2,090 matches
-
de nuiele drumul din fața casei, și podețul de peste șanțul din dreptul porții. Se Întîmplă tocmai atunci să treacă primarul, un om bine făcut, la vreo treizeci de ani, cu șapcă trasă pînă la mijlocul frunții: - E! cum e? Îl Întrebă văzîndu-l măturînd cu zel. Lung se opri din mica gospodărire: - Cum să fie? Bine. - Vezi? cînd te ții de treabă, așa e. Era, În gîndul primarului, o aluzie la arestarea de altădată, Întîmplată cu ani În urmă, primarul era nou, de cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
i-o dădea acum vîrsta, siguranța biologică a indiferenței ce Începuse să-și facă loc În sufletul lui din ce a În ce mai mult. La Început avusese unele reticențe În ce mă privește, cu timpul Însă ele se șterseră măturate de vîntul vieții. Cel care ajutase fundamental la asta fusese, fără voie, tatăl meu, despre care domnul Pavel știa cîte ceva, ca În orice oraș de provincie, și cu care vorbise de atîtea ori. Acum, spre accentuarea vîrstelor, Își rostea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
prezență asiduă, dintr-un anumit punct de vedere chiar protectoare). Dar un eveniment muzical se și auto-publicitează (de obicei, la noi, el este mai cunoscut în străinătate decât în țară, fie și pentru că, se știe, valurile ating țărmurile mai îndepărtate măturând, nu de puține ori, indiferența găștilor și a rețelelor mai mult sau mai puțin deghizate). Marile evenimente nu sunt nicidecum aventuri oarbe; ele țin mai curând de principiile fizicii așa cum este, bunăoară, legea lui Arhimede: cu cât scufunzi mai mult
Consternare si îngrijorare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/83510_a_84835]
-
Direcției Apelor Dobrogea Litoral ( D.A.D.L. ), refacerea falezei de la Costinești a intrat în categoria urgențelor de gradul zero, termenul de finalizare fiind stabilit pentru data de 1 mai 2006. Pentru reamenajarea plajei centrale a stațiunii amintite, ce a fost măturată de ape la inundațiile din luna septembrie a acestui an, se vor utiliza circa 100 000 mc de nisip. De asemenea, se vor reface aleile pietonale, se va amenaja lacul Costinești și se va construi un baraj de pământ pentru
Agenda2005-48-05-turistic () [Corola-journal/Journalistic/284439_a_285768]
-
mulți. Toți au dreptul de-a fi funcționari ai statului sub diferite forme și toți aspiră ca măcar subprefecți să li dea Dumnezeu s-ajungă. De acolo au interes ca liberalii să vie la guvernul central, pentru c-atunci se mătură țara de la [un] capăt până la altul, atunci e vremea ca un advocat fără pricini să se facă director de școală secundară, un altul primar de oraș, un al treilea revizor de școale, un al patrulea prefect. Dar, odată intrați în
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
impunitate pentru cei ce au părăsit temnițele sau pentru cei cari sânt în perspectivă de-a intra în ele de acuma-nainte. Știm că trebuie un curaj estraordinar, când ai pe un Lecca sau pe un Stolojan alături, de-a mătura fără cruțare lepădăturile societății cu cari roșii pretind a administra, știm că acest soi de oameni e-n stare a-ndrepta pistolul asupra pieptului unui ministru care ar încerca să-i înlăture, știm asemenea că nu d. Brătianu, ci acești
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
vadă că plânsese. ― Timmy... trezește-te. Au plecat de-atâta timp. Fratele ei clipi, își luă picioarele de pe consola de pilotaj și se așeză în fund. Se uită calm la ceasul din tabloul de bord și scurtă priveliștea întunecată și măturată de vânt. În ciuda izolației tractorului, puteau auzi vântul bătând, motorul fiind oprit. ― O să fie bine, Newt. Tati știe ce face. Atunci ușa exterioară de deschise cu zgomot lăsând să intre vântul, praful odată cu o umbră uriașă. Newt urlă și Tim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de ce aveau nevoie ei? Vântul își râdea de el. Examină culoarul care se căsca înaintea lor, căutând răspunsuri și negăsind decât întuneric. ― Înainte! Vasquez reluă progresia cu mișcări mai mecanice decât cele ale unui robot. Țeava criblorului se balansa ritmic, măturând toată lărgimea culoarului în câteva secunde. Femeia coborî ochii, urmărind monitorul detectorului armei. Zgomotele pașilor răsunau în jurul ei, dar înainte, mai departe, domnea liniștea. Gorman bătea cu degetele pe consolă, lângă un butoi roșu. ― Desfășurarea și explorarea locurilor în grupuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
grabă era străbătut de găuri și dâre săpate de acid. Metalul fusese îndoit și smuls cu o forță terifiantă. În dreapta lui Frost, bariera fusese deschisă ca o cutie de conservă. Se strecurară unul câte unul prin pasajul îngust. Fascicolele lămpilor măturau o nouă scenă a devastării. ― Ar putea cineva să spună unde ne aflăm? întrebă Corman. Burke examină o hartă. ― În secția medicală. Suntem în interiorul aripii drepte, iar configurația locurilor corespunde. Se desfășurară. Lămpile luminau mese și dulapuri răsturnate, scaune rupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și s-au retras acolo. ― O hotărâre înțeleaptă, comentă Goman, dând cu piciorul într-o sticlă de plastic. Secțiunea medicală avea generatoare auxiliare și rezerve de alimente importante. Aici m-aș fi refugiat și eu. Cadavre? Fascicolul lămpii lui Frost mătura celălalt capăt al sălii. ― Când am ajuns aici nu erau, locotenente, și nici acum nu văd. S-au luptat, nu glumă. ― Nu văd nici monștrii dumitale, Ripley, făcu Wierzbowski privind în jurul lui. Hei, Ripley? dar unde-i Ripley? Arătătorul mângâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
nimeni nu era martor al eforturilor ei frenetice. Lăsă scaunul și-și plimbă ochii prin încăpere, controlându-și cu mare dificultate respirația. Aprinse o mică veioză aflată în apropiere și plimbă fascicolul îngust de lumină pe pereți. Cercul de lumină mătură tuburile de stază, instalațiile chirurgicale și anestezice containerele, dulapurile și instrumentele de cercetare. Newt se agăță de piciorul ei, și ea simți cum tremură. ― Mamă... Mamă... Disperarea ei o incită pe Ripley să-și vină în fire. Copila depindea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
mă eschivez. „Dacă palatul ăsta e-un fel de cetate privată, atunci mi-ar fi plăcut să fiu eu locatarul ei.“ „Și să ai o mie de slugi, în frunte cu mine, nu? Să ne exploatezi pe toate, să-ți măturăm aleile, să-ți curățăm birourile și seara să te-așteptăm în pat, cu așternuturile gata încălzite...“ „O mie de așternuturi, câte unul în fiecare seară. Hmm!“ M-am trezit cu-o scatoalcă. „Adică eu nu-ți ajung?“ „Era o metaforă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cazane și valve, și ți-o cărau cu roaba. Te trezeai dimineața fără boiler, vas de colectare și cu țevile atârnând din pereți. Când îi întrebai, nu știau nimic; generoși, se-ofereau, pentru încă o sută de mii, să-ți măture și pe jos. Dacă le lăsai cheile mai mult de-o noapte, auzeai zgomote în pivniță și după ce se termina reparația: găureau o țeavă bună. Se întorceau a doua zi și-ți arătau crăpătura prin care picura apa: „Domnu’ Alexandru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
trecătorilor. Numai că ei își vedeau de treabă, închiși în paralelogramele de haine și energie negativă pe care le târau după ei ca niște epave-n ceață. Aș fi vrut să-i opresc, să pun capăt fluxului și refluxului ce mătura străzile și le purta nenorocitele de vieți spre-apocalipsa cerebrală: acolo-n rupturile vaselor sangvine, în punctul de sutură al retinei cu întunericul se scufundau toate imaginile trecutului și nimeni n-avea să se mai sinchisească vreodată de ele. „Aha!“, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un prieten, dimineața o găseai fără roți sau n-o mai găseai deloc. Altfel, după ce treceai de prejudecăți, cartierul arăta chiar frumos: oamenii își săpaseră grădini de zarzavaturi printre blocuri, dacă știai unde să te uiți, descopereai și porumbul. Bărbații măturau aleile și jucau table în pijama sau halat, pe băncuțe montate de ei, bucată cu bucată. Lângă linia ferată, zmeura creștea grozav, trebuia doar să ai grijă să nu te rupă câinii când băgai mâna prin tufe. Mai urmăreai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
acoperiș, până trecea controlul. Nici dacă nu te găseau, nu era bine, puteai să ajungi pe vreo listă de la UTC, și-a doua zi te trimiteau pachet acasă. Diminețile, mergeai la plajă, lângă Obelisc (nu mai există, tocmai l-a măturat o tornadă) și te sărutai cu prietena: Felicia, Adina, Oana, cine se nimerise pe vremea aia. La prânz, mulțimea se regrupa la ora 13 în „Ring“, pentru dans pe cimentul stropit cu furtunul. Întâi se făcea audiția, ba Sting, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să sar sub birou. Cu un ultim efort, am tras coșul de gunoi și l-am așezat paravan, în fața mea. Ușa s-a trântit de perete și o fâșie de lumină a început să se plimbe prin încăpere. Fâșia a măturat biroul, a trecut peste dulap, examinând apoi rama ferestrei. „Uite-l, mânca-l-ar tata!“ Vocea suna antipatic. Corpul căreia îi aparținea s-a deplasat încet spre perete. L-am zărit în trecere: un bărbat în cizme verzi de cauciuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dimpotrivă, cu cât gerul părea mai aspru, cu-atât pielea era plimbată mai țanțoș pe străzi, curată și roz, ca un bebeluș. Doar când dădea zăpada, se mai schimbau lucrurile. Apăreau niște paltoane lungi și negre, fără guler, cu care măturai pe jos, iar cizmele de echitație erau înlocuite cu unele îmblănite, de care fuseseră prinși ciucuri norvegieni: te întâmpinau și-n București. Singura deosebire era că acolo săreau câinii, să-i apuce de șnur. În față la Institut, am lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
anume, în memoria colectivă. Erupția naționalismului în istoria ideilor politice a provocat confiscarea memoriei colective de către programele naționaliste și subordonarea sa statului-națiune. Memoriile colective locale întreținute de grupuri sociale diverse (sub forma legendelor, poveștilor eroice, folclorului etc.) încep să fie măturate și înlocuite de o singură memoria națională. Apariția ideologiei naționaliste pe scena ideilor politice, și propulsarea de către aceasta a statului-națiune în avanscena formelor de organizare politică, a condus rapid la naționalizarea memoriei colective. Faptul că fiecare națiune, în procesul devenirii
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Ion Micu Moldovan, care recurge la aceeași explicație a munților ca aziluri ale naționalității pentru a justifica permanența românească. "Furtunile" care au bătut continuu asupra teritoriului dacic "au înghițit toate popoarele barbare, ce au călcat pământul Daciei, sau le-au măturat de aici. Numai Romanii s-au ținut prin toate furtunile acestea, numai ei le-au învins pe toate. Și s-a adeverit într-înșii zicala "apa trece, pietrele rămân"" (Moldovan, 1866, p. 19). Unitatea. În privința registrului discursiv referitor la ideea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
educație și venituri superioare tinde să conceptualizeze comunismul prin prisma narativei oficiale a traumei culturale; pe de altă parte, populația mai puțin educată, cel mai afectată economic de dificultățile tranziției postcomuniste, se raportează la trecut cu nostalgie, deplângând securitatea socială măturată de instalarea ordinii capitaliste. După cum conclude istoricul A. Cioflâncă (2010), "comunismul a pierdut bătălia cu istoria, dar, cel puțin deocamdată, nu și pe aceea cu memoria". La o analiză mai atentă, concluzia trasă de A. Cioflâncă, potrivit căreia comunismul a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
pe scaun. Marie era fiica ei, de vreo douăzeci de ani, bolnăvicioasă și slabă; se îmbolnăvise de mult de oftică, însă tot mai umbla pe la casele oamenilor, unde se tocmea zilnic la muncile cele mai grele: freca podele, spăla rufe, mătura curțile, rânea grajdurile. Un comis-voiajor aflat în trecere a sedus-o și a luat-o cu el, iar după o săptămână a părăsit-o și și-a văzut liniștit de drum. S-a întors acasă cerșind pe drum, toată murdară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sentențios Lizaveta Prokofievna și se duse în camera ei de sus, fără ca măcar s-o privească pe Aglaia. Când prințul se întoarse acasă, pe la ora zece, se întâlni pe terasă cu Vera Lukianovna și cu servitoarea. Amândouă strângeau vasele și măturau după dezordinea din ajun. — Slavă Domnului că am terminat curățenia înainte de venirea dumneavoastră! spuse Vera cu bucurie. — Bună ziua; mi se învârte puțin capul; am dormit rău; aș trage un pui de somn. — Aici, pe terasă, ca ieri? Bine. O să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și vedea totul, dar stătea parcă detașat cu desăvârșire, ca un om care nu participă la nimic și care, precum ființa nevăzută din basme, pătrunsese în cameră și acum observă niște oameni străini, dar interesanți pentru el. Vedea cum erau măturate cioburile, auzea discuțiile grăbite, o vedea pe Aglaia, care era palidă și îl privea ciudat, foarte ciudat: în ochii ei nu era deloc ură, nici mânie; îl țintuia cu o privire speriată, dar plină de simpatie, în timp ce la ceilalți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ț Aici buruienile se rup cu un zgomot sec și câmpul zbârcindu-se pe nesimțite se pregătește pentru lungile luni de ger. ș...ț Frigul s-a apropiat dintr-o dată ca un nor. Voi pleca desigur și de aici. Voi mătura cu coada de cometă a nedefinitelor mele doruri alte ținuturi”. Unica presiune securizantă rămâne iubirea și spațiul propriei odăi a visătorului: „să gâfâi sub ferestrele mele ca sub un arbore al binefacerii din care îmi va cădea în mâini fructul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]