2,177 matches
-
surprinzător, îți pot face cu ochiul, te pot linguși, îți pot înșela așteptările sau te pot ucide. Ele devin personaje ("palpabile") ale unui teatru în negativ. Este un teatru care te minte în privința propriei lui existențe. El numai și-o mimează cu talent, cu astuție, producând în același timp stările aferente, emoțiile, aspirațiile, speranța, credința și gloria autoimpuse, dar te prinde cu adevărat în mrejele lui, astfel încât devii spectatorul fidel al acestui teatru care se oprește mereu la un pas de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
dezgustată. A dispera înseamnă a ști ceea ce urmează să devii, dar a te plictisi, din contra, înseamnă a putea deveni orice 26. Acesta este cauza pentru care Emil Botta își cultivă această stare, care îi oferă noi șanse de a mima, dar și de a fi. Trântorul poate deveni orice, stând întins pe patul său de "șmecher crai". Poetul insinuează că întreaga lume poate deveni orice, altceva decât este: Lumea e un pat în care se transpiră. (Meridian) De altfel, evenimentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
fie gândit, înainte ca lumea să devină reală. Trebuie să privească idei, iluzii, făgăduințe. Sau, dimpotrivă, retina este impresionată prea târziu: după ce tabloul și-a epuizat forța, după ce lumea și-a consumat strălucirea. Ce-i rămâne mimului să facă? Să mimeze, desigur, cu toate că instrumentul ales este foarte fragil și timpul se scurge foarte repede. Somnul, lenea echivalează cu o închidere a pleoapei, cu o conservare de sine. Câștigă nu poezia, nu talentul, ci instinctul de conservare. Aceste tendințe au trecut din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
la o gesticulație interioară, la o trăire în sine. Luciditatea, deliberarea, calculul se lasă ghicite în perorațiile poetului: Și jucătorul e un acrobat... (Meridian) Oh! Lovitura a fost destul de spontană și dureroasă... (Un timp mai prielnic) Am căzut încet, lin, mimând până la perfecțiune liniștea... (Aplauze) Cea de a doua etapă pune în lumină eșecul primei încercări. Calculul cade în derizoriu, geometria în anarhie. Se ajunge la o incongruență a formelor, la un imperiu al disparităților, ca atunci când o greșeală minoră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
morale. Faptul că poetul este copleșit de rușine și vină este tocmai ceea ce îl salvează de crunta dezonoare a morții, pentru a-l arunca în batjocura înstrăinării de sine. Dilema este fără ieșire și fără sfârșit. Cuvintele nu salvează, ci mimează. Ele nu îl fac mai rezistent, ci mai singur. Și tot atunci, când oglinda este sorbită, se produce imposibilul: cade masca! Masca de cruciat, de cavaler sublim, armura din Milan căzuseră și ai dat la iveală adevăratul tău chip. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Emil Botta este un poet al absențelor multiple, pe care le încarcă sistematic cu o energie magică, dătătoare de... nonsens. Pentru că este vorba de magia scenei, hiperconștientă de iluzia în care se complace și pe care crede că doar o mimează, dar constată că nu o poate depăși. Absența este fundamental polisemantică, populată de viziuni. Prin implozia naturii (absență dusă la paroxism) se videază scena. Actorul lipsit de scenă (spațiu sacru!), ca și de recuzită, este un nonsens: Dar unde-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
înspre stânga și, înspre stânga, dinspre dreapta, va fi fost, după pitagoreici, asimilat acestui ultim element. De unde și recursul, în palindromul nostru, la aer și aerisire, — termen ce, articulat: aerisirea, este, și el, un palindrom... Vasile Elisav făcu o pauză, mimă că-și răsucește o țigară, că și-o aprinde, că mai bea o gură de șampanie, din cupa clinchetind ca Klinkenberg. Își continuă, în fine, spiciul: — Dar aerul e în relație foarte strânsă atât cu cerul, cu, adică, apele superioare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
demonic, reflec-tînd albastrul, smaraldul și rozul becurilor. Țopăia pe călcâie, lăutărește. La dansurile rapide se întrecea cu Bazil în a arunca piciorul împrejur, a mișca din dos muierește... își dădeau în petic la Rasputin, când se formau cercuri și se mima un cazacioc ridicol: Ra-ra-Rasputin, russian special love-machine... în fiecare seară am ajuns, mai devreme sau mai târziu, la un 65 punct dincolo de care n-am mai putut rezista acolo, în creuzetul acela sexual, în locul acela de dulce și fierbinte autodistrugere
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în scenă decât o biată parodie a distracției. Râdeau ca să se audă râzând și exhibau o senzualitate care nu avea nici o legătură cu simțurile și nici măcar cu instinctele, ci era rânită de pe fundul imaginației lor sărace ca ei să poată mima plăcerea senzuală. Copulo ergo sum. Și târfa aia, Sally!... cum îl mai jignise când îi spusese că nu are curajul să-și asculte instinctele! Ca și cum instinctul ar însemna să ejaculeze în trupul sterilizat chimic al unei femei pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de a conduce țara. Dar numai în România și Bulgaria populația votează masiv, oameni care au cazier, turnători pentru că și ei, care votează, sunt tot așa, dar la un nivel mai mic. Nu există altă oferta, așa-zisa clasa politică mimează lupta, ei sunt pe o mână, în a avea superimunitate și a jefui bugetul. Așa că procentul de votanți scade și am ajuns că 20% să aleagă 70% din parlament. Capul plecat sabia nu-l taie și Ghiță pupă-l în
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
care era făcută și-n care eu aveam loc, cel mult, ca o amintire amuzantă din junețe (parcă o auzeam, imaginîndu-mi o întîlnire de-a noastră de peste ani: "Ce penibil erai..."). Voiam totuși să încerc, dacă nu să trăiesc, măcar să mimez acest way of life , pentru că teama de-a nu o pierde era mai puternică decât propriile mele obișnuințe, decât însăși nevoia de a-mi păstra personalitatea. Aș fi vrut din toată inima să mă adaptez ei, să mă las modelat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
reprezentând sute de personaje așezate într-un grup ca un polip gregar, în fața cărora se aflau patru tineri într-un fel de uniforme vechi, cu ceaprazuri. "Maaamă, bătrâne, ziceau toți, Sgt Pepper'sV !Și apoi, ca niște nebuni, începeau să mimeze o formație muzicală. Unii se crăcănau cât puteau, își îndoiau genunchii, se lăsau pe spate și, mișcîndu-și mâna stângă pe un grif imaginar, lovind cu degetele mâinii drepte niște corzi imaginare, scoteau din gură sunete stranii, care voiau să imite
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Ginei, cu dragoste, ca să-i amintească faptul că, sub rococoul obscen al lumii noastre și cărnii noastre,oasele noastre sânt gotice și spiritul nostru e gotic. Andrei, feb. 197..." Răsfoi puțin paginile pline de himere. Puse cartea jos, alături de celelalte. Mimă brusc un chitarist dezlănțuit, aplecat pe spate, strângând spasmodic cu stânga griful chitarei. Into the fireeee țipă stins și începu să râdă. Așa-zisa bibliotecă nu era decât un singur corp lăcuit, negru, așa că, fără cărți, era ușor de urnit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
din zece în zece ani. De aceea am și scris cifra 10 lângă prima linie, 20 lângă a doua și așa mai departe, până la 70. Fiecare dintre noi, în ordinea culorilor, trebuia să străbată aleea, trecând peste linii, și să mimeze în fiecare interval vârsta respectivă. Nu ni s-a părut o idee prea grozavă, dar mergea pentru început. Bătrânețea era ușor de mimat, ne gândeam noi, dar cum să mimezi vârsta de treizeci sau patruzeci de ani? Oricum, porunca era
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
până la 70. Fiecare dintre noi, în ordinea culorilor, trebuia să străbată aleea, trecând peste linii, și să mimeze în fiecare interval vârsta respectivă. Nu ni s-a părut o idee prea grozavă, dar mergea pentru început. Bătrânețea era ușor de mimat, ne gândeam noi, dar cum să mimezi vârsta de treizeci sau patruzeci de ani? Oricum, porunca era poruncă, așa că grasa, care tot mai purta zoreaua de ieri, acum ofilită, la piept, calcă peste linia de zece ani, căci avea deja
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
culorilor, trebuia să străbată aleea, trecând peste linii, și să mimeze în fiecare interval vârsta respectivă. Nu ni s-a părut o idee prea grozavă, dar mergea pentru început. Bătrânețea era ușor de mimat, ne gândeam noi, dar cum să mimezi vârsta de treizeci sau patruzeci de ani? Oricum, porunca era poruncă, așa că grasa, care tot mai purta zoreaua de ieri, acum ofilită, la piept, calcă peste linia de zece ani, căci avea deja unsprezece, și-o porni cu pași mici
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
soția și copilul sunt târâți în muștar și pumni până când ai senzația că din propriile lor corpuri țâșnesc produse, până când pielea lor miroase sufocant ca un container plin ochi. Fără nici o milă - și aici e remarcabilă forța de a nu mima nici o secundă acest teatru fizic extrem -, corpurile devin guri de scurgere. Toată familia se urcă în mașină și se oprește mecanic în diverse locuri, care trasează halucinant drumul spre marele nicăieri: fast-food, cinematograf, stadion. Și, în final, câteva secunde în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
experimentați cu sexul. De obicei, orice duduie normală cu discernământul mărește pasul din instinct de conservare, nedorind să apuce știrile de la cinci de cealaltă parte a televizorului. Dar fata asta avea ceva aparte... S-a întors spre noi cu o mimă dojenitoare și a zis-o: „băieți, sunteți niște brute, porcilor!“. Avea vocea cam groasă și puteam să jur că obrazul ăla cunoscuse de curând tăișul lamei. Hopa, baieți, ăsta e cu parada gay, am văzut eu la televizor. Dar noi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
iar al doilea acoperit de-o mafie ce-a transformat dictatura politică într-una economică. Iar acest al doilea - să-i zic estăn)ic acaparator de capital - n-are nici pedagogia concurenței, nici școala libertății, nici cultul bunăstării tuturor. El mimează toate astea, fiindcă a fost îndoctrinat să mimeze de sistemul a cărui progenitură este. Se știe, dar o repet, comunismul era neîntrecut în a maimuțări drepturile & libertățile omului. Legatarii cadavrului indimenticabil, zombii averilor inaccesibile într-o viață de bancher, uteciștii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
a transformat dictatura politică într-una economică. Iar acest al doilea - să-i zic estăn)ic acaparator de capital - n-are nici pedagogia concurenței, nici școala libertății, nici cultul bunăstării tuturor. El mimează toate astea, fiindcă a fost îndoctrinat să mimeze de sistemul a cărui progenitură este. Se știe, dar o repet, comunismul era neîntrecut în a maimuțări drepturile & libertățile omului. Legatarii cadavrului indimenticabil, zombii averilor inaccesibile într-o viață de bancher, uteciștii de ieri, capitaliștii de azi și, poate, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
prin tabere ori pe la sindrofii cine ce cântă. Știau trupe, aveau discuri, casete sau benzi. Nu ascultau Europa Liberă, să afle ultimele noutăți; le luau de la „oamenii lor“ Ăcel mai pregătit în domeniu era chiar secretar de partid; cabotin perfect, mimează că-i june rebel chiar la 65 de ani). Nu plăteau sume enorme pentru vreun LP. ĂIar dacă plăteau, nu însemna nimic la cât puteau scoate din afaceri dubioase - vezi mărturisirile lui Adrian Năstase, capitalist... proto-sincronic, prietenul folkiștilor, exponent exemplar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
grup psihodramatică sunt cele exagerate de schematice, cu dificultăți în exprimarea emoțiilor. Atitudinea corporală ruptă de schemele proprii este dată de modalitățile inedite de deplasare, de posturi rar întâlnite în viața socială, de jocurile de grup (dansuri, jocuri de atenție, mimă) care câștigă în expresivitate, subiecții reușind spre finalul programului terapeutic să dovedească creativitate și spontaneitate. Comunicarea intersubiectivă, se realizează în mai multe etape ale programului de intervenție (în etapa spontaneității, prin tehnica catenei, în întâlnirea după sociometria de acțiune etc.
Tehnicile psihodramatice ?i conceptul de sine la deficien?ii de auz by Teodora Neagu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84065_a_85390]
-
bună carte a scriitorului cu pricina. O înscriem în categoriile straniu, ciudat, prolix, o așezăm în istoriile literare și așteptăm să vedem ce se va întâmpla. Dar nu e cazul nici să ne inflamăm alături de doritorii de bășcălie, nici să mimăm orgasmul dimpreună cu sufletele prea sensibile la literele frumoase. Mircea Cărtărescu, Orbitor. Aripa dreaptă, Editura Humanitas, 2007 TRIMISUL NOSTRU SPECIAL Lecția de dans Florin L|Z|RESCU Am aflat recent, cu surprindere, că, pe lângă calitățile lui din domeniul literaturii, un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
Sau, dacă preferați, funciarmente omul este dorința de a fi Dumnezeu.” (Ființă și neant) Tabloul I debutează cu imaginea unei guri imense de pește, în fața căreia se află Iona trasând câteva cercuri cu creta (o mistificare caracteristică civilizației contemporane care mimează autenticul și esențialul), încercându-și norocul la pescuit cu năvodul. Cercurile conotează asumarea destinului care poate limita ființa, ori îi facilitează transcenderea într-un timp universal, sfidând cauzalitatea sau determinismul existențial. Monologul se dezvoltă treptat în forme aforistice, având ca
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
trăire emotivă de mare puritate, trăirea unui suflet gâtuit, înecat în propria sa fragilitate. Așa expusă, la nivel de intenție, impresia vizată pare lăudabilă. Numai că ceea ce e pus în joc se rezumă la intenția de a produce efect: se mimează o expresie care presupune o valoare emotivă; și, în măsura în care e vorba de un efect intenționat, și nu de o trăire resimțită, falsul atitudinii produce o impresie contrară, de sensibilitate artificial altoită pe un fond de lipsă de sensibilitate autentică. Vedem
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]