult mai simplă: Logosul din TT, ca și Logosul lui Heracleon, nu este altceva decît Logosul Evangheliei lui Ioan. Autorul anonim al TT are În intenție o cît mai mare apropiere de creștinismul majoritar. De aceea, nu ezită să pășească pe terenul unei contradicții În care aveau să se poticnească, ce-i drept, nu numai el
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
o cît mai mare apropiere de creștinismul majoritar. De aceea, nu ezită să pășească pe terenul unei contradicții În care aveau să se poticnească, ce-i drept, nu numai el, ci și cele mai mari spirite creștine și neoplatoniciene: dacă Logosul acționează prin liber arbitru, atunci este singurul răspunzător de apariția lumii inferioare, o lume ce rămîne produsul defectuos și accidental al căderii sale; dacă Însă căderea Logosului era deja prevăzută și programată de către Tatăl, atunci lumea nu mai este o
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nu numai el, ci și cele mai mari spirite creștine și neoplatoniciene: dacă Logosul acționează prin liber arbitru, atunci este singurul răspunzător de apariția lumii inferioare, o lume ce rămîne produsul defectuos și accidental al căderii sale; dacă Însă căderea Logosului era deja prevăzută și programată de către Tatăl, atunci lumea nu mai este o creație arbitrară, În timp ce liberul arbitru al Logosului este serios pus sub semnul Întrebării. Într-adevăr, nu este cu putință să fie salvate și omnisciența lui Dumnezeu și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]