2,132 matches
-
spun: Da, știa și tata! I-am spus și tatei. Pe drum spre Miliție dânșii au intrat la gară, la mesagerie, că aveau un colet, și eu am rămas pe peronul gării... Era Gara Veche pe atunci... A venit un milițian la mine, m-a legitimat și m-a întrebat unde vreau să plec. Nu pleca nici un tren, e adevărat, eram singur pe peron... Era un timp urât, rece, cu fulgi răzleți de ger, și între timp au ieșit și părinții
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
inși, am ieșit 4 inși. Și a spus un gardian: Luați 5 oameni! Dar suntem 4. Și ne-a culcat între porți, pe zeghe... Și ne cerea ca noi să aducem 5, pentru că a ieșit o coloană de 30 de milițieni. Altădată, era 25 decembrie, ploua, ningea și noi turnam umbrelele la Cazinou, la hoteluri și greșise un muncitor, că n-a băgat cimentul, și am returnat. Săracu’ dormise cu lada de ciment... Și într-una din zile pe faleză erau
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
alarmat pe ceilalți... Și atuncea a început focul. Și bineînțeles că n-o fost între ei niciun rănit, numa’ s-o tras așa ca să poată să se retragă. Ei s-or retras, Mâț o rămas prins... În timpul ăsta o început milițianul sau securist, ce-a fost, să-l interogheze pă Mâț. Și l-a întrebat câți suntem: Mulți. Ce armament aveți? De tot felu’. Tot în momentu’ ăsta, cobora o căruță cu brânză de mai de sus. Și când au văzut
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Ia, adă câinele! Câinele o trecut pe lângă mine și trebuia în capăt să urce pă scară în pod, să ieie mirosul... Și când o ajuns la ultimul fuscel, nu știu cum a alunecat câinele... Și atunci m-a călcat pe picior un milițian sau securist. Eu n-am știut să-mi trag picioarele... Da, da’ io am visat cum m-a înconjurat cu câinele... și că am fost prins... Deci, cum v-am spus, visul s-a adeverit... Și când m-a călcat
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
de-acolo. Lucra la nu știu ce fabrică minieră, sau ce dracu’ era aia. Și zice: Pun o capsă detonatoare șivine jos tătucu’... da’, mă, tu tre’ să-mi acoperi spatele. Cum? Păi, zi și noapte, permanent, acolo la partid e un milițian în față. Și ce să-i fac io? Trebuie să-i distragi atenția. Și ne trebuie un pistol ca să putem să rezolvăm dacă-i cazul... De-aia nu-ți fă probleme... Atât i-am spus, nimic mai mult. No, cum
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
mii de stele, și cum era și frig, chichiura aceea măruntă, picura... Știi? Și noi, aliniați în coloană de câte cinci, mergeam pe dealu’ ăla unde ne așteptau dubele. Și de două părți reflectoarele, și lângă fiecare reflector, câte un milițian cu automatu’... Dom’ne, dacă v-amintiți de poezia aceea Pohod na Sibir, ei, cam așa a fost acest moment... Noi mergeam parcă pe Golgota, doar că acolo n-o fost iarnă... Și mergând, nu știu care dintre cei care urcam a
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
cu ochelari, îl văd că era a patra persoană din fața mea, fac patru pași până la el și cu voce puternică zic: Aurel, totu-i o minciună, o ticăloșie! E o înscenare acest proces! Tare, să audă. Și mă duc înapoi. Milițienii erau probabil mai departe, poate erau și cu mai puțină școală, și nu știau despre ce-i vorba, da’ i-am spus repede și răspicat... Mi-or strigat: Stai în front! Că orice mișcare din front te costa foarte mult
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
trei mine: Baia Sprie, Cavnic și Valea Nistrului... Ai noștri au făcut tot. Enorm de mult... Am lucrat foarte mult și am făcut cele mai grele munci... Și știți cum lucram noi? Plătiți! Dar noi ne plăteam și paza, și milițienii, și funcționarii, și hainele pușcăriei, tot ne plăteam noi. Și nouă ne venea 10 lei, din care-ți cumpărai doi sau trei biscuiți, și după aceea n-aveai voie nici la cei 10 lei, că ni-i punea pe CEC
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
dovadă și te duceai cu dovada aia până îți aduceai porumbul... Și din două în două luni, sau și din lună în lună, veneau polițaii... Mă căta, exact cum mă cătați dumneavostră, și pe câmp venea până dădea de mine... Milițianul trebuia să mă găsească:ăUnde-i bărbatu-to? La prășit. Unde, în ce loc? Acolo. El trebuia și să mă ia și să mă ducă la un capitan, și ăla mă întreba: Ce-ai mai auzit? Ce-ai mai făcut? Cu
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
rău, că eu am fost în echipa care l-a dezarmat pe șeful de post. Și acolo ne-a bătut mult, numai în piept. Vă aduceți aminte cine erau bătăușii? Bătăușii cine să fie? Nu puteam știi... Ofițeri. Dar din milițieni d-ăștia am mai aflat că ne bătea și ei: a fost un sergent major, Paschia îi spunea... Și la Galați, la penitenciar, m-a mai bătut un țigan... l-am ținut minte până acu’, da’ l-am uitat. Și
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
era’ puțuri de aerisire... A fost foarte greu și acolo, și să accidenta mulți... Și a’ fost multe zile că ne-au bătut la carceră. Aia era cât o sobă de mică, doar cât încăpea omu’... și un nenorocit de milițian a băgat sârmă ghimpată înăuntru, că mai adormeai și te rezemai de perete... Și nu puteai să te mai rezemi că te înțepa sârmele alea ghimpate și trebuia să stai numa’ așa... Nu era ușor... Care făcea câte o greșeală
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
ne-a promis că ne dă patru pachete de cinci kilograme pe an și două vorbitoare... Timp de paisprezece ani a venit o dată femeia la un singur vorbitor la Oradea. Am văzut-o cinci minute, ea dincolo de masă, eu dincoace, milițianul se plimba... Și mi-a adus un pachet. Și asta a fost toată legătura cu familia. Când s-a început în Ungaria, s-a terminat și cu treaba asta. Ați întâlnit personalități în perioada cât ați fost închis? Personalități am
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
și muncitori și toți... În 1953 când a murit Stalin, s-a simțit vreo schimbare de regim? Când a murit Stalin eram în Galați. A’ tras cloapete, că auzeam cloapetele trăgând... Știu că la moartea lui, mai era câte un milițian mai bun dintre aceia care ne păzeau pe sală. Și cum era ușa, avea o vizetă de aia mică, băgam castronul, ne punea mâncarea și ne băga iară înapoi. Și mai întreba câte unu’ de ce trage cloapetele mereu și i-
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
că a murit Stalin... Atâta am auzit că trăgeau cloapetele, da’ nu rețin în ce an. Nu mai rețin... Înainte de a vă elibera ați avut vreun semnal că se întâmplă ceva? La Botoșani a’ mai fost și băieți buni din milițieni, care ne mai spunea’ câte ceva. Iar înainte de a ne elibera cu vreun an, prin ’63, ne dădea’ câte un ziar de ăsta și-l citeam în celulă, zece minute, un sfert de oră... Scria de faptele lor, ce au făcut
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
de pe un trotuar pe altul se va face numai pe la colțul străzilor, prin locurile marcate cu alb sau arătate de table indicatoare. Articolul 174 Traversarea la intersecțiile unde sînt posturi de circulație se face după ce vehiculele au oprit la semnalul milițianului. Capitolul 16 Dispozițiuni speciale referitoare la certificatele de călătorie, permisele internaționale de conducere Articolul 175 Conducătorul oricărui vehicul care intră în țară cu certificat internațional de călătorie este obligat a face viza acestuia la Comandamentul Miliției Capitalei în termen de
DECIZIE nr. 295.940 din 16 august 1949 privind obligaţia tuturor cetăţenilor de a respecta dispoziţiunile decretului pentru circulaţia pe drumurile publice, normele stabilite prin deciziunile Ministerului Afacerilor Interne şi ordonanţele Directiunii Generale a Militiei. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/129429_a_130758]
-
încunoștiințat, prin înmânarea sau afișarea la domiciliu a ordinului de chemare ori prin înștiințare în comuna, cu viu graiu, batere de toba, sau în orice alt mod. Sînt de asemenea nesupusi, oamenii de trupă din concediu limitat sau nelimitat, rezerviștii, milițienii, precum și ofițerii în concediu, disponibilitate sau rezervă, care, în afară de cazurile de forță majoră, fiind chemați în modul arătat mai sus, nu vor veni la destinație în termen de 4 zile dela dată cînd trebuiau să fie prezenți la corp. Termenele
CODUL JUSTIŢIEI MILITARE din 20 martie 1937. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/140858_a_142187]
-
așa "era bine" în mintea birocraților planificatori ai socialismului. Pentru cine se produce? Iată, cu adevărat, o întrebare fără răspuns. Accesul la piață era dat tot de către birocrați. Ei hotărau ca un medic să aibă veniturile unui muncitor sau un milițian de țară (din mediul rural) să dețină un salariu egal cu al unui profesor universitar. Accesul la resurse era determinat de cât de apropiată era profesia respectivă de clasa muncitoare și de aparatul de stat. Sistemul retribuirii încuraja apropierea de
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
care-mi spune: „Cine ești tu acolo, mă? Ce ai de vorbit cu fiul unui chiabur?”. Și eu: „Lasă-mă, domnule, în pace!”. Eram foarte agitat să nu moară vaca și... l-am înjurat. Spre seară ne-am pomenit cu milițianul la poartă, care mă anunța că sunt „invitat” la primărie de prim-secretarul raionului Lăpuș, raionul din care făceam parte. „Lasă-mă, domnule, în pace”, zic, „că nu mă interesează pe mine prim-secretarul. Nu pentru el am venit eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
care mă anunța că sunt „invitat” la primărie de prim-secretarul raionului Lăpuș, raionul din care făceam parte. „Lasă-mă, domnule, în pace”, zic, „că nu mă interesează pe mine prim-secretarul. Nu pentru el am venit eu acasă”. Și milițianul: „Nu puteți refuza, că am ordin să vă duc chiar legat”. Și tata: „Hai, mă, că vin și eu”. Cum să-l pun pe bietul om bolnav pe drumuri? M-am dus singur, însoțit de milițian. În primărie, un adevărat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
venit eu acasă”. Și milițianul: „Nu puteți refuza, că am ordin să vă duc chiar legat”. Și tata: „Hai, mă, că vin și eu”. Cum să-l pun pe bietul om bolnav pe drumuri? M-am dus singur, însoțit de milițian. În primărie, un adevărat prezidiu. Era noapte și erau niște lămpi cu gaz pe masă. Și milițianul intră cu mine înăuntru. Și zic: „Bună seara”. Nu răspunde nimeni. Și un tip vine în față și mă înjură: „Tu-ți permiți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
tata: „Hai, mă, că vin și eu”. Cum să-l pun pe bietul om bolnav pe drumuri? M-am dus singur, însoțit de milițian. În primărie, un adevărat prezidiu. Era noapte și erau niște lămpi cu gaz pe masă. Și milițianul intră cu mine înăuntru. Și zic: „Bună seara”. Nu răspunde nimeni. Și un tip vine în față și mă înjură: „Tu-ți permiți, mă, să mă sfidezi... aia și aia mătii!”. Și eu zic: „Domnule, nu știu cine ești, nu știu ce vrei, te-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
că n-am cum să dovedesc împotriva tuturor. Totuși, nu se poate să nu existe măcar un om cinstit între toți ăia. Și, dacă unul singur spune ca mine, sper că o să mă credeți.” Cine crezi că a spus adevărul? Milițianul care mă dusese. El m-a salvat de exmatriculare. C.Ș.: Ai avut noroc. A.B.: M-am mai întâlnit cu Rațiu. Sar peste șase ani. Același Rațiu era acum în comisia care se ocupa de notarea lucrărilor de diplomă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
și beat care îl înjura pe Ceaușescu. Era un exasperat. Prietenii lui, Țepeneag și Goma, înjurau la Europa Liberă. El înjura în Piața Romană. Atunci când l-am văzut eu, n-a durat mult și l-a umflat Miliția. Erau doi milițieni. Acolo, la Secție, probabil, au aflat cine este și i-au dat drumul. V.P.: Don Cezar, nu vă supărați dar am reținut din cele spuse că prietenului dumneavoastră i-ați "tras și o sfântă de bătaie." Cum s-a ajuns
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
de formă. - Tușă Dobriță! se auzi bunica strigată. - Aici-s maică! răspunse bunica, vizibil temătoare, privindu-l iscoditoare pe tânărul necunoscut care o strigase de la poartă. Acesta era îmbrăcat într-o uniformă așa, asemănătoare cu cea pe care o purtau milițienii pe vremea aceea. Tânărul înțelese repede despre ce este vorba și o liniști: - Tușă Dobrița, nu te speria că nu sunt de la Miliție! Eu sunt șeful gării de la Vameș... știi dumneata, că este aproape de satul aista. Asta este uniforma mea
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
și eu. Să lăsăm asta cu uniforma și să-ți spun din ce motiv am bătut drumul până aici. Am auzit, am auzit eu așa într-o doară... Ei bine, pe scurt, tânărul cu uniforma lui asemănătoare cu cea a milițienilor, i-a povestit că a auzit la el acolo, în gară, despre necazul fetiței aceleia, Mura. Și a mai povestit că nu este de mult timp căsătorit, dar că frumoasa lui soție nu poate face copii și că s-au
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]