16,589 matches
-
un personaj pe care nu l-ai cunoscut [...] autoarea își mărturisește iubirea în singurul mod în care o putea face, scriind o carte despre eroul ei.” Dar este cartea acestei autoare, care scotocește cu pasiune de arheolog toată arhiva de manuscrise și mai ales corespondența acestui atît de complex și controversat autor, doar iubirea unei Cătăline către un Hiperion de neatins? Sau ceea ce ni-l aduce în conștiință, în diferite ipostaze deductibile ori total imprevizibile, apare în cartea Gabrielei Gîrmacea la
Jocul și visul. by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3901_a_5226]
-
altă dată afirmă că-l încheiase în 1948: "Acum iar scriu toată ziua, revenind la viciul meu congenital. Veți avea surpriză la întoarcere". ("Surpriză care, din păcate, nu s-a produs, pentru că o dată cu arestarea autorului, i-a fost confiscat și manuscrisul romanului, până azi, pierdut fără urmă). Tânărul tată e fericit și pictează în linii gingaș-miniaturale portretul fiicei sale, Monica (născută la 8 oct. 1947), bebeluș de câteva luni: fetița este adorabilă: un cap de Christ flămând, cu părul blond, ochii
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
fie mai aproape de imaginea omului cunoscut. în privința literatului, epistolierul devine de-a dreptul caustic, autodistructiv, așa cum nu ne-ar veni să credem. Probabil și în urma dramaticei experiențe carcerale, când un principal cap de acuzare fusese ultimul său roman, rămas în manuscris și în arhivele Securității, în așteptarea ceasului de apoi, și datorită faptului că de la Moartea cotidiană îi fusese imposibil să mai scrie sub zodia nefastă a realismului socialist, Dinu Pillat ajunge un mare dezabuzat. în comparație cu Pia și Monica înzestrate cu
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
se găsea la prima ei operă literară, mai publicase o serie de poeme în proză în revista "Gândirea" și mai lăsase în țară un ciclu de povestiri poematice din adolescență, intitulate Fata cocorilor și un roman Zilnic începe viața, în manuscris, și confiscat de Securitate, ca și în așteptarea ceasului de apoi al lui Dinu Pillat. Oricât ar fi fost de modestă, Pia era conștientă de talentul ei, regretând că nu a avut perseverența să scrie, fapt pentru care se considera
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
Este titlul unui articol din Le Point din 31 ianuarie consacrat unei expoziții de la Muzeul Literelor și Manuscriselor de la Paris, în care pot fi văzute, unele, pentru prima oară, manuscrise, fotografii, documente juridice și altele legate de un episod senzațional din biografia celor doi mari poeți. La 10 iulie 1873, așadar cu 140 de ani în urmă, la
Și Verlaine a tras în Rimbaud“ () [Corola-journal/Journalistic/3910_a_5235]
-
Este titlul unui articol din Le Point din 31 ianuarie consacrat unei expoziții de la Muzeul Literelor și Manuscriselor de la Paris, în care pot fi văzute, unele, pentru prima oară, manuscrise, fotografii, documente juridice și altele legate de un episod senzațional din biografia celor doi mari poeți. La 10 iulie 1873, așadar cu 140 de ani în urmă, la Bruxelles, „Verlaine, Paul, 29 de ani, născut la Metz, literat, catolic, căsătorit
Și Verlaine a tras în Rimbaud“ () [Corola-journal/Journalistic/3910_a_5235]
-
faptului că atât Societatea Compozitorilor Români (1920-1948), cât și o serie de mari personalități artistice - în frunte cu George Enescu - s-au aflat în relații profesionale de interes major pentru promovarea culturii naționale. O serie de lucrări memoraliste rămase în manuscris, un fond de scrisori inedite, păstrate fie în bibliotecile naționale (Academia Română, Biblioteca Națională din București), fie în colecțiile particulare, dețin prețioase însemnări, adesea relevante la istoria muzicii românești, care merită a fi publicate. Un document de real interes în privința rolului
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
familiei Cionca. Un capital extrem de important al însemnărilor autobiografice, îl constituie amănuntele privitoare la primele audiții absolute ale Rapsodiei Române de Franz Liszt (1932) și Concertului pentru pian și orchestră de Sabin Drăgoi (1943), consemnate în partea a doua a manuscrisului. În rândurile de față, documentul relevă momentul singular al adoptării copilului-minune„Relica” de către regina Carmen Sylva, într-un climat de durere al pierderiii unicului moștenitor al familiei domnitoare a României la sfârșitul secolului al XIX-lea, eveniment ce precede întâlnirea
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
de pregătirile pentru finala Champions League din 2005. Dacă Michael scrie așteptând să fie urcat „în pomul cu un ram”, cum numește el spânzurătoarea, urmașul din viitor, Michael (Mickie), împreună cu Geoff Corrigan, trăiesc exclusiv ca susținători ai formației Liverpool. Citind manuscrisul strămoșului, Am trăit, am murit, el pregătește - contrapunctic - adaptarea baladei la realitățile clubului. Radu Paraschivescu trece într-un registru alert, ce l-a consacrat, inserând drame mici și teorii conspiraționiste (fotbalul trucat), apoi trăim live Finala de la Istanbul, câștigată dramatic
Fotbal și literatură sau Cum a câștigat Liverpool CL by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3921_a_5246]
-
colocvială, respirația umbrei” (colocvială respirația umbrei). Un text introductiv circumscrie un simțămînt al dezarmării ființei în fața neantului intuit într-o ambiguitate a acestuia, apt și totodată inapt a adăposti transcendența: „un idol cu ochii-n lacrimi/ m-a țintuit peste manuscrise/ l-a înduioșat/ Zădărnicia cu care/ gloria abisului meu/ se închina/ de-o viață/ la inexistența lui” (idolul zădărniciei). Pe de altă parte Valeriu Stancu nu întîrzie a- și da în vileag temperamentul fremătător vital, depășind marginile unor poziții conceptual
Lirică meditativă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3924_a_5249]
-
cu Rosetti, că l-ar putea plictisi, sau că asemenea ușurătăți nu se poartă între oameni subțiri. Tocmai ele, în anii când își scriu, dau substanță unei relații, unui schimb de păreri care alunecă, ușor, în literatură: „dacă voi izbuti manuscrisul, aș vrea să tipăresc prin iarnă o cărțulie Buruienile mele. Am găsit în câmpul meu vreo 15 buruieni fără nume, care se mulțumesc, în loc de floare, să realizeze o frunză originală și umblu după un bun aparat ca să le înregistrez înainte de
Poet și editor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4309_a_5634]
-
Răzvan Voncu N. Steinhardt - Jurnalul fericirii. Manuscrisul de la Rohia, îngrijirea ediției, compararea variantelor, note, addenda și indice de George Ardeleanu, Mănăstirea Rohia/ Editura Polirom, Iași, 2012, 574 p. Destinul întortocheat al Jurnalului fericirii este, în bună parte, cunoscut istoriei literare și cititorilor. Prima versiune a textului a
O versiune inedită a Jurnalului fericirii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4323_a_5648]
-
primei versiuni, și 2) între timp, versiunea a doua, de 750 de pagini, s-a „evaporat” în mod misterios. Iată, însă, că, înainte de a fi elucidată enigma acestei dispariții, George Ardeleanu ne oferă o surpriză de proporții: cea a unui manuscris descoperit de el, în anul 2002, în arhivele Mănăstirii Rohia, și editat acum științific, în cadrul ediției integrale N. Steinhardt (despre care am mai scris în această rubrică). Un manuscris al cărui text diferă de cel cunoscut, fără ca, în același timp
O versiune inedită a Jurnalului fericirii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4323_a_5648]
-
George Ardeleanu ne oferă o surpriză de proporții: cea a unui manuscris descoperit de el, în anul 2002, în arhivele Mănăstirii Rohia, și editat acum științific, în cadrul ediției integrale N. Steinhardt (despre care am mai scris în această rubrică). Un manuscris al cărui text diferă de cel cunoscut, fără ca, în același timp, să prezinte indicii suficiente că ar fi vorba de versiunea pierdută. Prudent, editorul îl denumește „Manuscrisul de la Rohia” și îl înconjoară cu numeroase dubii și precauții filologice, deși, în
O versiune inedită a Jurnalului fericirii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4323_a_5648]
-
ediției integrale N. Steinhardt (despre care am mai scris în această rubrică). Un manuscris al cărui text diferă de cel cunoscut, fără ca, în același timp, să prezinte indicii suficiente că ar fi vorba de versiunea pierdută. Prudent, editorul îl denumește „Manuscrisul de la Rohia” și îl înconjoară cu numeroase dubii și precauții filologice, deși, în fond, din nota asupra ediției și din anexele pe care le întocmește, transpare convingerea că ne aflăm în fața celei de-a treia versiuni a Jurnalului... Ipoteză, desigur
O versiune inedită a Jurnalului fericirii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4323_a_5648]
-
redactat N. Steinhardt o a treia versiune a acestei cărți de referință pentru literatura interzisă în România comunistă? Cum spuneam, George Ardeleanu nu se grăbește să dea un răspuns afirmativ. Însă ediția sa avansează suficiente argumente pentru a considera că „Manuscrisul de la Rohia” nu este versiunea a doua. În primul rând, dactilograma de 529 de pagini este incompletă. Nici o mărturie a celor apropiați nu oferă vreo explicație plauzibilă a bizareriei ca versiunea a doua, trimisă, cu mari riscuri, inclusiv la Paris
O versiune inedită a Jurnalului fericirii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4323_a_5648]
-
precaut, doar pe prima, care îi fusese deja confiscată în 1972 și nu mai putea oferi pretexte noi pentru o măsură punitivă. Mai departe: adunând paginile aflate în arhivele de la Rohia, în număr de 529, cu cele lipsă (din fericire, manuscrisul e numerotat), adică 146, nu rezultă 750 de pagini, cât afirmă Virgil Bulat că avea varianta a doua a Jurnalului... Ca să acceptăm că „Manuscrisul de la Rohia” ar fi această variantă a doua, ar trebui fie să găsim probe care să
O versiune inedită a Jurnalului fericirii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4323_a_5648]
-
adunând paginile aflate în arhivele de la Rohia, în număr de 529, cu cele lipsă (din fericire, manuscrisul e numerotat), adică 146, nu rezultă 750 de pagini, cât afirmă Virgil Bulat că avea varianta a doua a Jurnalului... Ca să acceptăm că „Manuscrisul de la Rohia” ar fi această variantă a doua, ar trebui fie să găsim probe care să infirme cifra de 750, furnizată de Virgil Bulat, fie să descoperim o eventuală continuare a acestui manuscris. Puțin probabile, ambele ipoteze. Însă cel mai
O versiune inedită a Jurnalului fericirii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4323_a_5648]
-
a doua a Jurnalului... Ca să acceptăm că „Manuscrisul de la Rohia” ar fi această variantă a doua, ar trebui fie să găsim probe care să infirme cifra de 750, furnizată de Virgil Bulat, fie să descoperim o eventuală continuare a acestui manuscris. Puțin probabile, ambele ipoteze. Însă cel mai puternic argument în favoarea ideii că avem de-a face cu o versiune distinctă de cele două îl aduce însuși textul „Manuscrisului de la Rohia”. Care e cu certitudine redactat cu versiunea din 1971 pe
O versiune inedită a Jurnalului fericirii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4323_a_5648]
-
furnizată de Virgil Bulat, fie să descoperim o eventuală continuare a acestui manuscris. Puțin probabile, ambele ipoteze. Însă cel mai puternic argument în favoarea ideii că avem de-a face cu o versiune distinctă de cele două îl aduce însuși textul „Manuscrisului de la Rohia”. Care e cu certitudine redactat cu versiunea din 1971 pe masă. Mă bazez, când spun asta, pe nenumăratele fragmente identice, diseminate pe tot parcursul manuscrisului (și identificate cu precizie de editor, care le semnalează în marginea paginii). Oricât
O versiune inedită a Jurnalului fericirii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4323_a_5648]
-
a face cu o versiune distinctă de cele două îl aduce însuși textul „Manuscrisului de la Rohia”. Care e cu certitudine redactat cu versiunea din 1971 pe masă. Mă bazez, când spun asta, pe nenumăratele fragmente identice, diseminate pe tot parcursul manuscrisului (și identificate cu precizie de editor, care le semnalează în marginea paginii). Oricât de performantă ar fi memoria cuiva „antrenat” să țină minte texte, în lungii ani de pușcărie politică, aceste fragmente sunt prea extinse și prea numeroase, ca prezența
O versiune inedită a Jurnalului fericirii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4323_a_5648]
-
numeroase, ca prezența lor să se datoreze exclusiv hazardului mnemotehnic. Este realmente imposibil ca pagini întregi să fie reproduse „la virgulă”, cele mai multe, în alt loc decât apar în prima variantă. De asemenea, fragmentele și paginile identice nu apar accidental în „Manuscrisul de la Rohia”. Poziția lor rezultă la capătul unei operațiuni de reconfigurare structurală a textului, menită să le revalorizeze. Uneori, ele sunt urmate de detalieri, alteori manuscrisul adună la un loc secvențe care în prima versiune sunt disparate sau, dimpotrivă, „sparge
O versiune inedită a Jurnalului fericirii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4323_a_5648]
-
apar în prima variantă. De asemenea, fragmentele și paginile identice nu apar accidental în „Manuscrisul de la Rohia”. Poziția lor rezultă la capătul unei operațiuni de reconfigurare structurală a textului, menită să le revalorizeze. Uneori, ele sunt urmate de detalieri, alteori manuscrisul adună la un loc secvențe care în prima versiune sunt disparate sau, dimpotrivă, „sparge” în fragmente blocuri textuale care acolo erau compacte. În fine, rânduri din registrul textual principal sunt trecute în cel secundar (intitulat în versiunea întâi Bughi Mambo
O versiune inedită a Jurnalului fericirii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4323_a_5648]
-
care ne convinge că este vorba de o redactare, nu de hazardul memoriei. Există în text câteva pasaje ce ne permit să acceptăm și ipoteza că nu doar prima versiune a stat pe masa lui Steinhardt atunci când a redactat acest manuscris, ci și versiunea a doua. Editorul ne semnalează, în cuprinzătorul capitol de note de final, episoade care relatează aceeași întâmplare, dar mai amplu aici decât în varianta pe care o cunoaștem din edițiile de după 1991. Ca și exemple de întâmplări
O versiune inedită a Jurnalului fericirii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4323_a_5648]
-
varianta pe care o cunoaștem din edițiile de după 1991. Ca și exemple de întâmplări datate diferit în cele două variante - prima și cea de față -, nedatate într-una și datate în cealaltă, sau divergențe de informații între episoade comune. Cum manuscrisul celei de-a doua versiuni a Jurnalului... era cu aproape o treime mai lung și era redactat din memorie, cred că nu trebuie să mai căutăm în altă parte explicația apariției acestor diferențe. Capătă, așadar, suficientă greutate dubla ipoteză pe
O versiune inedită a Jurnalului fericirii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4323_a_5648]