2,529 matches
-
în care să redau solemn ceva acum apărea doar inutil. Am luat un pumn de pământ, să-l pun în buzunar, credeam, să-l las să-mi curgă printre degete ca și cenușa, dar l-am vârât în gură. Am mestecat pământ, Angela, poate fără să-mi dau seama. Căutam un gest cu care s-o salut și nu am găsit nimic mai bun de făcut decât să-mi murdăresc gura. Am scuipat, și apoi, cu dosul mâinii, am șters ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
într-o bucătărie identică tăind ceapă sau bătând ouăle sau spălând vasele, așa cum face și ea. Dar mie îmi place să stau la mine acasă și să mă uit în casele altora; să le văd satisfacția de pe chipuri în timp ce își mestecă afurisitele de fripturi și își înghit legumele congelate și plăcerea ghiftuită când se întind la televizor, inocența emoționantă cu care își îmbrățișează și își sărută copiii înainte de culcare, siguri că vor fi tot acolo și a doua zi. În timp ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
avea un ochi verde și unul căprui. Traversă sala de așteptare sprijinind cu grijă o pacientă palidă, pe care o conduse Într-o odaie alăturată, numită „sala de recuperare“. Doctorul Eitan, suplu și musculos, se rezemă de biroul de recepție, mestecând gumă, mișcându-și Încet maxilarele. Răspunse cu o mișcare ușoară a bărbiei la salutul lui Fima sau la Întrebarea pe care i-o pusese Wahrhaftig sau poate la amândouă. Ochii lui albaștri, apoși erau ațintiți spre perete, Într-un punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
scăpă un fel de râgâit mirosind acru a tutun și arak, Întoarse palmele, care erau bătătorite ca ale unui zugrav, și le așeză pe genunchi, simple și goale. Doar inelul de pe deget licări o clipă, apoi strălucirea lui se stinse. Mesteca ceva? Zâmbea? Ațipise? Fima renunță la Întrebare. Scuzându-se, se Întoarse la ale lui. Nu În grabă, nu cu pași mari și totuși ca un om care fuge de ceva și știe că fuga e inutilă. Urmări prin geam soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ceainicul electric, care fiersese prea mult pe uscat și acum mirosea a fum și cauciuc ars. Fima avea de ales Între a-l lăsa la reparat În drum spre serviciu sau a cumpăra unul nou. Problema ta, amice, Își spuse. Mestecă o pastilă contra arsurilor și optă pentru libertate. Telefonă la clincă și Îi spuse Tamarei că nu avea să vină azi la lucru. Nu, nu era bolnav. Da, era sigur. Totul era perfect. OK. Da, o problemă personală. Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de lup sunt condamnați să se sfărâme și să cadă. Apoi Îmbrăcă o cămașă și niște pantaloni curați, Își luă puloverul gros pe care Îl moștenise de la Yael și paltonul, reușind de astă dată să evite cu abilitate capcana mânecii, mestecă o pastilă contra arsurilor și coborî În stradă debordând de bucuria responsabilității, sărind scările două câte două. Vioi, sprinten, energic, indiferent la răcoarea nopții, amețit de liniște și pustietate, Fima Începu să mărșăluiască În josul străzii, parcă În sunetele unei fanfare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
văzând strălucirea de aluminiu a ceainicului celui nou, se răzgândi și se hotărî să-și facă un ceai. Până să fiarbă apa, Înfulecă pe nerăsuflate trei sau patru felii groase de pâine neagră cu gem. Și simți imediat nevoia să mestece o pastilă contra arsurilor. Stând În picioare În fața frigiderului deschis, medită puțin la nenorocirea Annettei. Fima avea senzația că se putea identifica pe deplin cu nedreptatea cruntă ce i se făcuse, că putea Împărtăși umilința și disperarea ei. Însă fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Și atacă rafturile și sertarele cu o cârpă muiată În detergent. Fima Își tăie Între timp câteva felii groase din pâinea gruzină, neagră și aromată, pe care i-o adusese Nina, le unse cu straturi de gem și Începu să mestece cu poftă. În tot acest timp, Îi ținu un discurs despre Învățămintele pe care trebuie să le tragem din căderea partidelor de stânga din Anglia și Scandinavia, de fapt, din Întreaga Europă. Spuse deodată, fără nici o legătură: —Uite, Nina. Referitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nu intri În tot felul de vorbe goale alunecoase. Reveni imediat asupra micului joc de cuvinte, care i se păru meschin și nesărat. Când stinse radioul, găsi de cuviință să se scuze față de Rabin: —Trebuie să fug. Întârzii la serviciu. Mestecă o pastilă contra arsurilor, băgă fără motiv În buzunar cercelul Annettei, pe care Îl recuperă dintre mucurile țigărilor Ninei. Îmbrăcă paltonul cu deosebită atenție, ca să nu cadă iar În capcana căptușelii rupte a mânecii. Fiindcă feliile de pâine nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de sânge albăstrui, roșcate și rozalii, aflate atât de aproape de suprafața pielii, Încât i se putea lua pulsul după zvâcniturile lor. Suplu și tăcut, cu pași catifelați ca ai unei pisici călcând pe o tablă fierbinte, sosi și doctorul Eitan. Mesteca gumă, mișcându-și alene fălcile, cu gura Închisă, cu buzele subțiri strânse. Wahrhaftig spuse: —A fost un Schnitz foarte bizar. Bine că l-ai cusut strâns. Gad Eitan răspunse: Am scos-o din asta. Arăta cam urât. Wahrhaftig spuse: În legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
lega și mai strâns de casa de pe fostul deal acoperit cu vii. W. stătea acolo, cu lumina bătând din geam pe fața lui, cu ochii îngroziți și dilatați, avea, ca în tot timpul acela, un colț de cearceaf în gură, mesteca și mușca din el, ajungând să găurească în felul ăsta toată dota - țesută la „Bumbacul“ în București - și Ruth recunoștea în gestul ăsta o neajutorare copilărească. Pe viitor va trebui să-i arate ea drumul, dar nu cu ajutorul horoscopului, plutind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
activitatea profesională nu existaseră schimbări rapide sau violente, în tot ce-l privea era o liniște pe care o iradia el însuși, când se apleca, cu mina celui ce știe să-l savureze, asupra unui filet Mignon și, după un mestecat pe cinste, scotea un „Ha!“, ca apoi să-și pună din nou în mișcare mușchii masticatori, gata de start. Fusese mereu independent și pe picioarele lui, decenii în șir se ocupase numai cu vânzarea mașinilor de etichetat, construise casa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
o bucată de pâine, am întins cu ea în unt și apoi am rupt un colț de brânză. După ce le-am turtit la un loc, mi le-am îndesat în gură fără mari fasoane. Mi-a luat ceva timp să mestec și să înghit, dar de la prima îmbucătură am simțit cum îmi dă putere și mă pune pe picioare. Nu mi-am dat seama că stăteam cu ochii închiși, extatică, decât când i-am deschis și l-am văzut pe Ed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
am fost alungat din clasă. Odată dascălul m-a întrebat dacă nu cumva mă trag din Ramses al doilea. Nu i-am putut însă răspunde, fiindcă aveam gura plină cu acadele vopsite. Când s-a apropiat să mă întrebe ce mestec, de frică eram să mă înec. Atunci, namila îmi băgă palma sub bărbie și făcând-o cornet îmi strigă: - Scuipă! În clasă se făcu o liniște de moarte, când au început să se scurgă în cupa labei lui, vreo zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
În liniștea ce se coborî în odaie, am auzit-o pe Laura din camera vecină, în sfântul locaș al seninelor mele rugăciuni, gemând de două ori prelung și dureros. Plasatorul de mașini gâfâia ca după trântă. - Ramses, reluă vorba bătrâna, mestecând cu lingurița cafeaua din ibric, intrată în clocot. Laura mi-a zis: Mamă, cum mi-o și norocul. Zic eu: Ce-ar fi să întrebăm pe Ramses, să vedem ce crede el. Dar Laura a izbucnit în plâns și n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
duce aminte de „adormitul” cu biblioteca în sacul de merinde. Căram pretutindeni, printre galeții sfărâmați, pe Wilde, gigantul reîntors din Reading la Paris să-și negocieze dantura pentru o coajă de pâine, pe care desigur nu a mai putut-o mesteca între gingiile stâlcite; pe Baudelaire, care a distins Franța, trecând prin Paris mai rece și mai elegant decât însuși versurile sale; pe epilepticul acela, numit Feodor Dostojewski. Îi luam pe toți cu mine între încărcătoarele cu gloanțe, din care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și curgător: Eu care îi măsor zilnic, nici nu-mi trece prin minte să stau la discuție cu morții. Le croiesc paltoanele de scânduri după măsură și gata! - „Zaharia, zic eu, de ce ți-ai retezat mustața?” - „Ca să nu o mai mestec cu mâncarea”, răspunde el cu gândul aiurea. Îl privesc mai îndeaproape: are nasul roșu ca un gogoșar. Sub mustața cu breton, groasă și decolorată, îi rânjesc niște buze ca o rană crudă. Gingiile stâlcite îi sunt însemnate pe alocuri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mele. Ușile de la intrare și zidul dimprejur erau cernite. Mahalaua năvălise prin odăi ca să caute și să vadă mortul. Răposatul însă, nicăieri. „Cine a murit, domnule Zaharia?”, mă întrebă croitorul de peste drum. „Băiatul”, zisei liniștit, îndopând talaș în sobă și mestecând apoi cu pensula cleiul din ceaun. Atunci mi-am auzit femeia, cum scoate un urlet prelung. Dăm buzna cu toții într-acolo, și o văd cum își smulge părul, în fața latrinei cu ușa izbită de perete. Înăuntru, băiatul meu mai dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu zgomot catarama centurii. Toată fletcherizarea aia i-a venit de hac. În urmă cu zece ani, Henry James se convertise la doctrina unui dietetician american, doctorul Horace Fletcher, care recomanda ca fiecare gură de hrană să fie strivită și mestecată până se transforma În lichid, Înainte de a fi Înghițită. Într-o zi care rămăsese memorabilă, Fletcher Îl vizitase pe scriitor la Lamb House, iar prânzul se transformase Într-un ritual În care preotul și acolitul se cântăriseră reciproc. Slujitorii abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o zi care rămăsese memorabilă, Fletcher Îl vizitase pe scriitor la Lamb House, iar prânzul se transformase Într-un ritual În care preotul și acolitul se cântăriseră reciproc. Slujitorii abia dacă Își puteau stăpâni râsul văzându-i pe cei doi mestecând solemn de șaizeci de ori fiecare dumicat de friptură. În consecință, ritmul conversației era unul lent, iar masa se prelungi neobișnuit de mult. Mulți dintre cei aflați În cercul scriitorului, nu numai slujitorul său, erau de părere că Își stricase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
artei. — Exagerezi, draga mea Fenimore, spuse Henry cu un zâmbet pe care Îl dorea dezarmant. Dar cred că vei recunoaște că există un conflict de interese Între... nu Între femei și artă, ci Între căsătorie și artă. Fenimore roși puțin, mestecându-și timp de câteva clipe cotletul În tăcere. — Să Înțeleg deci că susții dragostea liberă, ca modus vivendi pentru artist? Întrebă ea ironic. — Bineînțeles că nu, Fenimore, știi că urăsc tot... tot sordidul ăsta boem, zise Henry, Înfierbântându-se fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
zadarnic să fie acel Simplicissimus care găsește scăpare din alte și alte pericole și devine astfel, celebrat de toată lumea, vânătorul von Soest care pune mâna pe o pradă hrănitoare, din care nu lipsesc pâinea neagră și șunca de Westfalia. Acum mestecă, în timp ce deja se întunecă din nou și cântă o cucuvea, ultimele firimituri, e flămând și uitat de Dumnezeu sub cerul destul de înnorat al nopții. Prins pe de-a-ntregul în întuneric, el învață o nouă lecție, să se teamă, simte frica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
deghizările. De asemenea, amintirea oferă doar informații vagi și interpretabile în fel și chip. Sita ei are ochiuri când mari, când fine. Sentimente, firimituri de gânduri se strecoară literalmente prin ea. Dar oare ce mai căutam eu în afară de ceva de mestecat? De vreme ce nu mai exista credință în victoria finală, ce altceva îl mai putea mișca pe tânărul cu numele meu? Numai o lipsă? Și cum poate fi rememorată senzația de rosătură pe care se spune că o produce foamea persistentă? Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
neagră; urmăream cu curiozitate apariția lor. Veneau fără zgomot, în ghete cu șireturi și tălpi de cauciuc. Ce contrast cu zgomotoasele noastre cizme cazone. Eram uimiți. Și se prea poate ca mie să-mi fi impus respect faptul că învingătorii mestecau gumă cu atâta stăruință. Și că abia dacă făceau un pas pe jos; mereu, până și pe distanțe scurte, se deplasau neglijent în jeep-urile lor, mi se părea ca un film care se derula într-un viitor îndepărtat. În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
apere de gărzile civile ale cehilor care, acum, fiindcă fuseseră umiliți atâta timp, aveau de gând să se răzbune? Mie, învinsului, învingătorul, fiindcă mi-am încercat pe el engleza învățată în școală, mi-a dăruit un pachet de gumă de mestecat. Dar oare ce anume se petrecea în capul băiatului de șaptesprezece ani care, din punct de vedere fizic, ar fi putut trece drept adult și care era îngrijit în vila unei foste pensiuni de către asistente medicale finlandeze? Pentru început, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]