10,420 matches
-
covor, întrun lac de transpirație, ca un ocnaș silit să vâslească din greu pe o galeră, cu toate vânturile mării împotrivă. Era parcă prea mult și prea dur. Arm se opri și ea și, așezându-se lângă ucenicul ei, îl mângâie protector pe păr apoi, încet, cu drag, își petrecu mâna catifelată peste obrajii lui, pe care se vedeau alunecând picături de sudoare ca niște lacrimi. Știu că e greu, Bart, articulă femeia consolator. Nu trebuie să-mi spui... Înțeleg și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
-i mulțumești lui Dumnezeu și qigongului, Credința și qigong-ul pot face minuni!... Bart se mai agită puțin, apoi se așeză din nou pe covor, lângă femeie, cu o expresie de fericire copilărească pe chip. Cu o mișcare delicată, ea îl mângâie pe păr și pe obraji, așa cum făcuse și mai înainte. Doar că acum, în ochii ei căprui și plini de înțelegere, se aprinsese o lumină nouă. Doctor Dehua Bart își legă centura de siguranță bombănind. Nu era convins că face
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
rotunjimile sânilor și rămânând nemișcate. Îmi amintesc, îmi amintesc, repetă bărbatul, și după asta ce poate să mai fie pentru unul ca mine?... Ce?... Întrebarea lui copilărească se pierdu, acoperită de glasul ei. Și după asta am să-i spun: mângâie-mă. Mângâie mă, și luându-i mâinile i le coborî încet, ca într un ritual, peste trupul ei cu forme unduitoare. Începu de sub bărbie și-l călăuzi spre rotunjimile pântecului și ale coapselor, apoi îl lăsă pe el să urmeze
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
și rămânând nemișcate. Îmi amintesc, îmi amintesc, repetă bărbatul, și după asta ce poate să mai fie pentru unul ca mine?... Ce?... Întrebarea lui copilărească se pierdu, acoperită de glasul ei. Și după asta am să-i spun: mângâie-mă. Mângâie mă, și luându-i mâinile i le coborî încet, ca într un ritual, peste trupul ei cu forme unduitoare. Începu de sub bărbie și-l călăuzi spre rotunjimile pântecului și ale coapselor, apoi îl lăsă pe el să urmeze calea fără
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Doamne..., o, Doamne! ... Da, Bart, rosti Arm, cu ochii strălucind și cu un glas care pornea direct din inima ei. Suspinând ușor, ea se lipi foarte strâns de trupul bărbatului, cu o mână ținându-l pe după gât, iar cu cealaltă mângâindu-l încet pe creștet, ca pe un copil, care avea nevoie de ocrotire și de încurajare. Da, Bart, da, da, da... Atunci Bart se porni să o acopere din nou cu sărutări din ce în ce mai fierbinți, mai toride, continuând să geamă și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
universul, universurile?... Îți cer iertare, dacă te-am supărat, o rugă Bart, luându-i mâna dreaptă și ducându-i-o ușor la buze. Arm îl lăsă să îi sărute mâna, apoi își petrecu degetele prin părul său lung și îl mângâie ca o mamă îngăduitoare. Rugăciunea lui Iisus începe cu mătănii mari în zilele obișnuite, cu mătănii mici în zilele de duminică și de sărbătoare. Faci cel puțin șapte mătănii, nu mă întreba de ce șapte, ai putea să-ți dai seama
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
că ai căpătat niște idei cumva cam fixe, dar am să te scap eu de ele, nu mă las până nu te văd lecuit! îl tachinase ea cu drăgălășenie și el nu mai avusese nimic de obiectat. Apoi mai mult mângâindu-l decât ciufulindu-i părul, ea se apucase să scoată și să așeze frumos pe tăblia mesei mai multe brățări fine și lucitoare. Bart articulă cu un glas pocăit câteva cuvinte de scuză și ea se prefăcu că nu-l
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
bine, amuzat de jocul ei. Așa suntem noi, jurnaliștii, își găsi el o scuză, dar poți să mă mai ciufulești puțin, că nu mă deranjează, îți conced acest drept... Arm însă își retrase mâna din părul lui bogat și își mângâie încet brățara prinsă la gleznă. Pe mâna ei dreaptă se vedea o mică cicatrice, despre care știa că o avea din copilărie. Una asemănătoare avea și el la mâna stângă, și tot din copilărie. O potrivire care-i plăcea, printre
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
grasa, iar Mădălina concluzionase cu o logică fără cusur: dacă sunt grasă, sunt urâtă și dacă sunt urâtă, au să mă ducă iar acolo. Și noapte de noapte se trezea plângând... Sunt copii care mor în leagăne pentru că nu sunt mângâiați, este un adevăr constatat de lumea medicală. Și ele fuseseră deja părăsite odată. Știu și nu le pot face și eu asta. Nu le pot lua raiul pe care l-am construit pentru ele, oricât de mare ar fi suferința
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
cu zâmbetul pe buze, eu observ că dumneata pozezi în analist politic echidistant și independent, liber și inteligent... și, cu toate astea, susții plin de convingere proiectul guvernului. Ei, pe dracu..., începu să râdă mânzește T. T., marele marțafoi mediatic, mângâindu-și barba țepoasă și potrivinduși cu gesturi calculate papionul sub bărbie, n-am nici o treabă cu nimeni, mă, eu spun numai ce cred! Că doar asta înseamnă libertatea cuvântului și a conștiinței! Pentru ce crezi tu că au mierlit-o
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ca niciodată. Era petrecută cu privirea, cu gândul, cu pofta. Într-o zi, o s-o mănânce rău între picioare, își spuneau unii. Simțiseră; Donna Iulia era, uneori, nițel agitată. O încerca, mai ales noaptea, ceva din adânc. Insuportabil, câteodată. Își mângâia pântecul, îl apăsa. Îi era silă de mâna umezită, de miros. Ce drept mai are Tim asupra mea? se întreba. Ar fi bine să nu se mai întoarcă; să-mi scrie, să știu și eu. Vremea nu mi-e chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Iulia citea o carte despre America: nu era ușor acolo. Noaptea în somn, pruncul și bărbații o mușcau în continuare de sâni. Dimineața se privea cu atenție în oglindă; părul înspicat o prindea bine; buzele, parcă, se mai subțiaseră. Își mângâia obrazul; era neted și cald. Scurma în carii cu scobitoarea; pentru că nu mesteca bine, o durea stomacul. Se balona. Vomita, uneori. Nu mai avea ciclu. O posedase, în somn, unul din bărbați: erau semnele unei sarcini. După câteva luni, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
celălalt, frecventăm prostituatele din cartierul de nord. Nu ne cunoaște nimeni. Trei bătrâni libidinoși dornici de nițel dezmăț. Nimic din copiii-Mozart de altădată. Putem, în sfârșit, să ne bucurăm de câteva ceasuri de liniște. Nu e puțin lucru să fii mângâiat de o curtezană. Plătim pentru asta; sub o altă formă, desigur, bărbații rostuiți plătesc nevestelor. Noi cumpărăm de unde putem. Important este că nu suntem refuzați niciodată. Uităm de ură, de spaime; nimeni nu ne-a oferit vreodată mai mult. Femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
auzit murmurînd "să-mi cînți cobzar bătrîn ceva, să-mi cînți ce-oi ști mai bine, că bani ți-oi da, și vin ți-oi da, și haina de pe mine...". Fumul țigării îl învăluia. Melancoliile îl duceau departe. Cuvintele erau mîngîiate, accentele mutate, oftatul, la locul lui. Parcă era o rugăciune. O confesiune. Vocea interioară a unui actor uriaș, nărăvaș, nesupus și înspăimîntător de timid. Mă întreb și acum, de unde atîta forță ca să-l joace, așa cum l-a jucat, pe Titus
Salve pentru general by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8056_a_9381]
-
La prietenii lui. La chefuri. La pasiunea cu care a făcut tot. La poveștile din el, la poveștile personajelor lui, la lacrima pe care am văzut-o în ochii lui la unul dintre dialogurile noastre. La necuprinsul șoaptelor. Mîinile lui mîngîiau lumea și îmblînzeau revoltele. Vocea lui scula morții din morminte. Un artist uriaș care nu a stat în lanțurile nici unui șablon. Un artist uriaș care și-a savurat libertatea interioară și poezia fiecărui rol. Și care a luat-o, mereu
Salve pentru general by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8056_a_9381]
-
o prindă înainte de a se izbi de mobilă, dar în schimb s-a lovit ea. A încercat să-i ridice capul, ca s-o ajute să respire, și a privit-o: era încruntată, avea fruntea asudată și bodogănea întruna. A mângâiat-o până i s-a părut că s-a liniștit, cufundându-se într-un vis care i-a adus în mod inexplicabil un zâmbet pe față. Oare ce vedea bunica? Ce amintiri de la vârsta de șapte ani? Ce soldăței de
Sora Katiei by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8059_a_9384]
-
ochii pe lume s-a transformat acum într-o instituție golită de intimitate. Potcoava fixată pe treapta de la intrare, pentru a purta noroc, a fost smulsă de noii diriguitori (căci materialismul dialectic nu admite superstițiile). Bătrâna se îndoaie de șale, mângâie cu palma locul rămas gol și trece mai departe. Înăuntru, pe cei doi îi izbește un puternic miros de motorină, cu totul străin de casa lor, așa cum o știau din memoria olfactiv-sentimentală. Cele patru uși au acum numere. Instituție serioasă
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7842_a_9167]
-
vis pentru cei care-și caută un loc de muncă. Denumirile occidentale atrag din ce în ce mai mult, în timp ce denumirile și chiar locurile de muncă tradiționale sunt pe cale de dispariție sau chiar au dispărut. Parfumul occidental al denumirilor locurilor de muncă odată clasice “mângâie” orgoliul unor deținători de titluri pompoase. Coafeza de la salonul din colțul străzii a devenit hair-stylistă, iar tânăra care vine să aibă grijă de copii, numită odată dădacă, este acum babysitter. O secretară este asistent manager sau manager pentru relația cu
Momeala angajatorilor: slujbe banale cu nume occidentale by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/78768_a_80093]
-
frumoasă fără el, și primeam cu umilință felicitări pe care nu le meritam." Un prieten și tovarăș de vînătoare al scriitorului a notat complexitatea trăirilor lui într-un moment ca acela evocat mai devreme: ,Vînătorul s-a aplecat și a mîngîiat cu duioșie pasărea măiastră. Fără îndoială, se cumpănea chinuit în celălalt paradox: bucuria izbînzii și reproșul stingerii unei vieți.ș...ț - Să mai apropiem unul, i-am propus în șoaptă. Maestrul mi-a pus mîna pe umăr și m-a
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
că e păcat de ce ni se-ntâmplă și cât de umiliți am fost, suntem și vom mai fi noi, oamenii simpli. Nu suntem destul de isteți ca să răzbim în lume,/ între semeni, aici pe pământ. Sarcasmul nostru de cumpănă nu ne mângâie și nici nădejdea că vom răzbi cumva în fața lui Dumnezeu îndreptându-ne ochii la cerul care le știe și le vede pe toate. Transcriu în final Este ora 19. Urmează știrile: ,Păpușarii urcă alert treptele./ îi urmează, mimând viața,/ oamenii-roboți
Poemul si scriitoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7878_a_9203]
-
ochi nevinovat de mari / și aici / și dincolo / deja nicăieri". Alteori, poemele dezvoltă o retorică spectaculoasă. Iar discursul pare să aparțină unuia care, înaintând prin locuri întunecoase, încearcă să le desțelenească: se revoltă, își explică, se căinează, se revoltă, își mângâie spiritul însingurat. Poemele sunt scrise, mai întâi de toate, pentru a umple niște prăpăstii din propriul interior. Dacă au fost, totuși, exprimate, este pentru că au hotărât să se lase, brusc și cu impudoare, văzute. Poetul spune că "în fiecare dintre
Bijuterii întoarse pe dos by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7385_a_8710]
-
și s-a întins pe pat, prima oară după nu mai știa cînd ajunsese acasă înaintea ei. O găsea dormind sau prefăcîndu-se că doarme în jumătatea ei de pat. Nu simțea nevoia să o atingă, totuși înainte de a adormi o mîngîia ușor pe umăr. Acum însă, dacă Virginia ar fi fost în pat, ar fi trezit-o și ar fi luat-o fără s-o mai întrebe dacă vrea sau nu, doar ca să-i arate ce putea el cu un singur
Vis în doi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6856_a_8181]
-
chiar dacă ar fi crezut, cel la care se gîndea, cînd s-a întins în pat era locotenentul ei de la Ada Kaleh, cel care nu apucase s-o atingă. S-a întors cu fața spre el și a început să-l mîngîie, pentru a-i învinge timiditatea, iar atunci cînd el în sfîrșit a pătruns-o, pentru prima oară, și ea a scăpat din aburii romului, a simțit răsuflarea lui Fănică deasupra gurii ei. Și-a tras capul într-o parte, dar
Vis în doi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6856_a_8181]
-
din Europa, - dintre cele mai recente am adăugat... Dar de ce Bucureștiul nostru nu e și el așa? a întrebat Gelu, cu ochii la mine. Am zis fiecare oraș are soarta și rolul lui, - m-am eschivat eu, și l-am mângâiat pe căpșor... Și m-am gândit. A doua zi știu că familia, înainte de plecare a ieșit la plimbare. Întâmplarea ce urmează, o știu de la românca singură, de la arhitecta ce se nimerise să fie la plimbarea finală. Era pe malul Dunării
Nu cu orice preț... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6888_a_8213]
-
episod magnific din filmul lui Almodovar, când incapabil să vadă o scenă, ultima scenă din viața, dar și din filmul vieții celor doi îndrăgostiți când aceștia se sărută în mașină, regizorul întinde mâinile deasupra imaginiii derulată au relanti și o mângâie într-un efort de a substitui privirii un alt simț care-l transcende cel tactil. Se înșală acela care crede că este vorba aici doar de povestea de dragoste, Almodovar își îmbrățișează propriul film prin delegația simbolică a propriului personaj-regizor
Cinema, mon amour by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6892_a_8217]