20,801 matches
-
inițial, ne-a spus coregraful, au fost patru, mai existând un cerc cu desene). În primul cerc, cel exterior, spectatorii se plimbau, urmărind pe 24 de ecrane-video imagini preponderent statice, cărora li se alăturau și câteva în care personajele se mișcau ușor - spre exemplu, trei corpuri împletindu-și în așa fel mișcările încât păreau o singură ființă, cu mai multe mâini, picioare și capete, evoluând lent în spațiu. Postúrile, expresiile și veșmintele stranii ale personajelor; pregăteau spectatorii pentru atmosfera spectacolului. În
Un teatru al imaginilor by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9062_a_10387]
-
lent în spațiu. Postúrile, expresiile și veșmintele stranii ale personajelor; pregăteau spectatorii pentru atmosfera spectacolului. În cel de-al doilea cerc, spectatorii așezați pe gradene, în jurul scenei, urmăreau pe patru ecrane, care mărgineau circumferința acesteia, un film cu aceleași personaje mișcându-se într-un peisaj, pentru ca, abia apoi, actorii-dansatori să-și spună povestea fără cuvinte, în cercul central al scenei. Comparând prima piesă pe care i-am văzut-o la București, Comedia Tempio cu Filozofii , coșmarului uneori grotesc al celei dintâi
Un teatru al imaginilor by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9062_a_10387]
-
unor întâmplări nu anulează verosimilitatea lor și cu atât mai puțin logica internă a lumii explorate. Ca în Groapa lui Eugen Barbu ori în alte romane realiste de calibru, determinarea materială este esențială. Problema spinoasă a banilor face să se miște, să se agite, să transpire și să dispere această umanitate necăjită, obligată la tot felul de învârteli pentru a supraviețui. Un loc de veci e disputat de mama și mătușile lui Relu Golea, într-o istorie penibilă, sordidă. Ghinioniștii decedați
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
de paternitate. Însă istoria literară n-are spor, dacă încearcă să concureze legenda, mai ales în plin ev romantic. Cu toate astea, povestea, de găsit, pînă nu demult, poate și acum, în manualele de școală, despre salonul revoluției, în care, mișcat de versurile lui Mureșanu, Anton Pann se ridică să le cînte, spune ceva despre receptarea lui dincoace de modernitate. El este în primul rînd compozitorul și cîntărețul, cel care a mezaliat cîntările bisericești cu motive folclorice, adică supraviețuiește pe côté-ul
Școala veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9088_a_10413]
-
mă exprim e o componentă a ținutei sub care apar în ochii altora. Vorbitul sau scrisul sunt atitudini umane și abia în al doilea rînd mijloace de comunicare. Și astfel, dacă există o modă în virtutea căreia mă îmbrac și mă mișc, tot așa există un tipar al epocii care mă face să vorbesc într-un anumit mod. Și atunci ținuta unui om nu e doar o chestiune de postură sau de îmbrăcăminte, ci și de vorbire. A cincea trăsătură este că
Despre imaginație by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9094_a_10419]
-
lexicale ale unui om nu au legătură cu substanța gîndirii lui, ci doar cu expresia pe care el i-o dă. Gîndim la fel, dar ne exprimăm diferit, fiecare după suplețea flexionară pe care o are limba în care se mișcă. În acest caz, traducerile țintesc doar crusta exterioară a hainelor lingvistice pe care le îmbracă intuițiile, dar nu privesc intuițiile. Toți avem aceleași intuiții indiferent de limba în care trăim, în schimb exprimările noastre poate fi radicale diferite. Dacă nu
Despre imaginație by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9094_a_10419]
-
trezesc după 9" (blog.mostly-harmless.ro); "am păpat și funcționez iar la întreaga capacitate" (club.neogen.ro). Desigur, metaforele tehnice, analogiile mecanice sînt mai vechi în limbă: deșurubat ("frînt, obosit") apare la Mateiu Caragiale - "Nici în pat nu mă puteam mișca. Deșurubat de la încheieturi, cu șalele frânte, mi se părea că ajunsesem în stare de piftie" - și se mai folosește încă, în limbajul familiar: "Am ieșit din mașină și am început ascensiunea. Eram deșurubat..." (cafeneaua.com). În registrul familiar-argotic, a-i
Omul-mașinărie și "bateriile sufletului" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9104_a_10429]
-
se mai puteau opri, fie dansând separat, fie împletindu-și mișcările. Tot de împletirea unor mișcări, dar de altă natură, a fost vorba și în piesa olandezilor Ugo Dehaes și Keren Levi, coregrafii și interpreții lucrării Couple-like. Ei s-au mișcat numai pe ritmurile iscate de îngemănarea continuă a propriilor corpuri, care se îmbinau armonios, dar cel mai des se înfruntau, se poticneau, se clătinau, se izbeau chiar cu icneli, se depărtau pentru o fracțiune de secundă, pentru a se căuta
eXplore dance festival 2007 by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9107_a_10432]
-
mult ar mai încerca astăzi firile nostalgice și sensibilitățile pastorale să păstreze arta și artistul în spații aseptice și în unuiversuri prin care circulă doar acei curenți de aer care se nasc din bătaia de aripă a îngerilor, lumea se mișcă încredibil de repede, iar formele simbolice și comportamentul artistic se primenesc odată cu ea. Artistul, indiferent de limbajul în care s-a specializat - în măsura în care această specializare mai există -, se afirmă printr-o gesticulație multiplă, se implică direct în cotidian, se eliberează
Un disident universal by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9128_a_10453]
-
specializat - în măsura în care această specializare mai există -, se afirmă printr-o gesticulație multiplă, se implică direct în cotidian, se eliberează de atemporalitatea glacială și trăiește, în priză directă și pe spații mici, întreaga învolburare a istoriei. El scrutează timpul și se mișcă în spațiu, stabilește contacte, participă la dezbateri, conferențiază, se implică în problemele sociale fierbinți, scrie, vorvește, protestează, admonestează ș.a.m.d. într-un cuvînt, își pune probleme mult mai largi decît cele legate strict de tehnică și de construcția formei
Un disident universal by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9128_a_10453]
-
și viață: ele se amestecă de-a valma, iar această confuzie nu rămîne fără urmări. Experiența artei îmbracă atunci culorile intimului și, suprimînd orice inhibiție sau poză, îngăduie tocmai acea extraordinară libertate de care face dovadă Jan Lawers. El se mișcă înăuntrul colecției ca un obișnuit de-al casei... Eu însumi n-am scris, oare, pe vremea cînd eram încă foarte tînăr, cel mai bun text al meu despre condiția vegetală a femeilor lui Pallady, tocmai pentru că adormeam în fiecare seară
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
un an de zile de cînd Păturică devenise confident al stăpînului său", cap. XIX: ne aflăm deja în preziua fugii lui vodă Caragea, din toamna lui 1818. Filimon înregistrează, balzacian, numai cronologia semnificativă. Motorul intim al acțiunii, banul, forța ce mișcă lumea, ne coboară și mai adînc în Balzac. Legată de bani, se desfășoară și lupta pasională între cele două personaje principale, luptă care nu se mai limitează la dobîndirea averii... Eroul balzacian Dinu Păturică îmbină atracția erotică pentru iubita stăpînului
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
nu încetează să amuze, oferind dincolo de măiestria animatorilor, o imagine americană despre orașul eleganței și al bunului-gust din bătrîna și artritica Europă. Spre exemplu, mătușica, care odată identificat inamicul șoricesc pune mîna pe pușcă și trage sistematic în tot ce mișcă și are blană, nu e chiar din filmul cu franțuzoaice, domnișoare bătrîne, precum madmoiselle O, de care-și amintesc scriitori precum Andrei Makine. Din contră, baba are suficient nerv să lichideze o întreagă companie. Există destul loc pentru persiflări, replici
Oameni și șoareci (pentru a nu mai socoti și bucătarul) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9238_a_10563]
-
capitalele unde se făcea și se desfăcea muzica lumii, cu scopul, dat pe față, de a educa urechile prea puțin șlefuite ale compatrioților lui. Interesat de oameni - cum observă, disecîndu-i portretele, Mircea Anghelescu, se dezice repede de peisaje. Nu-l mișcă decît tablourile vivante cu mici curți mahalagesc-scrobite, cu multe hibe ascunse sub covor, în care cîte un "corsar" suie pe sfoara mecanismului, dîndu-i rotițele peste cap. Moralizatoare, citate pururi, cu cîte o scuză ben trovato pentru un stil cam datat
Basmele corsarilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9240_a_10565]
-
oameni care le vorbesc limba, se calcă în picioare pentru a obține cetățenia română (și, implicit, pașaportul UE), dar votează cu superbie partidul comunist și fac alergie la ideea de unire. De-a lungul timpului declarațiile conducătorilor Republicii Moldova ne-au mișcat până la lacrimi, ne-au îngrozit, ne-au scandalizat, ne-au șocat sau, pur și simplu, ne-au lăsat cu gura căscată pentru că nu mai înțelegeam nimic. I-am văzut pe aceiași șefi de stat român și moldovean, ținându-se de
Republica Moldova sub microscop by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9254_a_10579]
-
vin frizerul, croitorul, brutarul etc., când cârciumarul Stere prinsese bine cheag. În sfârșit, preotul și biserica aduc așezării un oarecare echilibru. Numai Stere și paznicul de început își mai amintesc "câmpul gol", de la origini. Ei pot depune mărturie cum "se mișcă lumea". Universul mahalalei e descris promițător de către prozator. Urmează alte decupaje, animație, conflicte. Oamenii Cuțaridei trăiesc, iubesc și mor - în episoade epice pregnante, memorabile. }esătura narativă e viu colorată, într-o construcție tip puzzle, cu secvențe narative disparate. Două direcții
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
tinerii cineaști de felul de a face film al maturilor, majoritatea acestora eșuînd trist după Revoluție, și, poate cel mai bun exemplu de ratare completă, susținută cu bani grei de CNC este nemuritorul Sergiu Nicolaescu. Alții au mai încercat să miște ceva, precum Radu Mihăileanu cu Cel mai iubit dintre pămînteni (1993) sau Nicolae Mărgineanu cu Undeva în est (1991), însă nici unul nu a reușit să capteze singurul lucru de care cinematografia română avea nevoie după o baie de rahat heirupisto-șantierist
O lume minunată în care veți găsi...: 4,3,2 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9279_a_10604]
-
obligații, într-un domeniu atât de gingaș) nu este să le aducă la numitorul comun pe care el îl deține, ci, dimpotrivă, să le proiecteze multiplu și divers, distribuindu-le în roluri care să le convină. În care să se miște cu naturalețe, fără sarcina de a prelua și a ilustra axiomele auctoriale. Aș spune, mai în glumă, mai în serios, și ca să închei odată cu aceste considerațiuni teoretice, că prozatorul realist a descoperit, în avans, principiile moderne ale subsidiarității. Comunitățile locale
Clopotul spart by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9271_a_10596]
-
un semn, cortegiul opri. Aici avu loc (în vis) o minune... " Mortul" se ridică de la brâu în sus, proptit pe șezut, jumate scos afară din racla grea de nuc armenesc, și cuvântă înaintea mulțimii îndurerate. Buzele însă nu i se mișcau. Semn că lucra un aparat. Era, clar, o înregistrare de pe timpuri, voce mai tânără: "Dragi cetățeni, scumpi mineri, vreau să vă aduc un prietenesc omagiu celor ce ați restabilit liniștea în capitala noastră. (Strigăte de entuziasm, aplauze, ceea ce avea să
Vise de noapte by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9295_a_10620]
-
din cafenea, spectacolul străzii, starea de imprevizibilitate, conversațiile care au loc în jurul meu, toate acestea mă inspiră. Ideea că poți să stai cu o cafea în față timp de ore și ore la o masă în timp ce în jurul tău totul se mișcă te face să te simți în centrul lumii. Oriunde te așezi, de altfel, într-o cafenea pariziană, ești în centrul lumii. D.P.: Asta înseamnă că ai sau că nu ai tabieturi cînd scrii? M.V.: Nu am tabieturi atunci cînd scriu
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
li s-ar putea adăuga altele sugerate de unele fapte ale personajelor (Migrațiile lui Crnjanski, transpuse în postmodernitate, Musil), de tipurile de umor ori de particularitățile de limbaj (Ha�ek, Hrabal, poate chiar Ionesco și Beckett). Cadrul în care se mișcă aceste personaje puțin bizare (adorabile sunt exprimările în limba română ale etnicilor maghiari) este România tranziției, cu sistemul său falimentar de învățământ și politicienii ei corupți și imorali, țara libertinajului sexual și a angoaselor existențiale, a migrațiilor cu substrat economic
Mitteleuropa în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9294_a_10619]
-
se pare, din ambiția de-a o trăi secundă cu secundă și din groaza de a o pierde, cum se-ntîmplă, de fapt, cînd crezi că o folosești minut cu minut. Parisul nu e un oraș grăbit, deși mari mulțimi se mișcă, zorite de sfîrșitul unui concediu, pe mari bulevarde, trec stopuri periculoase, unde șoferii nu iau seama la nici un fel de prioritate, și foiesc prin terase și braserii. Nu, cu toate astea, oamenii locului sînt calmi. Chelneri care se gîndesc cum
Paris - spicuiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9319_a_10644]
-
și ei trași pe tâmple îi ascundeau fizionomia, aerul pe care i-l dăduse, parșiv, mustăcioara. Ea se legase strâns cu o basma bleu, ce părea a fi culoarea preferată a ei, a acelei masculinități, ca să zicem așa, și se mișcă încolo și-ncoace ca o cloșcă pe ouă, atingându-i cu pulpa piciorului stâng, pulpa lui dreaptă - ea se scuzase, dar nu mai avea rost, fiindcă, țopăind ușor, avioneta începu să decoleze. Puțin câte puțin, ea luă înălțime, - și Vol
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]
-
iar viața omului, în concepția filozofului, nu e nimic altceva decît o existență dusă în orizontul misterului și în vederea dezvăluirii lui. și astfel, toate însușirile definitorii ale etosului uman, de la frică și foame pînă la eros și muncă, toate se mișcă pe placa turnantă a misterului lumii. Și cum misterul lui Blaga nu e un concept abstract, ci o intuiție sensibilă pe care o trăia zilnic, numai așa vom putea intui de ce filozoful era un liric stăpînit de o sfială spontană
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
ca paginile lui să nu ceară, ca o condiție a receptării adecvate, un pic de natură înconjurătoare pentru cel care îl citește. Iar dacă nu ai proaspete în minte amănuntele de decor ale unei naturi ca cea în care se mișca Blaga, atunci pe multe din paginile cărții le vei sări în mod obligatoriu. La urma urmelor, Luntrea lui Caron este un etalon cu ajutorul căruia ne putem da seama cît de atrofiată ne-a devenit sensibilitatea în condițiile civilizației citadine. Ideea
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]