1,754 matches
-
să dea o amendă, indiferent la tot ceea ce se întâmpla în jurul său. Tanchistul oprit la semnul agentului ieșise pe jumătate din turelă și arăta cu mâna către liniile inamice, în vreme ce polițistul completa imperturbabil formularul. Râse. Alt vis tâmpit. Cu același Magician tâmpit în pole position. N-am să mai scap de el toată viață. Poate că va trebui să mă obișnuiesc cu idea unui astfel de concubinaj. Nu simți glontele care mușca din aer în drum spre el. Simți doar căldura
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
să mai scap de el toată viață. Poate că va trebui să mă obișnuiesc cu idea unui astfel de concubinaj. Nu simți glontele care mușca din aer în drum spre el. Simți doar căldura. Apoi se prăbuși în noroi, în timp ce Magicianul se apleca deasupra lui pentru a-i pune ziarul pe față. În cealaltă mână ținea ceașca de ceai. Aburea. 8 Văzu laptopul. Apoi auzi sirenele. Duse mâna către locul unde fusese lovit de glonte și simți o durere surdă. Încercă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
irealitate, apeși clanța și intri, apeși clanța și ieși, te mai plimbi un pic, apoi deschizi altă ușă și uite-așa trece viața, fără să îți dai seam ape ce lume trăiești -, însă nu se sinchisi să-l întrebe pe Magicianul îngâmfat. Oricum nu ar fi aflat nimic interesant, reușise să își dea seama de asta. Și nici nu-l simțea pe aproape, poate că și magicienii au nevoie de pause, măcar din când în când. Ideea îl făcu să ofteze
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
dai seam ape ce lume trăiești -, însă nu se sinchisi să-l întrebe pe Magicianul îngâmfat. Oricum nu ar fi aflat nimic interesant, reușise să își dea seama de asta. Și nici nu-l simțea pe aproape, poate că și magicienii au nevoie de pause, măcar din când în când. Ideea îl făcu să ofteze, ușurat. Privi din nou pe fereastră. O viermuială de oameni îmbrăcați în uniforme diferite, care se mișcau în viteză, încolo și încoace, furtunuri întinse de pompieri
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Și aceeași răpăială, picături ca niște gloanțe, lovind pe toată lumea, încercând să treacă prin acoperișuri, prin umbrele, prin ușile acelea care separau realitatea de... Poate că vor veni și aici, își spuse. Ce le voi spune? Am alergat, împreună cu un Magician (unde este persoana despre care vorbiți?), este aici, dar să vedeți drăcie, cum să vă explic, îmi este destul de greu, numai eu pot să îl văd, la un moment dat mi-am dorit un bilet către normalitate și alergam nebunește
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
se întâmplă atunci când realitățile se intersectează, se întâmplă tot felul de lucruri ciudate, ați văzut, spre exemplu, Zona Crepusculară. Un serial care ar trebui să ne pună serios pe gânduri. Ei, cam așa ceva pățesc și eu, cu singura deosebire că Magicianul este un tip volubil, care mă scoate din joben atunci când simte nevoia să vadă cum fac pe mine de frică. Acolo am murit, aici trăiesc. Sau invers, nu sunt foarte sigur, poate mă ajutați dumneavoastră, am încredere în capacitatea oamenilor
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mai avu de parcurs doar câțiva milimetri până la apă. Domnilor ofițeri, trebuie să mă credeți, sunt un cetățean onorabil, chiar și scriitorii ratați sunt cetățeni onorabili, nu pot fi excluși din societate, nu pot fi marginalizați. Întrebați-l pe domnul Magician, aici de față. Dânsul poate să confirme tot ceea ce v-am declarat. Liniște. Și dacă nu apare Magicianul, atunci când polițiștii mă vor pistona cu întrebări? Cătușele la mâini, iată-te scos din casă, polițiști în spatele tău, fețe zâmbitoare, blițuri care
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
onorabil, chiar și scriitorii ratați sunt cetățeni onorabili, nu pot fi excluși din societate, nu pot fi marginalizați. Întrebați-l pe domnul Magician, aici de față. Dânsul poate să confirme tot ceea ce v-am declarat. Liniște. Și dacă nu apare Magicianul, atunci când polițiștii mă vor pistona cu întrebări? Cătușele la mâini, iată-te scos din casă, polițiști în spatele tău, fețe zâmbitoare, blițuri care crestează dupăamiaza ploioasă, l-am prins, acesta este infractorul, criminalul în serie, admirați-l din față și din
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
în nas îi provocă o senzație dureroasă, strănută, simți că se îneacă, făcu un pas și alunecă pe gresie, se propti de perete, apoi se așeză în fund. Auzi apa de la toaletă. Ridică privirea dintre picioare și-l văzu pe Magician. Tocmai se încheia la șliț, fiindcă este absurd să creadă cineva că un Magician nu are și necesități fiziologice. Se uitară unul în ochii celuilalt... - Iar îți este frică. - O să-mi treacă. - Ha, ha... - N-am nicio vină. - De unde știi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pas și alunecă pe gresie, se propti de perete, apoi se așeză în fund. Auzi apa de la toaletă. Ridică privirea dintre picioare și-l văzu pe Magician. Tocmai se încheia la șliț, fiindcă este absurd să creadă cineva că un Magician nu are și necesități fiziologice. Se uitară unul în ochii celuilalt... - Iar îți este frică. - O să-mi treacă. - Ha, ha... - N-am nicio vină. - De unde știi? - Fiiindcă eu sunt scriitor. Nu ai zis că nu pot fi considerat criminal? Îți
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
uitară unul în ochii celuilalt... - Iar îți este frică. - O să-mi treacă. - Ha, ha... - N-am nicio vină. - De unde știi? - Fiiindcă eu sunt scriitor. Nu ai zis că nu pot fi considerat criminal? Îți iei vorbele înapoi? Nu ești un Magician de cuvânt. - Problema provine din faptul că nu poți explica nimic. Absolut nimic. Și, mai ales, doresc să insist asupra acestei idei, nu poți explica de unde ai banii. Banii sunt reali, Scriitorule. Paradoxal, numai banii sunt reali. Și, așa cum se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Land Rover? Vor chiui de bucurie aflând că Vecinul tău a sărit în aer cu toate că nu ar fi trebuit să sară? Vor spune că ești noul Hemingway sau vor trage concluzia că omori și pe urmă scrii? Ei, ce spui? Magicianul îi întinse un prosop. Se șterse pe față, apoi se ridică în picioare. Îi tremurau genunchii, iar oglinda îi înfățișă o față străină. - Eu sunt acesta, Magicianule? - Normal, cine ar putea să fie, Omul de Tinichea? Mary Poppins? Apropo, mereu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
sau vor trage concluzia că omori și pe urmă scrii? Ei, ce spui? Magicianul îi întinse un prosop. Se șterse pe față, apoi se ridică în picioare. Îi tremurau genunchii, iar oglinda îi înfățișă o față străină. - Eu sunt acesta, Magicianule? - Normal, cine ar putea să fie, Omul de Tinichea? Mary Poppins? Apropo, mereu am avut senzația că au cam exagerat cu zborul acela. Dar polițiștii vor spune că ești Pinocchio, ascultă-mă pe mine, nu dau greș niciodată. 9 Aruncă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mine, nu dau greș niciodată. 9 Aruncă pe el o pereche de blugi, un tricou și o geacă impermebilă. - Unde pleci? - Nu-i treaba ta. Te-ai băgat și așa prea mult în seamă. Nu-mi poți controla fiecare mișcare. Magicianul ridică din umeri, dând de înțeles că ultima concluzie a Scriitorului îi era indiferentă. Apoi îl privi pieziș. - Ei, nu pot să cred, iată o surpriză, iepurele s-a decis să-mi demonstreze că Lucia există și nu este doar
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
va striga din toți rărunchii numele Luciei, motiv pentru care anticipăm și transmitem că se va face de râs în fața tuturor, va fi dat afară în șuturi, poate și cu o amendă frumușică în buzunarul de la geacă. Va fi distractiv. Magicianul duse o mână la gură și improviză o trompetă. Apoi suflă în ea: - Ta-ta! Ta-ta! It`s show time, ultimele bilete, grăbiți-vă! Coborî mâna și îl privi din nou. - De data asta, nu mă implic, pe cuvântul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
la sfârșit de săptămână, un pahar sau două, nu mai mult, pentru că nevasta strînge din buze și bate din picior. Presupusesem că în această casă cântă cocoșul, mai ales că nici nu are vreo găină pe lângă el. Se răsuci către Magician. Stătea rezemat cu umărul stâng de frigider, ținând în mâna dreaptă unul dintre bilețele galbene ale Luciei. Tocmai se pregătea să-l citească (probabil cu voce tare, își spuse, pentru a-și bate în continuare joc de mine), iar ochii
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
doare capul. Spor la scris, dragule! Și susții în continuare că aceste bilețele aberante sunt scrise de Lucia? Se întrebă dacă i-ar putea transmite laptopului măcar o idee din care să rezulte că s-ar bucura foarte mult dacă Magicianul ar fi strivit de un bloc de beton picat de la o înălțime amețitoare, înecat în arteziana din centrul orășelului sau tăiat în două de un tren. Într-o fracțiune de secundă, îi trecură prin fața ochilor mai multe imagini sugestive, de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
dată fiind vorba despre o victimă în agonie, îmbrăcată în frac și cu un joben imens pe cap. Indiferent de modul înfricoșător în care murea posesorul pălăriei, jobenul nu cădea niciodată, ca și cum ar fi fost fixat în cuie pe țeasta Magicianului. Magicianul muri o dată, de două ori, de trei ori, de patru ori, apoi vorbi, foarte aproape de urechea Scriitorului: - Las-o baltă, nu mă poți ucide. Sunt o parte din tine, omule. Și, dacă vreau, pot să ies din tine când
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
fiind vorba despre o victimă în agonie, îmbrăcată în frac și cu un joben imens pe cap. Indiferent de modul înfricoșător în care murea posesorul pălăriei, jobenul nu cădea niciodată, ca și cum ar fi fost fixat în cuie pe țeasta Magicianului. Magicianul muri o dată, de două ori, de trei ori, de patru ori, apoi vorbi, foarte aproape de urechea Scriitorului: - Las-o baltă, nu mă poți ucide. Sunt o parte din tine, omule. Și, dacă vreau, pot să ies din tine când am
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
despre asta? Deschise ușa frigiderului, apucă o doză de bere, o desfăcu repede și o duse la gură. Nu o lăsă jos până ce aceasta nu fu goală. Își șterse gura cu mâneca de la geacă, apoi se îndreptă hotărât către ușă. Magicianul nu încercă să îl oprească. Dar trimise vocea aceea unsuroasă după el: - Să fii puternic, Scriitorule. Dacă mai poți. Nu zise nimic. Strânse din dinți. Ieși prin spate, traversă grădina, ajunse în stradă și porni cu pași mari către supermarket
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
gumă și răsuci cheia în contact, iar motorul începu să toarcă. Ștergătoarele dansară legănat, dintr-o parte în alta, tună deasupra urașului, iar alte gheare de foc brăzdară celul. Și tună din nou. În spatele Detectivului, pe banchetă, lângă impermebilul ud, Magicianul scoase un evantai și începu să-și facă vânt. Apoi își lăsă privirea să alunece spre fereastră, chicotind bucuros. O nouă farsă era pe cale să înceapă. La volan, Detectivul avu senzația vagă că are pe cineva în ceafă, pregătit să
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pe stradă, în timp ce mergem. Nu e vina șoferilor dacă primăria nu astupă gropile și nu toarnă asfalt de calitate. Hai să fim serioși... Mai avea câteva sute de metri până la magazinul Luciei. Și toată nebunia urma să devină... realitate. Un Magician nebun, apărut din mintea mea obosită, care încearcă să-mi transmit că mor unii pe lângă mine și că Lucia nici nu există. Încă nu m-am tâmpit definitiv. Da, e un geamantan cu bani în debara. I-am văzut. Sau
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
bătea foarte tare, creierul a început să proceseze și gata ideea. Un stâlp căzut peste Land Rover. De unde știu eu că în acel Land Rover să aflau o huidumă și șeful ei cu tatuaj pe mână. Nu știu. Numai pentru că Magicianul a spus asta? Fii serios.. Trecu pe lângă o vitrină luminată a giorno în care străluceau manechine îmbrăcate în desuuri provocatoare. Ciorapii negri, cu portjartier, îi atraseră atenția pentru câteva fracțiuni de secundă - și-o imagină pe Lucia, instantaneu, iar gura
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
neagră, nu puteau să ascundă ochii negri în care sclipeau luminițe jucăușe. Cravata avea un nod perfect, iar pe mâna care ținea umbrela strălucea un ceas care părea a fi de aur. Pedant moșulică, surâse în gând. Nu semăna cu Magicianul. Bineînțeles, la el se gândise imediat, la el și vreunul din coșmarurile acelea în care treea prin tot felul de aventuri absurde pe care ar fi trebuit să le pună neapărat pe hârtie. Se hotărî să scape repede de el
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
vreunul scăpat de la balamuc. Mi-a venit îngerul păzitor cu ploaia pe umeri și cu umbrela într-o mână, gândi, iar eu nu reacționez cum ar trebui. Rușine, să-mi fie, măcar pentru vreo cinci minute! Unde ești, dragul meu Magician, cum poți să ratezi o astfel de întâlnire? Uite că chiar tu nu poți fi pe fază de fiecare dată, ceea nu mă surprinde. Îl privy din nou pe bătrân. Cred că-i voi spune vreo două, doar așa, ca să
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]