6,722 matches
-
a aflat tot de la ea. Seara a trecut repede în compania unei femei frumoase și care i-a încântat povestindu-le fel de fel de lucruri interesante despre teatru și nu numai. După ce Elia și Liviu au plecat, Mona și mătușa ei au făcut ordine în sufragerie și au spălat vasele. -Ce ființă minunată este viitoarea ta rudă. Elia este viitoarea ta rudă, nu? Nu m-am înșelat... Se căsătoresc, nu? Mona nu-i răspunde iar mătușa Mioara își dă seama
JOCUL DE-A VIAŢA 2 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370927_a_372256]
-
au plecat, Mona și mătușa ei au făcut ordine în sufragerie și au spălat vasele. -Ce ființă minunată este viitoarea ta rudă. Elia este viitoarea ta rudă, nu? Nu m-am înșelat... Se căsătoresc, nu? Mona nu-i răspunde iar mătușa Mioara își dă seama că gândurile nepoatei sunt departe. -E ceva ce te preocupă... -Nu-mi pot asunde gândurile în fața ta, Mioara. -Spune-mi, ce e? -Bănuiesc că... Ție îți spun că tu m-ai sfătuit întotdeauna ce să fac. Uite despre
JOCUL DE-A VIAŢA 2 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370927_a_372256]
-
și Elia asta. S-a împrietenit cu Marta, fosta amantă a tatălui meu, care acum crede că e fiica ei. Doamne ferește!” își face Tina cruce și se îmbracă în grabă. „Doamne, dar uitucă mai sunt și eu. I-am promis mătușii Aurora că trec pe la ea și am uitat. Sora mea e aiurită, iar eu sunt uitucă. Dar nu-i nimic și Aurora locuiește aproape de Rozi și voi trece și pe la ea”, își spune Tina. Când ajunge în fața porții, ca să scurteze
JOCUL DE-A VIAŢA 2 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370927_a_372256]
-
sunt uitucă. Dar nu-i nimic și Aurora locuiește aproape de Rozi și voi trece și pe la ea”, își spune Tina. Când ajunge în fața porții, ca să scurteze drumul Tina o ia prin pădure spre casa în care de câteva luni locuia mătușa ei, dar din cauza zăpezii care s-a așternut în ultimul timp se abate de la poteca pe care o știa și alunecă într-o râpă adâncă, de unde oricât se chinuie, nu reușește să iasă afară. „Dumnezeule, ce mă fac?! Dacă nu
JOCUL DE-A VIAŢA 2 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370927_a_372256]
-
fie! Slavă Domnului! -Piciorul meu... oftează Tina. -Lasă, trece până te măriți... Ajungem acasă și o să te odihnești, îi spune el și după ce ia un pumn de zăpadă îi șterge noroiul de pe frunte. Ce căutai singură prin pădure? -Mergeam la mătușa Aurora și am luat-o pe scurtătură. -Acum ți-ai găsit să scurtezi drumul când zăpada a ascuns cărarea? Prinde-te de mine. O să mergem acasă. Poți să pășești? Stai, mai bine te duc în brațe, îi spune el și
JOCUL DE-A VIAŢA 2 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370927_a_372256]
-
curte și apoi în casa bătrânei. -Aici văd că nu e nimeni! se miră Tina. Speram să o găsim pe sora mea aici... -Ce te-a făcut să pleci singură prin pădure? Unde ai avut de gând să ajungi, la mătușa ta sau să-ți cauți sora? E iarnă și sunt lupi. Nu ți-e frică? -Cum puteam să stau acasă să așept vești? Sora mea nu e singura persoană curajoasă din familia noastră! -Te doare piciorul? Important e că nu
JOCUL DE-A VIAŢA 2 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370927_a_372256]
-
și mă apuc de învățat. Unchiul meu era foarte bun la matematică și la fizică iar eu vrând la început să dau la facultăți unde se cerea această materie era rugat de mama să mă mediteze, ceea ce a și făcut. Mătușa mea care locuiește în Timișoara și fața de care am un respect deosebit pentru că m-a primit pe vremea odiosului în casă și împreună cu unchiul meu au acceptat să încerce să mă pregătească pentru admitere. Mătușa mea a ținut mult
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE 7 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/370961_a_372290]
-
ceea ce a și făcut. Mătușa mea care locuiește în Timișoara și fața de care am un respect deosebit pentru că m-a primit pe vremea odiosului în casă și împreună cu unchiul meu au acceptat să încerce să mă pregătească pentru admitere. Mătușa mea a ținut mult la mine și mai ține iar eu îi sunt foarte îndatorat fața de tot ce a făcut pentru noi cu toate că atunci când eram mic mă speria trăgându-și un ciorap de nailon pe cap, jucându-se cu
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE 7 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/370961_a_372290]
-
și visez... Nu stiu cum va fi în vacanța asta - mi-e și puțin frică, nu stiu de ce - dar acum sînt tare necăjit - ce ti-au făcut acei făcători de bine... Într-o zi fiind în practica dinainte de absolvire mă duc până la mătușa mea la Timișoara care lucra la spitalul județean la cabinetul de Planing Familial să cumpăr verighetele pentru nuntă pe care o stabilisem la două zile după ce ajungeam acasă de la școală. Să-i fi văzut cum erau pe holurile spitalului după
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE 7 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/370961_a_372290]
-
bun și cel mai adevărat prieten. Băiatul de lângă mine este un micuț geniu.“ Cei doi se vor îndrăgi reciproc, din aceasta izvorând mai apoi o mare iubire, pentru Edwina fiind totul, absolutul. Și Pavel o iubește și recunoaște acest lucru mătușii sale, Ilinca Savu: „Mereu am iubit-o. Pe nimeni nu aș mai putea iubi așa cum o iubesc pe ea“, dar simte că nu se poate ridica la nivelul Edwinei, fată premiantă în toți anii de școală și care se pregătește
TIMISOARA, LANSARE DE CARTE: AUTOARE ANA-CRISTINA POPESCU de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369784_a_371113]
-
în prezența întregii familii, l-au legat, călcându-l pe sărmanul nefericit în picioare, bătându-l cu patul armei, și apoi... l-au dus nu se știe unde pentru totdeauna. Până la acel moment fuseseră supuse represaliilor și sora mamei, câteva mătuși și unchi de-ai ei. Și iată că un alt război, pierderea pe front a soțului, chiar spre sfârșitul măcelului, și viața de văduvă la nici treizeci de ani împliniți pe fundal de foamete cumplită, tifos exantematic și munca silnică
DE MAESTRO EUGEN DOGA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369811_a_371140]
-
ar primi nimic. - Și cu ce vă pot fi eu de folos ? - Ați și făcut foarte mult că m-ați ajutat să formulez problemele. - Eu aș sugera să puneți accent pe rezolvarea celor 7 ani de acasă. Poate există bunici, mătuși etc. care se pot ocupa de copii. Dar atenție dragostea strident afișată nu este nicidecum o metodă pedagogică. Copilul trebuie să muncească spre ași câștiga răsplata. Dacă nu va conștientiza remunerația muncii efectuate va fi un handicapat, ușor de atras
MILENIUL 4 SĂNĂTATE ŞI ÎNVĂŢĂMÂNT de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370236_a_371565]
-
de ani buni în altă localitate, dorul acela mă strigă și mă îndeamnă să merg periodic acolo, acasă, pentru că acolo, în acea localitate, am petrecut, pe ultimul lor drum, ambii părinți, un frate și o soră, soția, bunicii, unchi și mătuși... Sunt mai mulți cei din pământ decât cei ce trăiesc pe pământ și pe toți i-am iubit pentru tot ce au însemnat pentru mine, acum fiindu-mi dor de ei. Acolo sunt mormintele lor și acolo ei mă așteaptă
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
-mă nene’’. Trag pe drapta și: - Încotro mergeți? - Drum lung, București. - Mă luați și pe mine? - Cu plăcere. Până unde? - Tot la București. O ajut să urce în portbagajdouă geamantane mari cât toate zilele, își ia la revedere de la o mătușă care o îmbrățișează afectuos și se așează pe bancheta din spate. Îmi spuneam în gând că orice discuție (și eu speram într-una agreabilă), mă va face să nu mai simt oboseala drumului, mai ales că până de curând și
ACTELE VĂ ROG! de ION UNTARU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370304_a_371633]
-
la plecare m-a încărcat cu o groază de alimente: brânză, caș, carne uscată, ouă, doi pui. Știe că strâng bani de casă, tata nu poate să-mi ajute cu prea mult, a pățit și un necaz de curând și mătușa zice că la noi traiul e scump. - Unde locuiți în București - Sunt singură. Stau în gazdă pe Ion Oarcă dacă știți, lângă spitalul Panduri. Ai mei au rămas la țară la Grindu, în Bărăgan. Eu lucrez ca normatoare la Inox
ACTELE VĂ ROG! de ION UNTARU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370304_a_371633]
-
în gazdă pe Ion Oarcă dacă știți, lângă spitalul Panduri. Ai mei au rămas la țară la Grindu, în Bărăgan. Eu lucrez ca normatoare la Inox. Și mai departe reia de parcă un anume gând nu i-ar fi dat pace. - Mătușa a avut noroc cu oile. Aleargă mai mult, e și mizerie cu mirosul la grajd dar fără asta nu se poate. Dar nu duce lipsă de nimic. În sfârșit, nu poți să ai parte de toate în viață. - Ai dreptate
ACTELE VĂ ROG! de ION UNTARU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370304_a_371633]
-
Am fost la cimitir. Este ziua în care cei mai mulți dintre fiii satului, pentru câteva ore, cel mult o zi, se adună din toate colțurile țării pentru a-i cinsti pe cei ce s-au dus: părinți, frați, surori, bunici, unchi, mătuși..., cei ce s-au mutat într-o margine, o margine de sat bătrân, obosit, unde liniștea te pătrunde până în adâncul ființei... Acolo sunt toți la fel, acolo toți sunt buni și blânzi, ești ca pe un alt tărâm... Mirosul de
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
dărâme. O casă ce dintr-o dată prinde viață datorită tovarășului meu de drum, gândul, care mi-a simțit slăbiciunea și dorul de o copilărie fericită plină de clipe minunate, când la această casă se adunau atâția copii. Moș Ghețu și mătușa Rubina, doi bătrânei care nu au avut niciodată copii, ai lor, dar care au avut casa plină de copii tot timpul, de nepoți și nu numai. Ei au fost proprietarii acestei case. Ea, mătușa Rubina, soră cu mama tatălui meu
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
adunau atâția copii. Moș Ghețu și mătușa Rubina, doi bătrânei care nu au avut niciodată copii, ai lor, dar care au avut casa plină de copii tot timpul, de nepoți și nu numai. Ei au fost proprietarii acestei case. Ea, mătușa Rubina, soră cu mama tatălui meu, o femeie ce purta urmele frumuseții din tinerețe, cunoștea și recita din memorie, probabil, volume întregi de poezii vechi și foarte frumoase; a făcut-o până la aproape nouăzeci de ani, când s-a prăpădit
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
minciuna și faptul că am acuzat pe cineva pe nedrept, dar acum minciuna îmi este iertată, pentru că am recunoscut-o și am înțeles-o singură. Ne adunam la ei în fiecare sărbătoare, ne jucam, ne așezau la masă, ne spunea mătușa povești și poezii. De multe ori rămâneam să dormim aici. I-am iubit mult și ei pe noi. Dumnezeu sa-i odihnească! În casa aceasta plină de amintiri a stat o verișoară a mea, care le-a purtat de grijă
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
o rochiță albastră, de vreo cinci-șase anișori, cu fundul pe budăiul fântânii, povestește de zor, vrute și nevrute, ținând în mâna stângă un ciubuc de un leu și lingând la el, cu mâna dreaptă ținând țeava pe care este mosorul pentru lanț. Mătușa Safta a lui moș Ghiță Butiuc scoate apă și ascultă moțata, a cărei guriță nu-i mai tace. Îi este tare dragă; le spusese părinților, în nenumărate rânduri, că este sfătoasă și matură în gândire pentru vârsta ei. Dar nu
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
Când fetiței îi cam dispăruse inspirația, cuvintele-i cam alunecau în hăul din fântâna adâncă de vreo treisprezece metri până la apă și vreo șase de apă, prelingându-se cu forța cu care corpul este atras de pământ și de apă, mătușa Safta întinse, în sfârșit, o mână, scăpându-și adorata din gheara morții chiar în secunda-n care mânuța acesteia pierduse lupta, pierduse ultima fărâmă de putere. O trase peste budăi, de unde este preluată de mâna puternică a tatălui, care îi
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
care îi dă câteva sfaturi bune la fund, așa, ca să uite de frica fântânii, că de: crește mare și trebuie să mai aducă apă, nu trebuie să-i fie teamă de fântână... și nu-i este! Cert este că pe mătușa Safta nu am uitat-o niciodată. Toată viața mi-am dorit să fac ceva pentru ea. De multe ori, când îmi propuneam ceva, nu-mi ieșea. Mă temeam să nu moară într-o zi și să regret toată viața. Când
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
de sorginte proustiană, diferite detalii ale realității imediate stimulând memoria afectivă: „Prin ușa deschisă a balconului, dau năvală căldura și lumina de iulie. [...] O asemenea zi îmi amintește de Râca.” (p. 47) Sunt evocați cu nostalgie tatăl, mama, bunica, fratele, mătușa Emilia, soțul, socrul, fosta învățătoare, profesorii de la UVT ș.a., mai toți duși pe-o cale ne-nturnată, vorba poetului. Autoarea operează cu dezinvoltură în diferite registre narative, în cel comic, ludic, cu deosebire atunci când evocă întâmplările copilăriei sau ale primei tinereți
MIRELA-IOANA BORCHIN, APA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369312_a_370641]
-
furișam pe sub geamurile clasei Bunicului meu, care cânta cu copiii despre Domnul Tudor sau despre Ștefan, Ștefan Domn cel Mare... Ca el voiam să fiu.”( s.a.) (p. 174). O amprentă asupra formării personalității personajului principal al cărții a lăsat și mătușa ei, Emilia, profesoară de limba și literatura română, în biblioteca aceesteia Buftea (porecla medelenizantă cu care era dezmierdată de tanti Mimi) lecturând pe furiș primele cărți, după ce doar într-o săptămână a învățat să scrie și să citească. Tanti Mimi
MIRELA-IOANA BORCHIN, APA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369312_a_370641]