2,054 matches
-
și mă privea fix. Fasciculul luminos al proiectorului perfora negurile din sală, un suflu de lumină clipitoare care abia contura linii și pete de culoare. L-am recunoscut de Îndată pe omul fără chip, Coubert. Privirea lui lipsită de pleoape lucea, oțelită. ZÎmbetul său lipsit de buze rînjea În beznă. Am simțit cum niște degete reci mi se strîng În jurul inimii. Două sute de viori izbucniră pe ecran, urmară Împușcături, strigăte și scena se adînci În tenebre. Pentru o clipă, parterul dispăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
încerca un sentiment de milă, ca până la urmă mutra mea nătăfleață să-i înfurie atât de tare, încât să mă ia și să mă azvârle pe geam afară, eu nu aș putea fi controlor de bilete pentru bărbați, doar dacă Luci, prietenul meu cel de 100 de kile, ar accepta să mă însoțească. În schimb aș putea controla femeile, cele de peste șaizeci de ani și cele sub șaisprezece ani. Cele mai adulte, mai împlinite, pot să-mi dea un șut să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
își ținu pălăria cu mâna și, încrețindu-și fața de încordarea săriturii, zdupăi peste șanț, în drum. Păun trase mâna de sub așternuturile din căruță, foșnind în palmă o beșică boțită de porc, în care, ca un pumn de gândaci negri, luceau, în nemișcare, sâmburii mașcați de pepene verde. Ia, primește astea! Primește-i și păstrează-i ! Ți-i dau să prinzi sămânță, zise el, oftând din rărunchi. Noi i-am cultivat din tată-n fiu, după ce un străbun, Păun-bătrânul, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
la târgovățul cu buci mari, de ins care trăiește ușor, un păpălău care întrerupea, pretimpuriu, horele stoarse dintr-un megafon cârpit în pânză groasă kaki, meșterind la un geamantan din tablă zincată , cu o mulțime de bumbi și de beculețe, lucind în penumbră, ca niște verzi ochi de pisică. Se vede că beculețele verzi îi sugerau meseanului Chirpic, cel supranumit Faraon, din Kotonoaga, un veritabil simțământ sărbătoresc, fiindcă, în timp ce-și freca și își scărpina dureroasa umflătură a unui recent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și ei, alergau în trap săltat, pe de laturi... Trei faetoane cu zestre, clădită de un stat de om, pe care o sprijineau niște bujori de druște, domnișoarele de onoare, cu ochi negri, înaintau în fața unei fanfare de alămuri, care luceau ca luna și cântau de fierbea sângele în tine... Numai la cinematograf poți să vezi ceva mai frumos! conchise ea, în admirația mesenilor și mai ales a bărbaților, care, în câteva clipe, despuiaseră interiorul unui rând de clondire. Ba, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
zărit mașina cu cele șapte racle, cum a luat-o din loc, cu motorul mormăind și cu sicriele lovindu-se între ele și bodogănind, nemulțumite, a gol Și zăpada era albă și foșnea ca mătasea, sub cerul vioriu, pe care lucea Sfântul Soare, iar de amețeală și de scuturături de friguri, și de înțepeneala neașteptată a maxilarului, și de piciorul spart în piron, pe care de umflat și de negru nu-l mai puteam pune în pământ, pe mine m-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
acestui landșaft oriental nu putea fi decât undeva în Țara Sfântă... Undeva în Ierusalim! Poate că din întâmplare fusese ferecat, aproximativ, într-un sector de oraș, unde trăiau nu numai israeliți, nu numai creștini, ci și mahomedani... Semiluna aurită care lucea uneori într-un vârf ca de minaret nu era o nedemnă părere!... Atunci, cu un năvalnic sentiment de admirație față de sine însuși, Vladimir își autodecretă, în mintea lui încinsă de gânduri, meritatul titlu de Pelerin. Tot mai ferecat în nemișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lui Akemi Yokota, nici pe pereții acestui bar, sau poate era la fel de imperceptibil ca starea mea de beție. Grupul de studenți reproducea În cor, Într-o japoneză stricată, cuvintele unui cântec pop care se revărsa din difuzoarele barului. Obrajii le luceau Îmbujorați din cauza sake-ului ieftin, a cartofilor prăjiți și fripturii de vită, iar deasupra suvițelor de păr negre, date cu gel, se reflectau mănunchiurile de lumini proiectate de un tonomat de prin anii ‘50. Aveam impresia că pulsul mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
la viață simțurile. După ce asta s-a repetat de mai multe ori, În cele din urmă a terminat cu un orgasm cutremurător. Întreg trupul Îi era scăldat Într-un amestec de transpirație, de lacrimi și de secreții, iar pielea Îi lucea ca a unui nou-născut. De atunci, Mie nu a mai dat curs vreunei invitații din partea bărbatului. Din câte spunea el, se pare că refuzul ei nu avea nimic de-a face cu teama de a nu fi chinuită din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Yazaki. Într-o seară, Yazaki a Început să-mi vorbească despre Reiko. „Reiko e ca o gaură neagră...“, spunea el. O gaură neagră? Cuvintele acestea Îmi trezeau În minte imaginea unei negrese uriașe, cu un corp negru imens, cu pielea lucind, și eram deja excitat numai gândindu-mă la ea. Însă pentru Yazaki cuvintele acestea aveau un cu totul alt Înțeles. Nu mai știu când s-a Întâmplat asta, am impresia că anul trecut, cam pe vremea asta. De obicei Yazaki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
beția cocainei, dar nu aveam o percepție de ansamblu, ca la scenele unui film. Imaginile care-mi reveneau În minte erau ca niște flashbackuri fragmentare și se rezumau la degetele picioarelor fetei, la despicătura feselor, la părul ei pubian care lucea umed. Eu nu apăream niciodată În aceste flashbackuri. În mod normal, orice bărbat Își amintește a doua zi de momentele În care Își unise trupul cu cel al femeii pe care o ținuse În brațe sau de clipele În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
chiar și acum bani În mod regulat, deși acum câștig și eu destul de bine. Reiko avea În figura ei ceva care mă intriga și mi-am dat seama că era vorba de buzele ei. Poate și din cauza rujului, buzele Îi luceau umede. Era cu totul diferită de Keiko Kataoka. Keiko Kataoka Îmi lăsa impresia că respingea orice atac, fizic sau verbal, asupra barierelor impuse bărbaților, folosindu-se de fiziologia și complexele lor. De aceea, singura metodă de comunicare cu ea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
am rămas singur cu meandrele vieții mele... Mă credeți că n-am mai izbutit niciodată să plîng? Și n-am mai avut reflexe prompte în fața primejdiei... Mergeam, așadar, căutând o ieșire din mlaștină, când am încremenit. Printre trestii, am zărit lucind un foc în fața căruia, nu-mi venea să-mi cred ochilor, trei inși cântau cu fluierele unor cobre așezate pe niște butuci înalți și rotunzi. Cântecul nu-l auzeam. Am mai făcut câțiva pași, cu grijă ca să nu mă trădez
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ceea ce însemna condamnarea la moarte fără altă judecată. La Hotel de Ville, el privea însă de la fereastră, plin de speranță și clocotind de dorința de a se răzbuna, cum se îngroșau în piață rândurile partizanilor săi. În noapte se vedeau lucind tunuri și sulițe și se auzeau invective la adresa Convenției... Hotel de Ville a fost, atunci, un fel de gară ciudată. Robespierre și ceilalți așteptau acolo un tren. Ei nu știau dacă acest tren va veni și în ce direcție îi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să pulseze, să urle, să sfâșie, iubirea este sânge în sânge, copile. Iubești? Pe cine iubești ? Tu nu deosebești umbra de om, cum să deosebești iubirea de închipuire? Uite ce ochi tulburi ai! Te deconspiră, te trădează absența. Nu dragostea lucește în ei, ci nebunia. S-au aruncat umbrele peste tine în haită și se hrănesc din inima ta. Ești o metamorfoză. Nu poți umbla toată viața de mână cu o fantasmă, deschide ochii! Vei deveni și tu contur în curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în lagărul Bogorodski, a înțepat-o cu baioneta în fund, după ce s-a întors din Siberia (bunica îi făcea de 7 ani), i-a pus insigne în piept (la CAP, toamna se dădeau distincții, s-a pișat pe tinichea să lucească, apoi a înfipt-o pe un perete, în cocina porcilor). A dus-o de nas, până când i s-a făcut lehamete. Tătuța a închis ochii ca o umbră de nor peste cer sau poate că Dumnezeu a rămas fără baterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
timp, ca de obicei. Vei putea aștepta aici sau pe Venus. - Venus, zise omul. - Perfect. Apoi, tăcere. Discipolul se plimbă agale ca pentru a scăpa de constrângerea datorată prezenței celuilalt. Silueta lui de umbră părea și mai puțin materială. Felinarul lucea și mai viu prin substanța neagră a trupului său, dar această formă cețoasă, tot estompându-se, pierzându-și claritatea conturului, rămânea întreagă și-și păstra forma. Pieri ca și cum nici n-ar fi fost. Janasen așteptă. Era un om practic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
întoarcă aici. Acum, singura noastră nădejde este faptul că el se găsește în transportorul care părăsește azi Pământul în direcția Venus. Urmă un moment de tăcere Femeia făcu niște semne în ghid cu un instrument ascuțit Când atingea pagina, materia lucea albăstruie. În cele din urmă ridică din umeri: - N-avem ce face. Cine s-ar fi gândit că Enro va descoperi atât de curând ceea ce faceți! Din fericire ați fost iuți, iar soldații lui din acest sector sunt deja împrăștiați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
din nou la bord și se ascunse până noaptea. Când umbrele se lungiră peste câmpuri, se materializă îndărătul coloanei și se duse liniștit până la ușa cea mai apropiată. După puțin timp, mergea pe un trotuar pavat și contempla o stradă lucind în milioane de lumini. Avea sentimentul că era la începutul și nu la sfârșitul aventurii sale acest Gosseyn care știa prea puțin despre el însuși. Fosa era păzită de o divizie de venusieni A, dar nimic nu stătea în calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
soarele dispărea după orizontul de apă înfiorată și amurgul își continua drumul în noapte, plecă spre marele studio, conștient că era gata pentru o acțiune eficientă. Când Gosseyn intră, Yanar, așezat într-un fotoliu de lângă fereastră, citea o carte. Camera lucea în blânda lumină magnetică. Lumină rece, dar în aparență tot caldă și intimă din cauza variației infime, dar continue, a culorilor sale. Gosseyn se opri la intrare și-l urmări cu atenție. Era un test. Similariză cablul din sala de control
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
la un moment dat, îndemnându-l să se întoarcă pentru a privi, de data asta în cunoștință de cauză. Cupola se înălța la aproape două sute de metri deasupra capului. Se rotunjea de jur-âmprejur, cu o transparență limpede, iar dincolo de ea luceau nestematele astrale ale centrului galaxiei. Prim-plan pe Calea Lactee. Milioane de sori, cei mai arzători și mai orbitori. Chiar aici, în miezul unei frumuseți fără pereche, Enro își lansase marea sa flotă. Se gândea, probabil, că va fi locul hotărârii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
că familia sa trădase pe cetățenii Celui Mai Mare Imperiu. Era nervos, încordat, timid, aproape mut, avea o înfățișare jalnică. Mai bine de zece ani fusese ținut departe de afacerile interplanetare și locale. Enro se întrerupse, grav, și cu ochii lucind. Continuă pe același ton solemn, - Din această dimineață a dat dovadă în două rânduri de sclipiri de clarviziune și de comprehensiune străine caracterului său. În timpul săptămânii acesteia pe nava amiralului Paleol s-a purtat, într-o anumită măsură, conform cu trecutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
părăsit, Venus și evenimentele nemaipomenite din galaxie i se păreau îndepărtate. Căpitanul Free îi deschise ușa camerei sale și prima impresie a lui Gosseyn era că se găsea în fața unui bolnav. Fața comandantului corpolent era foarte palidă și ochii îi luceau de febră. Se uita la Gosseyn ca la o fantomă. Îi reveni brusc culoarea în obraji. - Gosseyn, zise răgușit, ce s-a întâmplat cu dumneata? Ne-am pierdut. Gosseyn se uită la el, întrebându-se dacă această demonstrație de emotivitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
gest convulsiv, apăru înarmată cu un suflor. Gosseyn se similariză la șase metri de tabloul de control. Auzi șuierul suflorului și un strigăt de uimire în spatele lui. Răsucindu-se rapid, îl văzu pe celălalt cu spatele, contractat. În mâna omului lucea patul suflorului. Rapid, îl fotografie și, când omul se întoarse tresărind, similariză arma din mâna acestuia. Acum nu se mai grăbea. Obținu efectul de teroare maniacă dorit, dar și ceva în plus. Mârâind ca o fiară, omul încercă să atingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
se risipi, indicatoarele de distanță îl situau la nouăzeci și patru minute-lumină de Venus. După trei secunde se declanșă atacul și de astă dată într-un mod total diferit. Nava se cutremură în toată structura ei. Pe videoplacă, ecranul protector lucea cu un oranj aprins. Roboperatorul, pentru prima dată, emise un urlet tânguitor. - Bombe atomice, frontal! Cu un deget, Gosseyn readuse levierul în poziția inițială și similariză nava la nouă sute unsprezece ani-lumină în direcția Gelei. A doua sa tentativă de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]