2,515 matches
-
Arghezi, "omul care a scris despre toate lucrurile cu putință și despre încă câteva pe deasupra, nu folosește niciodată, pentru a-și convinge cititorul, argumentația: sistemul lui de a scrie este cel al enunțului, și fraza, când nu e în întregime metaforică, are ca centru de greutate o metaforă către care se precipită toată avalanșa de cuvinte"130. Așa cum afirmam și în secțiunea teoretică a demersului nostru, în polemica literară ideea de argumentație poate dobândi un cu totul alt sens, în virtutea finalității
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Exemplul în sine nu are nimic spectaculos, iar suita interogativă corespunde, evident, unei banale retorici persuasive. Ceea ce e semnificativ ține, și aici, de înlănțuirea secvențelor, de trecerea de la forma dialogată la cea monologică-sentențioasă, de la comunicarea tranzitivă la cea ironică sau metaforică, de la abordarea serioasă la gestul comic ș.a.m.d., într-un cuvânt, de dinamica enunțării unui eu plural. Receptorul real, adică cititorul, joacă rolul unui terț susceptibil de desolidarizare. Un el care poate fi în acord, deci partener de dialog
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de țigară, pentru ca satisfacția și răzbunarea să sporească". De fapt, pasajul, redat ansamblului, îndeplinește funcția unui raționament (în terminologia lui Angenot, raționament inductiv prin ficțiune) constatativ, referitor la decrepitudinea omenirii postbelice, raționament ce permite încheierea lanțului inferențial prin validarea rostirii metaforice: "Uite omul de după război, bruta păroasă, gorilul cârn, care-și linge nasul, alergând după femei și gâște cu un steag în mâini. Gorilul a făcut războaie și congrese. Încălțat cu manșete lustruite și inelat la degete cu aur și briliante
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
masei", de aceea mesajul său nu are nevoie de demonstrație sau argumentație amplă, ci de o puternică implicare afectivă. Pe acest palier al violenței incendiare, stilul laconic este cel mai percutant. Până și ficțiunea respectă concizia întregului, astfel că limbajul metaforic nu mai constituie o prelungire ludică, ci se substituie cu succes comunicării tranzitive. "Mi-a ieșit o floare-n grădină, ca o pasăre roșie rotată, cu miezul de aur. Ai prihănit-o. Ți-ai pus labele pe ea și s-a
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
extrase din acest articol. 307 Idem, "‹‹Iudaica›› în idiș", în Scrieri 41, pp. 224-226; până la nota următoare citatele sunt extrase din acest articol. 308 Idem, "Neamul românesc și Facla jidovească", în Scrieri 23, p. 110. 309 Angenot observă că "transpunerea metaforică are, în general, ca efect, introducerea unei asocieri polemice care se adaugă literalității textului, ca o argumentare indirectă". Autorul insistă asupra dublei funcții a metaforei: expresivă și ideologică, semnalând că "alegerea câmpului metaforic departe de a fi determinat doar de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
-și difuza mai bine lucrările și a le pune în valoare (cum făcuseră pictorii clasici cu ajutorul gravurilor). Până la momentul când marii fotografi, instalându-se în propria poziție estetică, se vor folosi de pretextul-sculptură pentru a face fotografii frumoase, anecdotice sau metaforice 98. Astăzi, realul sculpturii, a treia dimensiune, reclamă contactul direct. Sculptura va reveni în grații, desigur, odată cu holograma (sau cu procedee înrudite ameliorate), un simulacru optic va restitui nu doar volumul, ci și nuanțele modelului, jocul luminilor și umbrelor, variațiile
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de înțelegere a ideologiei, chiar dacă pare generală și neutră, încearcă în fapt să se constituie într-o explicație alternativă la cea care conferă ideologiei în tradiție marxistă caracterul negativ: "Acolo unde comentatorii nemarxiști au reținut dubla conotație peiorativă asociată accepțiunii metaforice inițiale a termenului, ei au generalizat-o și au oferit o varietate de explicații suplimentare pentru distorsionarea sistematică a cunoașterii și manipularea interesată a convingerilor, pe care vor să le sugereze atunci când caracterizează drept ideologii anumite sisteme simbolice orientate politic
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
să înțelegem complexitatea relației lor. Declarațiile apofatice ale negării Și refuzului fac parte din miezul Teologiei Mistice. La nivelul elementar, apofatismul susține că nu se poate exprima pe deplin nici un concept sau percepție a lui Dumnezeu prin limbaj, fie imagini metaforice, aluzii sau afirmații. Teologia apofatică permite negarea Și refuzarea oricăror afirmații catafatice, pentru că ele utilizează un instrument limitat pentru exprimarea inexprimabilului: limbajul. Pentru că limbajul, un mod creat de comunicare, este limitat, afirmațiile Și credințele cu care venim în contact prin
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
instrument de intervenție a acestuia În viața economică și socială. De la rolul primordial de a asigura venituri la dispoziția statului s-a ajuns la utilizarea impozitului pentru obținerea anumitor efecte În plan economic și social. Devine, astfel, deosebit de relevantă exprimarea metaforică a profesorului francez Maurice Duverger, după care "În neocapitalismul modern, impozitul capătă o semnificație mai largă; el Încetează de a mai constitui grăuntele de nisip care jenează angrenajele, pentru a deveni unul dintre regulatoarele și motoarele mașinii (economice și sociale
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
vocabularul comun, respectiv sistemul antroponimic. Putem vorbi eventual de o altoire a funcției toponimice în trunchiul cuvîntului originar (apelativ sau antroponim), care, treptat, se desprinde ca entitate lexicală autonomă de trunchiul original, „viețuind“ în continuare, în paralel cu acesta. Formulările metaforice privind „altoirea“ sau „renașterea“ ca toponime ale apelativelor/antroponimelor-bază sunt sugestive, dar nu clarifică nici pe departe mecanismul complex al apariției unei noi unități lexicale în sfera specifică a numelor de locuri, adică învestită cu funcție de individualizare topică. Nici algoritmul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
skr. sanscrit sl. slav slov. sloven sp. spaniol tc. turc(esc) ucr. ucrainean v. vechi Semne speciale: * (steluță înaintea unui element) cuvânt neatestat; cuvânt reconstruit > devine < provine din „“ (ghilimele) marchează înțelesul cuvintelor → evoluție semantică Ce este etimologia? Într-o exprimare metaforică, etimologia este eliberarea „certificatului de naștere“ al unui cuvânt. Într-o exprimare științifică, pe care o găsim în dicționare, etimologia este „studiul originii cuvintelor“ sau, mai exact, ramura lingvisticii care „stabilește originea unui cuvânt prin explicarea evoluției lui fonetice și
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
a face poezii“ (de fapt, „a face rime“), de unde fr. trouvère, v. prov. trobador cu sensul de „poet“ (cf. rom. truver, trubadur). La început, lingviștii s-au gândit că la baza celor două verbe romanice ar sta tropus „figură retorică, metaforică“, alții au pornit de la tropa „joc cu zarurile“. Toate aceste etimoane corespundeau din punct de vedere fonetic, dar erau nesatisfăcătoare din punct de vedere semantic, fiindcă de obicei înțelesul evoluează de la propriu la figurat și de la concret la abstract, nu
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
în limbile romanice, inclusiv în română. În toate timpurile, omul a comparat elementele din universul aflat în imediata sa apropiere cu corpul lui, cu forma sau cu funcțiile corpului omenesc. Așa se explică numărul mare de sensuri, de multe ori metaforice ale cuvintelor din acest câmp semantic. Mulți termeni s-au transmis tuturor limbilor romanice, sunt panromanici: majoritatea sunt substantive (barbă, braț, bucă, buric, cap, coadă, coapsă, coastă, corp, cur, deget, dinte, falcă, ficat, fiere, frunte, genunchi, gingie, inimă, lacrimă, limbă
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Nu numai în română, ci și în alte limbi romanice se fac adesea confuzii între gâtlej, mărul lui Adam, uvulă, beregată, după cum rezultă din atlasele lingvistice romanice. Pe de altă parte, termenii mărul lui Adam și nodul gâtului, de origine metaforică în română, au corespondente și în alte limbi romanice. Metafora mărul lui Adam are la bază legenda biblică după care Adam ar fi gustat din fructul oprit, și proeminența din gât ar reprezenta bucata de măr pe care a înghițit
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
franceză. În română, este un termen literar, mai puțin răspândit în graiuri; termenul de bază al metaforei, măr, apare însă în expresii regionale ca mărul lui moș Adam, mărul lui Avram, măru-n grumaz. În graiurile românești, sunt mai frecvente denumirile metaforice populare de tipul nodul gâtului, formate din cuvinte care denumesc o protuberanță sau un obiect ce iese în evidență (nod, ciot, os, ou), iar seria determinanților este constituită din nume ce denumesc gâtul, gâtlejul, deci părți ale corpului uman care
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
numai în derivatul cătușă (format cu sufixul autohton -ușă), prezent în aromână și atestat în secolul 18 în dacoromână cu sensul „pisică“; sensurile cunoscute în prezent, „lanțuri cu care se leagă mâinile și picioarele deținuților“ și „ancoră“, sunt ulterioare și metaforice. Alte nume latinești de animale domestice s-au păstrat în română și numai în unele limbi romanice occidentale: lat. admissarius > armăsar, lat. agnellus > miel, lat. annotinus > noaten „(oaie) de peste un an“, lat. aries > (reg.) arete „berbec de prăsilă“, lat. catellus
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
podoabă, odăjdii), pentru că prapur a însemnat, la început, „steag bisericesc purtat la procesiuni sau la alte solemnități religioase“. Sensul de „membrană care învelește stomacul și intestinele animalelor“, pe care îl are prapur în rețeta pentru prepararea drobului, este o creație metaforică apărută relativ recent în limba română. În secolul 18, atât pentru prapurul de miel, cât și pentru drob, se folosea termenul de origine turcă cighir, dat fiind că este vorba despre un fel de mâncare orientală (din aceeași terminologie culinară
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
decât cele ale francezei, sunt mult mai unitare decât cele ale italienei și au în comun cu cele spaniole și portugheze influența limbii țiganilor (= limba romaní). O serie de fenomene ca derivarea sinonimică (= substituirea, mai ales în expresii,a termenului metaforic prin altul, cu sens asemănător: a băga la bufet „a mânca“ = a băga la burduf/ghiozdan/cufăr/ladă) sau deraierea lexicală (un cuvânt dintr-o expresie e înlocuit cu altul, pe baza asemănării formale: vai de cozorocul lui, hai sifon
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
bilingvismului sau, pur și simplu, n-au avut șansa să supraviețuiască și au fost înlocuite prin unități care demonstrează creativitatea lexicală a vorbitorilor: lat. lucius a fost înlocuit la noi de știucă, din vechea slavă, iar în franceză de creația metaforică brochet, care provine de la broche „instrumente și piese cu formă alungită“. Aportul masiv al elementului slav vechi la lexicul românesc (reprezintă 9,02% din vocabularul reprezentativ al vechii române) nu a afectat structura latinească a acestuia; din cauza acestor cuvinte însă
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
limba care l-a generat și, deci, exprimabil doar prin această limbă. El filozofează, cugetă mai bine zis, ridicându-se în sfera metafizică prin cuvintele limbii natale. Învățarea limbii germane, și a altor limbi, reprezenta pentru el consolidarea metonimică și metaforică a limbii române, singurul obiect de cercetare și instrument de creație. Eminescu savura alte mitologii, filozofii și literaturi pentru că acestea îi îmbogățeau cunoașterea și imaginația, dar nu și-ar fi putut continua existența fără limba română: „În ochii mei acuma
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
procesele emoționale, intuitive și imagistice M. Erickson și Rosii 1986 afirmă că "simptomele sunt expresii ale limbajului emisferei drepte, utilizarea limbajului mito-poetic ar putea fi un mod de a comunica direct cu emisfera dreaptă în propriul său limbaj", respectiv cel metaforic. La nivelul mecanismelor psihologice, folosind povestirea (metafora), dincolo de întâmplările și evenimentele exterioare, directe, se realizează un transfer semantic abstract care se adresează direct inconștientului. La acest nivel al inconștientului se realizează adevărata procesare și schimbare. Cu cât persoana este mai
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
a fi eficientă, trebuie să aibă întotdeauna un mesaj pozitiv și nu distructiv, fiind o condiție pentru realizarea schimbării sau obținerii efectului dorit. În timp ce conștientul prelucrează mesajul exterior, un alt mesaj este prelucrat în inconștient. Cel de-al doilea mesaj metaforic, așa cum este explicat de noua terapie ericksoniană, activează asociațiile inconștientului ce stopează vechiul răspuns sau comportament, implementând noi înțelesuri, care determină, la rândul lor, noi răspunsuri comportamentale. Așa cum precizează psihoterapia ericksoniană, fără aceste corelații invizibile ale căutării personale inconștiente, mesajul
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
încearcă să distrugă iluzia care fundamenta teatrul de la originile sale, fie pentru a-l confunda cu viața, în niște tentative extreme, ca cea a lui Artaud, fie pentru a face din scenă, pe care o demistifică afișând convențiile, un loc metaforic. Ce se va întâmpla în secolul al XXI-lea, de vreme ce ajungem la capătul acestei mișcări pendulare care s-a întâmplat în Occident pe parcursul a aproape două milenii și jumătate, de la stilizare la realism, apoi din nou la stilizare? Ar fi
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dar și punct de plecare a demonstrației independente. Consemnez fluența exprimării. Subordonat calităților general stilistice, discursul critic se singularizează prin acuratețe și atentă distribuție a lexicului în enunț și a propozițiilor în frază. Din loc în loc se ivesc expresive caracterizări metaforice. În Conul Leonida față cu reacțiunea, cuvântul anunță "apropiata lui metamorfozare în element decorativ, cu efect de somnifer". Personajele urmuziene "mimează viața prin mișcările repetitive ale ciclului mecanic prestabilit", "Verigi în lanțul genealogic al literaturii române a absurdului, Caragiale, Urmuz
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
un aer solemn și grav, când unul degajat și ținuta cea mai extravagantă; prin constituție e mai aproape de mama sa, și oricare i-ar fi dispoziția, el nu se ferește niciodată de a provoca râsul.197 Din genealogia și caracterizarea metaforică propusă de Addison reiese eterogenitatea și ambivalența factorilor declanșatori ai umorului, responsabili de natura sa contradictorie, proteică. Esențială este mai ales combinația de afectivitate cu raționalitate, caracterul de "Ianus bifronte" (Pirandello) asupra căreia insistă cei mai mulți cercetători. R. Escarpit, de pildă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]