22,583 matches
-
mare mov, iar Lucy cupa și diploma. Plus mâncare. Fericite, fetele iau un taxi. Șoferul se miră grozav, văzând doi câștigători. În fața blocului s-au adunat copii. − Haideți să ne ajutați! strigă Lucy. Și copiii cară cei doi saci de mâncare pentru câini până la ușa fetelor, iar Shelley și Lucy vin mândre cu câinii, diplomele și cupele. Barbie rămâne cu gura căscată: − Ce-i asta?!? Unde ați fost?!? Ce ați făcut?!? − Ura!!! Am câștigat!
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3080]
-
Mama pleacă în delegație − Fetelor, trebuie să plec în delegație pentru trei zile. Aveți mâncare gătită în frigider, încălziți câte o porție în microunde și apoi spălați vasele. Nu aveți voie să folosiți aragazul. Păstrați curățenia în bucătărie și puneți-vă ceasul să sune dimineața pentru școală. − N-avea grijă, ne descurcăm noi. A doua
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3085]
-
găsește ce-i trebuie, așa că sună la poliție și roagă să-l anunțe pe director. Din păcate, directorul nu răspunde deocamdată, fiind plecat la o petrecere. Poliția spune că va mai încerca. În biroul directorului, Shelley scotocește după ceva de mâncare. Înfulecă niște biscuiți uscați pe care-i găsește într-un sertar și apoi simte că o ia somnul. Își amintește de un dormitor frumos de la etaj și se culcă într-un pat princiar. Când se trezește e încă întuneric, dar
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3087]
-
dacă-i băiat, îi pune numele Mihai. Și s-a născut o Mihaelă, o fată frumoasă de-ți vine să o manânci, atât de micuță, fragilă, încât plângeam lângă ea, că-i așa de neputinciosă, plângeam că ea nu mănâncă mâncare ca și noi, dar suge la pieptul mamei. Îmi plăcea să o sărut pe obrăjorul ei finuț, de parcă atingeai niște petale de flori. Și anii au trecut, eu am crescut, mica noastră păpușă a crescut și ea și ne-a
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
Viorel Godovaniuc, a format o echipă de elevi prin anul 1993, cărora, la început, le-a fost foarte greu din cauză că nu cunoșteau ce trebuie să facă, aveau corturi primitive și le puneau deasupra peliculă să nu-i ude ploaia, făceau mâncare doar la rug, nu aveau echipamente. Au învățat și ei, și profesorul împreună cu ei, și au reușit să treacă peste greutăți. Eu când am văzut prima dată cum făceu antrenamente, am îndrăgit acest sport, căci este unul de suflet și
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
care, primii turiști nu s-ar fi gândit să le aibă vreodată. Și acum, primii care au făcut parte din echipă ne susțin și unii dintre ei încă participă, ducând faima satului nostru, atât în țară, cât și peste hotare. Mâncarea împrejurul rugului este cea care ne egalează pe toți, încât ai impresia că suntem niște pui fericiți, cu toate că avem doar un ceaun negru pe dinafară de la cenușă, dar, la care, mâncarea este cea mai delicioasă, un cort care ne păzește
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
satului nostru, atât în țară, cât și peste hotare. Mâncarea împrejurul rugului este cea care ne egalează pe toți, încât ai impresia că suntem niște pui fericiți, cu toate că avem doar un ceaun negru pe dinafară de la cenușă, dar, la care, mâncarea este cea mai delicioasă, un cort care ne păzește de ploaie, de vânt, și o chitară, cu care ne așezăm împrejurul focului și cântăm cântări vesele, având și imnul echipei noaste, pe care-l cântăm cu drag, și pe care
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
ieșim uneori să ne jucăm, deoarece știa că e mai bine să ne ferească de unii copii cu influență rea, negativă. Ea este cea care stă lângă noi când ne simțim rău, ea este cea care pregătește bucatele bune. Și mâncarea ei nu o pot înlocui cu altă mâncare, deoarece, mai bună ca a ei mâncare nu poate să fie. Ea mă învață și, în același timp, mă mustră că nu mă trag la gătit și, când e vorba să gătesc
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
e mai bine să ne ferească de unii copii cu influență rea, negativă. Ea este cea care stă lângă noi când ne simțim rău, ea este cea care pregătește bucatele bune. Și mâncarea ei nu o pot înlocui cu altă mâncare, deoarece, mai bună ca a ei mâncare nu poate să fie. Ea mă învață și, în același timp, mă mustră că nu mă trag la gătit și, când e vorba să gătesc, mai bine stau flămândă, decât mâncare să fac
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
unii copii cu influență rea, negativă. Ea este cea care stă lângă noi când ne simțim rău, ea este cea care pregătește bucatele bune. Și mâncarea ei nu o pot înlocui cu altă mâncare, deoarece, mai bună ca a ei mâncare nu poate să fie. Ea mă învață și, în același timp, mă mustră că nu mă trag la gătit și, când e vorba să gătesc, mai bine stau flămândă, decât mâncare să fac. Ea mă știe mai bine, decât m-
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
cu altă mâncare, deoarece, mai bună ca a ei mâncare nu poate să fie. Ea mă învață și, în același timp, mă mustră că nu mă trag la gătit și, când e vorba să gătesc, mai bine stau flămândă, decât mâncare să fac. Ea mă știe mai bine, decât m-aș ști eu. Uneori, încerc să-i spun o minciună, cu scopul de a ieși la plimbare cu fetele, dar ea mă cunoaște că nu zis adevărul. De aceea, mă strădui
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
timpul, să sperăm că vor rămâne cele mai prețioase amintiri. Căci Anul Nou, pe care-l făceam noi, se deosebește foarte mult de cel sărbătorit în alte familii. Noi așteptăm să se schimbe anul, pe canapea, în fața televizorului, cu ceva mâncare și o șampanie, dar, după ce trece ora 12,30, plecăm la culcare. Și așa, am petrecut această sărbătoare pe parcursul a mai multor ani. În unii ani, au fost și excepții, căci în acești ani, mai veneau frații mamei, împreună cu familia
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
zboară singur?” „- Dar nu este singur! Oriunde se îndreaptă, pe fânețe, în poiene sau grădini, întâlnește mereu alți fluturi.” „- De ce nu ascultă de părinții lui și se duce unde vrea el?” „- El zboară unde sunt flori cu nectar. Nectarul este mâncarea lui.” „-Dar cine-i spune care sunt florile cu nectar?” „- I-au spus părinții lui, înainte de a ieși din ou. Au tremurat din antene și i-au dat sfaturi pentru toată viața. La rândul lui, le spune și el copiilor
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
dădu din cap, deznădăjduit că încă de la început se ivesc piedici grele. Știau cu toții că fără Vlad nu se putea porni o expediție atît de importantă. Tu nu vezi?! continuă Vlad arătîndu-i plasa în care maică-sa îi pusese de mîncare pentru prînz și făcu semn spre șura de unde tocmai ieșea vaca. Nea, haram! puse punct la toate glasul mamei lui Vlad. Ca tras de o funie nevăzută, Virgil s-a trezit deodată lîngă Vlad. Trebuia să facă tot ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
că, în sfîrșit, s-a luat hotărîrea de a se săpa la locul comorii. Puse imediat mîna pe cazma și vru să iasă peste gardul din spatele casei, ca să nu-l vadă maică-sa. Ia și o lopată, Ticule, și de mîncare, nu pleca așa! Iau lopată, dar de mîncare nu pot, că mă vede mama și pe urmă zice că să stau acasă, că dă uliul în găini. Ia, mă, ceva, că ai să crapi de foame acolo! Măcar niște pere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
a se săpa la locul comorii. Puse imediat mîna pe cazma și vru să iasă peste gardul din spatele casei, ca să nu-l vadă maică-sa. Ia și o lopată, Ticule, și de mîncare, nu pleca așa! Iau lopată, dar de mîncare nu pot, că mă vede mama și pe urmă zice că să stau acasă, că dă uliul în găini. Ia, mă, ceva, că ai să crapi de foame acolo! Măcar niște pere, de colo! Și-i făcu semn cu ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Un nestăvilit hohot de rîs însoți cuvintele lui Vlad. Se ridicară cu toții veseli și puseră mîinile pe unelte. Rîse și Virgil, mai mult de formă, ca să arate că știe de glumă și se hotărî să nu se mai gîndească la mîncare. La urma urmei au mai răbdat și alții de foame. N-o să moară el dintr-atîta! Stați așa! strigă el preocupat de treabă, căutînd să-i determine pe toți să-l asculte. Doar el era autorul principal al acelei expediții, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fost descoperirea comorii, oricîte urmări grave ar fi avut negăsirea ei în viața fiecărui participant, ceva nedorit, chinuitor și dușmănos ca o hienă a apărut în fața întregii echipe: foamea! Of, blestemată pedeapsă nemeritată hărăzită unor truditori atît de învăpăiați! Toată mîncarea lui Vlad din plasă, toți biscuiții aduși de Tomiță, toate perele busuioace cărate de Virgil și Bărzăun, în sfîrșit, tot ce fusese bun de mîncat dispăruse de mult, pe nesimțite... Nimeni nu voia să spună însă că i-i foame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
tuturor izvorî aceeași expresie: Hai să plecăm! Lui Tomiță nu-i veni să creadă. Chiar la un asemenea succes deplin nu se așteptase. Continuă deci cu mai multă însuflețire: O să venim altădată și atunci precis o să găsim comoara. O să aducem mîncare multă, multă, și apă, și... Foarte bine! Foarte bine! strigară cu toții în cor. Numai Vlad nu s-a arătat bucuros ca ceilalți. El trebuia sa rămînă cu vaca la pășune pînă seara. Mîncarea o împărțise în mod egal celor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
atunci precis o să găsim comoara. O să aducem mîncare multă, multă, și apă, și... Foarte bine! Foarte bine! strigară cu toții în cor. Numai Vlad nu s-a arătat bucuros ca ceilalți. El trebuia sa rămînă cu vaca la pășune pînă seara. Mîncarea o împărțise în mod egal celor care nu-și aduseseră, așa că... Și tare greu îți mai pare că trece timpul cînd ți-i foame! Dar n-avea ce face și nu se împotrivi hotărîrii colectivului. Tomiță observă marea lui problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
numără printre ei. Din această cauză Bărzăunul are în grijă toate treburile mărunte ale casei. Dar asta nu înseamnă că e ocupat tot timpul. Nu. Ba, am putea chiar spune că e liber să facă ce vrea, după ce dă de mîncare și apă la păsările din curte, la porc, la pisică și, mai ales, după ce mănîncă și el, ca tot omul. Odată rezolvate toate aceste probleme, citește, desenează sau pleacă în fel de fel de expediții cu alți elevi de aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
apa liniștită a lacului. Apoi se apropie de Bărzăun și-i spuse privindu-l în adîncul ochilor: Nu putem merge numai noi amîndoi!... Asta-i!... Nu știm precis nici unde se află... nici nu ne-am luat lanternele... nici de mîncare... nici nimic. Tu nu vezi că ai minte de pătlăgică? Dar am zis eu să mergem acum? se zburli Bărzăunul. Ce, au intrat zilele-n sac?... Mergem mîine... ori poimîine... ori în altă zi, cînd o fi cald și frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
niște momîi... ca Nuțu lui Răstoacă sau... Virgil slobozi un hohot nestăvilit de rîs cînd auzi de Nuțu lui Răstoacă, pentru că Nuțu ăsta era un fel de povară grasă, veșnic transpirat, rîzînd aproape tot timpul și c-o poftă de mîncare cum nu s-a mai pomenit. De felul său era din Iași, fiu de medici, numai că în fiecare vară își petrecea vacanța acolo, în sat, unde trăiau bunicii săi de pe mamă. Dar nu era un băiat răutăcios și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
vorbă de la nimeni. Chiar atunci se zăriră apropiindu-se de canton Ilinca și Virgil. Veneau destul de repede, cu fețele zîmbitoare, făcînd semne cu mîinile. Adică numai Ilinca făcea semne, căci Virgil avea amîndouă mîinile ocupate. Într-una ducea plasa cu mîncarea lui, iar în cealaltă plasa Ilincăi. Vlad, de cum îi văzu, făcu ochii mici și întoarse capul în altă parte. Dar numaidecît fața lui se îmbujoră, cînd de el se apropie încet Ilinca și-i dădu un ghiont prietenesc în coaste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
copilării". Totuși, găsind momentul potrivit, prinse o șopîrlă și o strecură pe nesimțite în plasa Bărzăunului. Ilinca începu să țipe așa de tare, uitîndu-se la plasa cu pricina, încît Bărzăunul pricepu repede că a devenit victimă și aruncă plasa cu tot cu mîncare și cu șopîrlă într-o rîpă. Prima întrebare mai la obiect, care a stîrnit o discuție destul de aprinsă, a fost pusă de Nuțu: Și e d-departe pîn' la peș-peș-peștera aia? Toți întoarseră capul spre Virgil, pentru că el fusese însărcinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]