KorAP: Find »[drukola/base=maică & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...62 63 64 ...603 >

15,061 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

aia de dințari, doctore, în alfabetul Braille? Între timp, din terenul exterior răsună tachinările unui tip care aduce mai mult cu o betonieră decât cu un homo sapiens, prințul pieței agroalimentare, Allie Sokolow. Ce pisk mai cască! (după cum ar zice maică-mea). Timp de-o jumătate de rundă, jetul de invective curge spre bază din poziția lui de centru, iar apoi, când urmează ai lui la bătaie, se postează în boxa antrenorului de lângă baza unu și invectivele continuă să se reverse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
obraznic, un kveci 1, bineînțeles că trăncănelii mele nu-i lipsește niciodată tonul ăla scâncit, ascuțit, care-i scoate pe toți din fire cu sonoritatea lui de permanentă bombăneală și nemulțumire („de parcă i se cuvine totul - la nouă ani“, zice maică-mea), dar și un hâtru și un glumeț, nu uita, un îndrăgostit de viață în vârstă de nouă ani! Nutrindu-se plin de înflăcărare cu visurile simple ale cartierului! — Mă duc la teren, strig eu în bucătărie, cu carne roz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
situațiile înspăimântător de caraghioase, banalitățile prevestitoare de nenorociri, accidentele și umilințele, bafta sau ghinionul de care alții au parte doar cu ochii închiși mie mi se-ntâmplă cu ochii deschiși! Mai cunoști pe careva pe care să-l fi amenințat maică-sa cu monstruozitatea aia de cuțit? Care-a mai avut bafta să fie amenințat pe față de mă-sa cu castrarea? Cine altcineva, pe lângă o mamă ca asta, a mai avut la viața lui un testicul ce nu voia să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
ei îi plăceau toate astea. O fată admirabilă și vitează! Da, un Dovlecel evreiesc! Mi se mai dă o șansă. Ciudat. Pe dată o și asociez în sinea mea cu Dovlecelul de altădată, deși, ca fizic, e bine-nțeles, genul maică-mii. Aceeași culoare, aceeași statură, chiar și același temperament, după cum s-a vădit ulterior - veritabilă cusurgioaică, critic profesionist al persoanei mele. Bărbații ei trebuie să fie perfecți. Eu, însă, sunt orb la toate astea: nici măcar nu observ asemănarea dintre puștoaica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
aceeași statură, chiar și același temperament, după cum s-a vădit ulterior - veritabilă cusurgioaică, critic profesionist al persoanei mele. Bărbații ei trebuie să fie perfecți. Eu, însă, sunt orb la toate astea: nici măcar nu observ asemănarea dintre puștoaica asta și fotografia maică-mii din albumul promoției. De-aici reiese clar cât de zăpăcit și de isteric eram în Israel. La doar câteva minute după ce o luasem din drum, mă întrebam cu toată seriozitatea: „Ce-ar fi să mă-nsor cu ea și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
cazul meu! Sau, cu un caz ca al meu, te pomenești că, de fapt, nici nu poți fi suficient de simplist! Faptul că era roșcată și pistruiată chiar trebuie să mă facă s-o asimilez, în inconștientul meu obsedat, cu maică-mea? Numai pentru faptul că ea și regina trecutului meu sunt vlăstare ale aceleiași palide vițe a evreilor polonezi? Ăsta să fie, oare, punctul culminant al dramei oedipiene, doctore? Încă o farsă, prietene! Mă tem că pe-asta n-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
bună zi cineva o să se dea la mine și la deltoizii mei, și-o să-i pară rău! Dar nu s-a dat nimeni, slavă Domnului! Asta până la Naomi! Vasăzică pentru ea gâfâisem și tremurasem eu atâta sub privirile dezaprobatoare ale maică-mii. Asta nu înseamnă că nu-mi era superioară la capitolul gambe și coapse -, dar în materie de umeri și pectorali eu eram fruntea, și am prins-o sub mine - și mi-am vârât limba în urechea ei și am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

buletinul, băgîndu-l în buzunar, grăbindu-se spre cursă. La ușa mașinii sînt destui care se îndeamnă să urce. O fată subțirică, într-un palton mini, cu pantofi închiși, eleganți, cu o eșarfă legată peste păr, o ține de braț pe maică-sa, ascultînd-o. Vezi, poate uiți iar să-mi scrii. Ei, mama, cum îți închipui?! Pînă acum..., ca la început... Eu am să mă zbat să te aduc în Iași. Bine, mama; cum vrei tu..., deși... Nu mi-ai spus, ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
seară de seară. Mă pot compara eu cu un șef de depozit, ori cu șeful ei, Săteanu, care-și face vila cu muncitori de la noi, de la combinat?! Pas de-o convinge! Cum deschid gura, urgent la origine: "atît știi de la maică-ta și de la taică-tu!" Vezi, de-aia, înainte, țăranul lua țărancă, iar orășanul orășancă. Ea e de la oraș! exclamă Muraru, sorbind un pahar. Crede cu frenezie că-mi este superioară, că este superioară oricui de la țară, numai pentru că s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
răspunde aspru Maria, grăbindu-se să ascundă aparatul telefonic. Da, intră zice după ce răsucește cheia. Ce-i, draga mea? Nimic; venisem să-ți spun că-i aproape opt murmură fata cu o voce seacă, lovită neplăcut de tonul aspru al maică-si și de prezența cheii în ușă. Scuză-mă! spune, întorcîndu-se. "Cui naiba semeni, că te faci tot mai rea" gîndește Maria, privind lung în urma fetei, apoi, ca trăsnită, rămîne cu privirea în gol: "Cum adică "pui de cuc"?! Sigur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de cîteva ori, plimbîndu-și limba peste întreg botul mic. Am? se aude o întrebare subțire, nedumerită, venită de la celălalt copil, care s-a trezit brusc la auzul glasului frățiorului, ridicîndu-se în picioare pe unul din scaune, prins la timp de maică-sa, înainte de-a se răsturna. Ham, mamă, ham spune femeia încet, luîndu-l în brațe. Taci; ham vrea să facă nani. Am murmură copilul, ca o completare, apoi, ducîndu-și mîna între picioare, apăsîndu-și-o, se uită fix în ochii mamei, spunînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să privească în ochii mamei, rămasă în așteptare. Ala murmură el fără convingere, relaxîndu-se. Femeia strînge din buze, caută într-o sacoșă, de unde scoate pantalonași, cu care începe să-l schimbe. Ala murmură copilul, cînd se vede dezbrăcat de pantaloni. Maică-sa îi lipește un vîrf de palmă peste fundul gol. Oala! S-o ceri înainte, nu după ce-i dai drumul. Lasă-l, nu mai fă panaramă spune bărbatul, reușind să-l facă pe celălalt copil să uite de cîine. Mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-face un gest furios soția. Nu eu i-am îmbolnăvit de colită răbufnește soțul. Eu, sigur că da! Puteai să le mai dai piept o lună, pînă se răcea, nu să-i înțărci în miezul verii. Sigur, asta-i teoria maică-ti, ce știe și ea de la radio-șanț. C-aveam să-i țin de gîtul meu pînă la grădiniță. "Mama măcar a avut bunul-simț să ne ajute cu ce-a știut și cum a putut" ar vrea să riposteze soțul, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
aici, de față cu toți! întinde mîna spre ea soțul, amenințînd-o. Ce tot plesnești atîta?! Ție ți-au trebuit copii! Iar ție, dacă ți-a trebuit o familie și te știai incapabilă să faci față, trebuia să-ți fi dat maică-ta de zestre și-o servitoare, că de învățat văd că nu te-a învățat nimic. Parcă tu ai avut ce învăța de la tat-tu!... Măcar tata a avut bun simț să recunoască asta și m-a dat să învăț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
iertare! Dacă dați dumneavoastră un telefon... Pe viitor am să învăț... Ce-i așa mare păcat că n-am știut la Limba latină?... Cui îi pasă de ea? Îndrăznești să repeți?! Este ca și cum ai spune că nu-ți pasă de maică-ta, ignorantule! Țăran arivist! Înțeleg acum mai bine de ce ai note mari doar la Rusă... O știu, puțin, din copilărie; munceam vara la niște lipoveni, la grădină... murmură tînărul. Te rog să ieși! Nici nu vreau să te mai ascult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vizionare; sînt invitată; am să vin mai tîrziu. Bine, Doinița, bine. Mai facem petrecere mîine seară aici? întrebă fata, vrînd să pară indiferentă. Nu eu am hotărît asta; mama ta. Vrei neapărat? Cum vrei tu, tata. Eu vreau cum vrea maică-ta rîde Săteanu, dar un gînd, ca o umbră, îl întunecă o clipă: "Ar fi păcat să nu mai fie petrecerea de mîine! I-am trimis invitația la hotel profesorului, de fapt i-am spus și telefonic de spectacol, așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mers în dormitorul Mariei (abia atunci a înțeles, dureros, că ei dorm separat) și a încercat s-o îmbuneze. Puțin îmi pasă de el! a exclamat Maria. N-are decît să-și oprească fata; o vrei? a întrebat-o pe maică-sa o ceri prin lege, dovedind că-i a ta, pe mine nu mă interesează. Bine, a întors-o ea, păstrînd în amintire, vie, scînteia de rugă nu ți-o fi păsînd de el, dar de ce nu te gîndești? L-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
soarta, poziția... Ce să-i facem, a surîs Theo, umbrit de fiorul durerii chiar dacă reușim să fim "pe vremuri", mai obosim și ne lăsăm încălecați de situații, că n-om fi noi buricul Pămîntului. Într-adevăr, i-a șoptit Maria maică-si cînd își lua rămas bun nu văd cu ce mi-am meritat soarta de-a-ți crește eu copilul făcut... aiurea, de vreunul cu traistă. În schimb, ai profitat de poziția celui care a vrut să-l crească i-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o injecție și i-a dat să bea două pastile. E șase, arată Radu spre ceas la miezul nopții trebuie să-i fac din nou injecție. Pastile îi mai dăm la zece, la două noaptea, la șase... Ce-i cu maică-sa? întreabă Lazăr. A fost împunsă în burtă de vacă. Am operat-o de două ori. L-ai mințit cînd...? face Lazăr un gest cu capul, pornind alături de Radu spre locul lor. Nu. Va trăi, dar nu datorită mie. Înfiorat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mînă, să meargă în grajd, la vite, iar el, trezit din somn, fugea pînă în ușă, desculț, să facă pipi, dar cînd ajungea acolo, unde, pe o bundiță veche, dormea cîinele făcut covrig, termina. A doua zi cînd se trezea, maică-sa îl certa: Iar ai făcut în sală, ești mai rău ca un cățel, să vezi ce-ți fac!", și el se băga sub pat, printre lădița cu lemne pentru foc și coșul de nuiele plin cu cartofi. Mi-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
continuu rea, ostilă, ci noi, cei ce trăim în ea ne zbatem prea puțin s-o facem mai bună. În douăzeci de ani tatăl tău putea să se întoarcă măcar o dată în sat, dacă nu la tat-su, atunci la maică-sa, la mormînt, să-i aprindă o lumînare, c-așa-i stă bine unui fiu! Bine; dar chestiunea e alta; ce vină am eu că-s fiica lui Săteanu?! se umple de furie Doina, ripostînd. De ce deviezi discuția?... Ei da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
gînduri de căsătorie. Și-ar mai fi avut locul?!; m-aș mai fi simțit în largul meu?!; nu mi-ar fi fost și mai rușine de mine însumi?! Dacă reușeam cu ea, îmi rămînea obsesia de-a o vîna pe maică-sa, care, sistematic, n-a făcut decît să mă umilească prin zîmbetu-i provocator, ironic, batjocoritor! Pînă și azi, venind la mine, m-a umilit..., afară doar hm!, cred că sînt, totuși, un parșiv afară de clipele cînd, înnebunind-o, am împins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nu, înseamnă, pur și simplu, că bărbatul e tîmpit de-a binelea, vrăjit de babe sau naiba mai știe ce... Și doar fata îmi strigase: "nu te iubesc!" atunci cînd m-am oferit de soț. Ezitam. Cu toată dragostea pentru maică-sa, dragoste ce se micșorase de la o zi la alta, cu toată promisiunea făcută, voiam să nu mai dau pe la ele. Totuși, trecînd prin Iași, m-am dus la casa de copii. "Asta-i Bujoreanu, Doina Bujoreanu" mi-a arătat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
sigur că nu se întroienează. Singura femeie adevărată din viața mea... Ce s-ar fi ales din mine, din ea, din fiică-sa, dacă Bujoreanu n-ar fi fost eliminat? Fiică-sa ar fi fost acum doamna Teofănescu, desigur. Dar maică-sa? M-ar fi uitat, cred. O aventură și atît, ceva aducînd mai degrabă a viol. "Mamă, ți-l prezint pe domnul Teofănescu." Era înalt, frumos, manierat..., l-am zărit cu coada ochiului. Păcat că nu l-au lăsat să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-l prezint pe domnul Teofănescu." Era înalt, frumos, manierat..., l-am zărit cu coada ochiului. Păcat că nu l-au lăsat să-și etaleze mușchii! Trebuie să-l fi iubit mult Maria, cred că-l mai iubește și acum. Iar maică-sa mă ocolește (nu cred că mă urăște cu patimă) pentru o declarație ce nu-mi aparține. Dac-aș ști că Maria se duce cu el, aș da naibii declarația; aș încerca s-o conving altfel pe soacră-mea, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]