2,817 matches
-
sângele pe nas fiindcă mă uitasem la el chiar în clipa când am zis ceva despre Dumnezeu și a avut impresia că l-am înjurat. "Să se învețe minte, bine i-ai făcut", l-a aprobat cu un glas pițigăiat, lungindu-și gâtul, o femeie care avea părul vopsit în culoarea morcovului. După ce mi-am șters sângele și m-am îndepărtat, mă pregăteam să-l înjur fără ocoluri pe agentul de circulație când m-a luat de o parte un bătrân
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
doua zi m-am grăbit să zic "da" când portarul m-a întrebat: "ai priceput cum se ajunge la administrație?" și am pornit-o pe coridoare, grăbit să rezolv cât mai repede formalitățile legate de sosirea mea și să mă lungesc pe un pat. Am rătăcit însă vreo oră fără să nimeresc birourile administrației, timp în care prin fața mea a defilat un șir nesfârșit de uși vopsite în alb murdar, identice. Întâlneam bătrâni, înfășurați în halatele lor vișinii și uzate, îi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
bucuria mea, fereastra ocupa aproape o întreagă latură din acest patrulater, așa că lumina pătrundea din belșug. Pe masă se aflau două farfurii cu mâncare și pâine. O mâncare fără gust, dar cum eram flămând n-am făcut nazuri. M-am lungit apoi în pat și am adormit de cum am pus capul pe pernă. Când m-am trezit, soarele nu mai bătea în geam. Era mult după-amiază. M-am așezat cu coatele pe pervazul ferestrei și priveam marea care se clătina luminoasă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
piatră funerară din cimitirul de marmură. Mă găseam într-o stare de spirit bună și ciopleam piatra cu un zel neobișnuit. La amiază, m-am oprit să mă odihnesc. M-am dezbrăcat, m-am aruncat în mare, apoi m-am lungit pe o stâncă. Deasupra mea, cerul n-avea nici un nor. M-am gândit atunci cât de copt eram totuși să înțeleg panteismul, care nu-l așează pe Dumnezeu deasupra creației sale, ci îl încorporează în ea; ceea ce înseamnă că Dumnezeu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
umblat doar pe străzile orașelor înțelege cum am traversat eu deșertul". ― Nu ne spuneți și nouă? se rugă Siminel care, în sfârșit, avea prilejul să audă ceva despre țările calde. ― Mâine, domnilor, mâine. Acum mă duc să fac o baie. Lungit la soare, m-am întrebat de ce nu mi se arăta totuși Bătrânul. N-avea încredere? Mă studia în continuare din spatele oglinzilor ca să vadă cum reacționez? Sau era într-adevăr plecat? Cu Dinu, care aflase între timp totul, m-am rezumat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
din câte înțelegeam, pe Marta. Simțeam în ea un fel de ostilitate ― auzise de Laura? se lămurise că n-o iubeam? nu-mi ierta lașitatea?, dar n-avea rost să mă cert cu ea. Nu i-am reproșat nici când, lungindu-se într-un târziu lângă mine în pat, s-a întors cu spatele, încercînd parcă să mă țină la distanță. Afară se auzi un nou tunet. Apoi altul. Apoi un muget îndepărtat. "Cerbii?" am întrebat. "Da, cerbii". Se porniseră să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am voie?" Tonul era chiar impertinent. Sigur că ai voie, canalie bătrână, dar cum se face că ți-a venit să te plimbi tocmai pe aici?" "Dar ce se întîmplă aici?" făcu el pe prostul și am preferat să nu lungesc discuția. Oricum era inutil. Știam ce urma să aud. Și nici nu-mi păsa prea mult după discuția cu Laura. În cameră, m-am lungit pe pat fără să mai aprind lumina. Mă simțeam epuizat, nu mai aveam energie nici măcar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
aici?" "Dar ce se întîmplă aici?" făcu el pe prostul și am preferat să nu lungesc discuția. Oricum era inutil. Știam ce urma să aud. Și nici nu-mi păsa prea mult după discuția cu Laura. În cameră, m-am lungit pe pat fără să mai aprind lumina. Mă simțeam epuizat, nu mai aveam energie nici măcar să-mi fac un ceai ca să-mi liniștesc stomacul. Și luam mereu aceleași gânduri de la capăt. Sigur, o iubeam pe Laura, dar de ce-mi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
iarbă uscată. M-am întors iute în casă și am băut tot ce mai rămăsese în sticla cu rachiu de coacăze. După aceea m-am simțit cumva atârnat în gol. Nu știam ce să fac. Să plec? Să aștept? Ce? Lungit în pat, am stat, până s-a albit fereastra, față în față cu un sfânt care mă binecuvânta îndemnîndu-mă să iubesc pe toată lumea și să iert totul. Când s-a luminat de ziuă m-am hotărât să n-o mai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și domnul Othon, judecătorul de instrucție, își conducea menajeria. Bătrânul astmatic își trecea năutul dintr-o oală în alta și îl întâlneai uneori pe ziaristul Rambert, cu aerul lui liniștit și interesat. Seara, aceeași mulțime umplea străzile și cozile se lungeau în fața cinematografelor. De altfel, epidemia părea să dea înapoi și, timp de câteva zile, au fost numărați doar vreo zece morți. Apoi, deodată, din nou a urcat ca o săgeată. În ziua în care numărul morților a atins din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
foarte repede spre ieșire. Către orele două, orașul se golește încet încet, și vine momentul în care tăcerea, praful, soarele și ciuma își dau întâlnire în plină stradă. De-a lungul marilor case cenușii, căldura se revarsă fără încetare. Sunt lungi ceasuri captive care sfârșesc în seri fierbinți prăvălindu-se peste orașul ticsit și flecar. În primele zile de căldură, ici și colo, și fără să se știe de ce, serile erau pustii. Dar în prezent, prima răcoare aduce o destindere, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de obicei, tot nu se știa nimic. ÎȘI PRIVEA MAMA! SUB FRUMOASA EI PRIVIRE CASTANIE, ANI DE AFECȚIUNE ÎL COPLEȘEAU. ― Ți-e cumva frică, mamă ? \ La vârsta mea, nu prea mai ai de ce să-ți fie frică. Zilele sunt tare lungi și eu nu mai stau niciodată acasă. Mi-e totuna că te aștept, dacă știu că trebuie să vii. Iar când nu ești acasă, mă gândesc la ce faci. Ai vreo veste ? \ Da, totul e în ordine, dacă e să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de mai, o zveltă amazoană parcurgea, călare pe o superbă iapă alezană, aleile înflorite din Bois de Boulogne". ― Nu-i așa, spune Grand, că o vezi mai bine ? Și am preferat: "într-o dimineață de mai", pentru că "din luna mai" lungea mai mult cadența. S-A ARĂTAT APOI FOARTE PREOCUPAT DE ADJECTIVUL "SUPERBĂ". I SE PĂREA INEXPRESIV ȘI EL CĂUTA TERMENUL CARE AR FOTOGRAFIA DINTR-O DATĂ FASTUOASA IAPĂ PE CARE O IMAGINA. "GRASĂ" NU MERGEA, ERA CONCRET, DAR PUȚIN PEIORATIV. "STRĂLUCITOARE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
imnul național al Franței pentru o medalie de aur. Aflu apoi că delegația României a obținut două medalii de argint la nu știu ce disciplină sportivă; e bun și atât, dacă mai mult nu se poate... începând cu ora 1130 m-am lungit întins pe recamier și mi-am concentrat atenția asupra ceremoniei de înhumare a colegului Negură din Brăila, singurul lucru pe care îl pot face în acest moment. După ora 16 am urmărit la televizor diverse știri și informații culturale. N-
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
trenul accelerat BucureștiIași cu trecerea prin gara Ghidigeni cam pe la 4.30 dimineața și să-i se mănânce pomana. Pomană, cel avertizat, îi strigă „pușchea pe limbă”, dă bice boilor care cunoșteau bine drumul pe care-l făceau zilnic, se lungește în căruță alături de soție - gravidă în 7-8 luni și legănat de micile zdruncinături adoarme buștean. La nici un kilometru distanță căruța trebuia să treacă peste linia ferată. Aici, rampa de închidere a barierei era defectă. Un braț al rampei a rămas
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
sau nu o noră bună atunci când tatăl lui Brett era bolnav, în timp ce Kathy afirma insistent că Brett se comporta întotdeauna nepoliticos când veneau părinții ei în vizită. I se acrise de soții George. Cei doi au stat pe canapeaua aia, lungind-o vreme de patru săptămâni, fără să ia în considerare nici cea mai mică remarcă a ei. Încercase varianta elegantă, în care vorbea puțin, oferind câte o sugestie modestă din când în când. Încercase să apuce taurul de coarne, intervenind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Reilly fără seamăn în nici una dintre cărțile de care fi auzit eu - un haplea nemaipomenit, un Oliver Hardy nebun, un Don Quijote gras, un Toma d’Aquino pervers într-unul și același personaj, ce se revoltă violent împotriva întregii lumi moderne, lungit în cămașa lui de noapte din flanel, în dormitorul din spate al unei case de pe Constantinopole Street din New Orleans și care, între monstruoase crize de meteorism și eructație, umple zeci de blocnotesuri Big Chief cu invective. Maică-sa e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
depunerea moțiunilor de amânare, lucruri cu care Barry nu voia să-și piardă vremea. Barry știa că procesele erau un război de uzură, mai ales în cazurile de custodie. Scopul era să crești costurile cât de mult puteai și să lungești procedurile cât mai mult posibil, pentru că în acest fel Barry câștiga cel mai mare tarif posibil, iar soții se săturau până la urmă de amânările interminabile, de noile aranjamente și de cursa aberantă a costurilor. Chiar și cei mai bogați dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
se strecurase În cameră și rămăsese tăcută, ascultând discuția dintre ele, dacă nu cumva Își dezvoltase talentul de a se materializa atunci când voia. Spre deosebire de majoritatea turcoaicelor cărora le plăcuseră fustele scurte și tocurile Înalte În tinerețe, Zeliha nici nu le lungise pe primele, nici nu le scurtase pe cele din urmă pe măsură ce Îmbătrânea. Stilul ei de a se Îmbrăca era la fel de excentric ca Întotdeauna. Anii doar Îi sporiseră frumusețea, În timp ce Își luaseră tributul de la fiecare din surorile ei. Ca și când ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ea și am simțit dintr-odată că tata se uita la noi. Era acolo, tupilat Într-un colț, precum doamna Marie-Isaure. Nici măcar n-așteptase să fi murit deja. Maureen a vrut să se așeze călare peste mine. Era cu neputință! Lungit pe spate, aș fi stat cu chipul Întors spre tavan și l-aș fi văzut pe tata! Ce băiat, Într-o situație asemănătoare, doar dacă nu cumva are drept amantă o psihanalistă, s-ar duce să spună: „Am impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Încercat iarăși norocul. O nouă intervenție a mamei! Nici vorbă să pot atinge genunchii fetei! Dar despre mica Chantal ți-am mai vorbit?“. Zscharnack mîrÎia: „N-avem altceva mai bun de ronțăit?“. Logodna mea cu Tina! Era marele meu succes! Lungit pe divan, de fiecare dată cînd anunțam că o visasem pe Tina și că aveam să-mi reîncep povestea logodnei, efectul era garantat: parcă eram Gilbert Bécaud anunțînd că o să cînte Pianistul din Varșovia! Încă un pic și Zscharnack Începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ostenit și-l conduce spre grădina Înveninată În care Înfloresc trupurile feminine care sînt aidoma unor flori denaturate. Iar aceasta este ispita infidelității, absurdă, cea care Îi oferă un trup nou aceluia care n-a știut să cucerescă un suflet“. Lungit pe divanul zscharnackian, am Încercat adesea să pricep obsesia infidelității din scrierile tatălui meu. Lecturile mele psihanalitice m-au ajutat mai mult decît Zscharnack, mut pe tema asta, infidelitatea ținînd pentru el mai degrabă de sport decît de păcat. Cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
el ce le răspunsese? — Aduceți-mi jambonul Întreg. A doua zi, i-am Încredințat exemplarul meu tipărit pe hîrtie whatman din Copilăria copiilor mei. S-a cufundat pe dată În lectură, fără să-mi facă semn să merg să mă lungesc pe divan. Era la fel ca mine: de Îndată ce avea În mînă o carte, nu mai trebuia să-i vorbești. O somitate a lumii psihanalitice lua cunoștință de un paragraf În care părintele pacientului juca cu cărțile pe masă: „Tatăl care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mască confuzia încruntându-se și scuturându-și capul cu impaciență. ă Eu suspectez că este un caz de otrăvire, excelența voastră, ca și în cazul lui... ă Sper că nu ai de gând să-l pomenești pe administrator? strigă prokuror-ul lungind vorbele neplăcut. După cum știi, cazul este închis. ă Trecând peste asta, e vorba despre legătura dintre mort și actorul dispărut, Rataziaiev. O autopsie va determina că... ă Dar avem toate motivele pentru a solicita o autopsie? Nu e mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
a doua, nu Într-o mașină decapotabilă, cu părul În vânt, dar ce mai conta? Matthew se aplecă spre ea și Începu să-i explice complexitatea negocierii, felul În care stăteau lucrurile În lumea aceea a televiziunii, de ce se tot lungea negocierea, iar ea Îl asculta fericită că-i Împărtășea lucruri atât de importante pentru el. Mașina viră apoi la stânga, pe Sunset Boulevard. — Mergem În Bel Air, Îi zise Matthew. Aștept telefonul unui partener de afaceri din New York, cam În două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]