6,186 matches
-
Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 2035 din 27 iulie 2016 Toate Articolele Autorului nevăzuta mea piatră Iar pietrele tac molfăindu-și în gură cuvintele nerostite, nespuse, neplânse și, din diagonalele lumii, aduc muchii tăioase, zimțate cu care tăiem lutul amorf al trupurilor născute din sfruntate iubiri. Atunci devenim și noi pietre obosite de atâtea tăceri. Durerile noastre sunt nervuri desenate în mușchi-mpietriți de-atâta ne-nțelegere, iar cuvinte ne mor născute prematur. Iubito, tu nevăzuta mea piatră, prinde
NEVĂZUTA MEA PIATRĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366510_a_367839]
-
Acasă > Poeme > Răsfrângere > POEZII DE AL.FLORIN ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 946 din 03 august 2013 Toate Articolele Autorului Poezii de Al.Florin Țene Femeia cu trupul de lut ars Femeie cu trupul de lut ars, inca te aștept lângă barcă întunecată cu nasul vârât în nisip, măcar că noaptea a trecut ne-mpăcată. În valuri strălucește luceafărul de ziua pe nisipul plajei rotile căruței se aud și omul aruncând algele
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 946 din 03 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366528_a_367857]
-
Acasă > Poeme > Răsfrângere > POEZII DE AL.FLORIN ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 946 din 03 august 2013 Toate Articolele Autorului Poezii de Al.Florin Țene Femeia cu trupul de lut ars Femeie cu trupul de lut ars, inca te aștept lângă barcă întunecată cu nasul vârât în nisip, măcar că noaptea a trecut ne-mpăcată. În valuri strălucește luceafărul de ziua pe nisipul plajei rotile căruței se aud și omul aruncând algele cu furca dimineții când peste tâmple
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 946 din 03 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366528_a_367857]
-
prin minte. Ți-e sufletul plin de păcate, când calci pe hotarele vieții, ascultă tăcerea cum bate, ce goi și ce groși sunt pereții. Aud cum se zbate și frica, pe pleoapele pline de ceață, dincolo de tine-i nimica, doar lutul cel greu, fortăreață. Prea multe destine proscrise, și prea multe poveri ne-aparțin, se șterg și culori ca din vise, cândva toate rămân prea puțin... Căci moartea e veșnic flămândă, de-i zi sau de-i noapte, pândește , și calcă
TOATE RĂMÂN PREA PUȚIN… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366570_a_367899]
-
NEVĂZUTA MEA PIATRĂ, de Leonid Iacob , publicat în Ediția nr. 2035 din 27 iulie 2016. nevăzuta mea piatră Iar pietrele tac molfăindu-și în gură cuvintele nerostite, nespuse, neplânse și, din diagonalele lumii, aduc muchii tăioase, zimțate cu care tăiem lutul amorf al trupurilor născute din sfruntate iubiri. Atunci devenim și noi pietre obosite de atâtea tăceri. Durerile noastre sunt nervuri desenate în mușchi-mpietriți de-atâta ne-nțelegere, iar cuvinte ne mor născute prematur. Iubito, tu nevăzuta mea piatră, prinde
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
ȘI URMĂNAȘ, de Leonid Iacob , publicat în Ediția nr. 1646 din 04 iulie 2015. Leura și Urmănaș Pe la anul 6858 de la zidirea lumii, lângă Tatarroș, râul ce curgea leneș între munții cu coame rotunde, câteva căsuțe mici, din lemn și lut vălătucit, adăposteau oamenii aciuați aici din vremuri străvechi. Spuneau poveștile bătrâne că pe dealul cel mai semeț, undeva în adâncul pădurilor de fag și carpen, se aflau zidurile unei cetăți vechi în care trăiseră dacii conduși de Comanus cel Bun
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
zilele orânduite de căpetenie, se prindea pește pentru ospețe și pentru ... Citește mai mult Leura și UrmănașPe la anul 6858 de la zidirea lumii, lângă Tatarroș, râul ce curgea leneș între munții cu coame rotunde, câteva căsuțe mici, din lemn și lut vălătucit, adăposteau oamenii aciuați aici din vremuri străvechi. Spuneau poveștile bătrâne că pe dealul cel mai semeț, undeva în adâncul pădurilor de fag și carpen, se aflau zidurile unei cetăți vechi în care trăiseră dacii conduși de Comanus cel Bun
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
doi frați Roma Petrină știe dintotdeauna: ce e unit să nu desparți! Uniți suntem ca și creștini, în idealuri, visuri și simțire Chiar de-au luat împărtășania, unii din aurite potire Alții, cu inima smerită, din cănile lor sfințite, din lut Cum fost-a ritualul sărăcăcios, prin Sciția minor la început. Nu fastul de azi, cu strălucirea lui îmbietoare Nu rânduielile împlinite la îndemnurile exterioare Ci undele inimilor care în salve succesive de lumină Trimit spre ceruri , în cântări dragostea lor
BEATIFICAREA MONSENIORULUI VLADIMIR GHIKA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 974 din 31 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366632_a_367961]
-
2 (Abel jertfește un miel, iar Cain aduce jertfă din roadele pământului. Numai jertfa lui Abel este primită de Dumnezeu cu plăcere.) Cain: (clocotind de furie) Nu-i drept ca jertfa ta infectă să-i pară Domnului aleasă, pe când a lutului rodire să fie cu dispreț respinsă! Abel: (foarte surprins) Vai, frate, cât de aspru ești! Să-mi spui cu ce sunt vinovat de-alegerea făcută-n cer. Ori crezi că-n spate te-am lucrat? Nu doar că-i practic
TEATRU: FIAT VOLUNTAS TUA (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366626_a_367955]
-
și printre lacrimile mele se derulau imagini cu blânda mea mătușă, de când eram un copil; concediile petrecute la noi și cum îi plăcea ei să fie întâmpinată cu plăcintă cu brânză (făcută de mama din laptele prins în oale de lut, cu smântâna de două degete) în tăvi mari, rotunde, pufoasă, pentru că punea în ea multe ouă și smântână, iar pe deasupra o ungea cu gălbenuș de ou sau cu checurile tot așa de pufoase, cu pâine caldă, scoasă din cuptorul de
MĂTUŞA ANICA ŞI PLĂCINTA CU MERE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366653_a_367982]
-
contemplă, fără a aluneca în apele tulburi ale disperării... cum „drumul vieții trece prin mine”, căutând pretutindeni „trupul adevărat al apei/ căci din materie s-a născut / și a luat forma gândirii / precum tu ți-ai ondula / cu propriile mâini / lutul dulce al sufletului și viață i-ai dat,/ slovă de piatră, slovă de bazalt,/ chipul tău luminos,/ haina ta luminoasă”... Drumul viețiii trece prin mine) Libertatea interioară a poetului Ioan Gheorghiță nu se lasă subjugată de tumultul trăirilor, acesta așezând
CRONICA. VOLUMUL “UNDEVA LA POARTA RAIULUI”, EDITURA EX PONTO, 2010, AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366646_a_367975]
-
-l poate apăra de tenebre. Poeziile poartă cu sine zbuciumul tacit al poetului Ioan Gheorghiță, poet care acceptă cu oarecare seninătate cele două fațete ale existenței: viața și moartea, completându-se reciproc, perpetuum, ca o veșnică încleștare între spirit și lut. Ecoul trăirilor se revarsă peste albia existențială, uneori exaltate, alteori liniștite și limpezi, dar mereu însoțite de conștiința estetică a poetului. Lirica erotică este prezentă în versuri rafinate, subtile, de mare delicatețe - întrezărind în aura lor, sufletu-i ceremonios care
CRONICA. VOLUMUL “UNDEVA LA POARTA RAIULUI”, EDITURA EX PONTO, 2010, AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366646_a_367975]
-
dragostei într-un duet căpătând amplitudine simfonică în fiecare nerv - instrument din orchestră și fiecare celulă cu propria-i rezonanță în iubirea nestinsă prin venele-strune curgând tăcerea ne-nvăluie gândul în simțuri răvășite de-o febră dulce ce ne cuprinde tainic lutul și-apoi ne cunună cu adâncul din noi.... Referință Bibliografică: Tăcerea / Georgeta Resteman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 194, Anul I, 13 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Georgeta Resteman : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
TĂCEREA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 194 din 13 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366671_a_368000]
-
Piatra - Mielul de pe cruce Nu po ț i sigila Piatra - nici Leul care via ță , prin moarte ne aduce! Nu po ț i opri planeta, din goana-i zbuciumat ă , Nu po ț i închide timpul sub stânca cea de lut, Nu po ț i s ă pui o straj ă s-opreasc ă ?NVIEREA Nu po ț i sta împotriva Celui de trei ori Sfânt! Ce-ai vrea s ă fac ă straja? S-opreasc ă pe Cristos? Puterea ?NVIERII, cu arma
CRISTOS VĂ-NCUNUNEAZĂ de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 194 din 13 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366701_a_368030]
-
Te poartă în brațe de vrei sau nu vrei. Și-n tristul final, când te cheamă destinul Să dai socoteală pentru tot ce-ai făcut Prietenii sunt cei care-și varsă veninul Ori pun câte-o floare pe stratul de lut... Referință Bibliografica: Prietenii / Mariana Bendou : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 197, Anul I, 16 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mariana Bendou : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
PRIETENII de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366715_a_368044]
-
zăbale-n spume lăcuite numeați cu glas poruncitor râuri, munți, păduri de dor și un hotar decis anume pentru aleasa voastră lume! Voi ați călcat cu pas de voievozi, când nici nu se născuseră Irozi, și-ați primenit obștescul nostru lut cu sângele dușmanului temut, Voi - Gelu, Glad și Ménumorut! Priviți cu judecata voastră dreaptă din rădăcina ierbilor în care v-ati dedus; priviți la vremea de tigori și de mișei cu un popor aproape descompus plânge săraca țară, de bogată
BALADĂ PENTRU VOIEVOZI de STELIAN PLATON în ediţia nr. 576 din 29 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366758_a_368087]
-
care adeseori le „prinde” în vârful acului, sulfilează, tivește și calcă cu mașina cu tăciuni aprinși, pe care o tot învârtește până amețește dis-de-dimineață, netezind încă odată cu grijă colțurile țuguiate ale carpetei, insistând mai acatării la coșul de fum de lut și piatră spartă de deasupra acoperișului de șiță din spatele bojdeucii. Afară, în absența ei fizică, pe coastele înalte ale luncilor, văilor și viroagelor din depărtare sau apropiere stau tolănite într-o simetrie aproape perfectă - precum configurările misterioase din platoul arid
ŢĂRANCA DIN MUSCEL ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366733_a_368062]
-
tău trandafiriu, obrazul tău ca merele de toamnă și ochii tăi albaștri ca lacul azuriu, și gura ta de fragă, dragă doamnă. mi-ai fost povară grea și te-am pierdut, neprețuind granitul tău, fecioară, te-ai zămislit din întrupatul lut și te-am creat a nu știu câta oară. marți, 7 august 2012 Referință Bibliografică: aplec eternitatea către tine / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 585, Anul II, 07 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion
APLEC ETERNITATEA CĂTRE TINE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365582_a_366911]
-
stranie lumină. Iubind cum am iubit,nu pot fi trist că și plecând,cândva,am să exist pentru a fi ce-am fost din începuturi un strop de fericire ce-i dator să fie un vremelnic viitor, remodelat în trecătoare luturi. Iubind cum am iubit,cred că-n curând voi colinda din nou pe-aici,cântând. Anatol Covali Referință Bibliografică: Poeme / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1719, Anul V, 15 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anatol
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365591_a_366920]
-
-n pisc să fiu. O ste era pe ceruri. În cer era târziu. O altă cauză în receptarea poeziei argheziene este limba „neaoșă” El se afirmă stingher printre contemporani. Cuvinte ca „leat”, „duminicarea”, „dumicatul”, „gogoloi”, „drojdii”, „țărână”, „faguri”, „candelă”, ”besnă”, „lut”, „stei” etc. fac parte din arsenalul lingvistic folosit cu predilecție în poezie. „Florile de mucigai” la care vom insista mai mult, ne relevă un registru liric al impresiilor din închisoare, care i-au inspirat poetului, deținut politic, o serie de
ESTE ARGHEZI UN POET OBSCUR? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365580_a_366909]
-
acea „ruptură existențială (...) între lumea de aici și lumea de dincolo, între vremea de acum și vecinicie, ci numai vamă, adică poartă de trecere” (Mircea Vulcănescu -„Dimensiunea românească a existenței”), și pentru Luca limitele și nelimitele propriei sale ființe de lut și de spirit s-au suprapus în timp peste osatura unui cosmos aflat în continuă mișcare, unde sigur nu mai are nevoie acum să își afle nici drumul și nici status-ul personal, barierele normative ale cultură și cele identitare
ROMÂNUL ÎNGROPAT ÎN PĂMÂNTUL ALTEI PATRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365583_a_366912]
-
-nchine Soarelui și pe DOMNUL să-L hulească... La fel și către luceafăr, în mare idolatrie Și-Împăratu-i va da cinste și-o mare Dregătorie ! Ioan, îndrăzneț cu duhul : "-DOMNU' Soarele-A făcut ; Lui MESIA mă Închin ! nu la luceafăr, palat, lut... Dă-i inimii "Noua Haină !" mărturisește și tu Crezul ! Și-o să primești " Haina de Nuntă", Mirul, Cina și Botezul !" Dregătorul, cu mânie l-a dat unui Comandant Ce cu oștenii l-au bătut și-n beci l-au întemnițat... Dimineața
SF.M.MC.IOAN CEL NOU DE LA SUCEAVA de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365636_a_366965]
-
Autorului Doamne, genunchii în rugăciune nu îi mai simt.... Simt doar că în suflet îmi cresc aripi greoaie, Sufletu-mi plânge și adesea presimt, Că veni-vor furtuni ce-or putea să mă-ndoaie.... Și atunci îmi aplec aripile de lut pământesc, Și cu ele mă prind de tot ce e bun... Doamne, ajută-mă pe pământ aripile să nu le rănesc! Rugăciunea în aripi, veșnic s-o pun! Când mă-ndoaie durerea și în aripi îmi cresc Deznădejdi, și tristeți
DOAMNE, ATINGE-MĂ PE ARIPI de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365661_a_366990]
-
și în aripi îmi cresc Deznădejdi, și tristeți, și cuvinte amare, Când prietenii-n aripi adesea lovesc Tu alături să-mi stai, să-mi trimiți alinare! Să-mi atingi aripile frânte... și să-mi vindeci genunchii, eu atunci scutura-voi lutul cerând mântuire, Voi striga către ceruri, plecându-mi apoi ochii, Spre pământul din care mi-am luat nemurire... Doamne, atinge-mă pe aripi și prefă-mă în stea! Lutul vieții mă strânge, zborul greu mi-l preface, Vreau în toate
DOAMNE, ATINGE-MĂ PE ARIPI de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365661_a_366990]
-
aripile frânte... și să-mi vindeci genunchii, eu atunci scutura-voi lutul cerând mântuire, Voi striga către ceruri, plecându-mi apoi ochii, Spre pământul din care mi-am luat nemurire... Doamne, atinge-mă pe aripi și prefă-mă în stea! Lutul vieții mă strânge, zborul greu mi-l preface, Vreau în toate să văd luminând calea Ta, Doamne, atinge-mă pe aripi, cu iubire și pace! Referință Bibliografică: DOAMNE, ATINGE-MĂ PE ARIPI / Gabriela Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
DOAMNE, ATINGE-MĂ PE ARIPI de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365661_a_366990]