12,997 matches
-
Închise ușa. Tu ce vrei? Crăpătura de o palmă nu prea lăsa loc pentru ochii mei Înguști, nasul pricăjit și buzele pline. Aranjându-mi flanelul pe care-l purtam pe umeri, mi-am strâns poșeta la piept și am recurs la minciunile pe care le pregătisem În caz că bănuielile mele nu s-ar fi adeverit. — Bună ziua, am spus pe un ton cât puteam de demn. Sunt o prietenă bună a Dorei. Eram prin zonă și m-am gândit să recuperez ceva ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-mă că nu știi tot ce trebuie să știi. Scoate imediat mocasinii ăia! Cine dracu’ te crezi, vreun indian? Uite ce, nu cred în Dumnezeu și nu cred în religia evreilor - și nici în o altă religie. Toate-s numai minciuni. Aha, vasăzică-s minciuni, ai? — N-am de gând să mă port ca și cum sărbătorile astea ar însemna ceva, când, de fapt, nu înseamnă nimic! Și cu asta, basta! — Poate că nu se înseamnă nimic pentru tine, fiindcă tu nu știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
că religia, care de două mii de ani se dovedește a fi destul de bună pentru niște oameni cu mult mai deștepți și cu mult mai bătrâni decât tine - de-ți permiți să spui că toate suferințele și durerile acestui neam sunt minciună! — Nu există nici un Dumnezeu și nici n-a existat vreodată, îmi pare rău, dar în vocabularul meu asta se cheamă minciună! — Și-atunci, cine a creat lumea, Alex? mă întreabă el plin de dispreț. Îmi închipui că, după mintea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cu mult mai bătrâni decât tine - de-ți permiți să spui că toate suferințele și durerile acestui neam sunt minciună! — Nu există nici un Dumnezeu și nici n-a existat vreodată, îmi pare rău, dar în vocabularul meu asta se cheamă minciună! — Și-atunci, cine a creat lumea, Alex? mă întreabă el plin de dispreț. Îmi închipui că, după mintea ta, totul a fost rodul întâmplării. — Alex, se bagă-n vorbă și soră-mea, tata vrea să spună că, chiar dacă nu vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
caz, nu? Nu, nu, nu e vorba de tatăl altcuiva, ci de-al meu, el e cel care acum dă cu pumnu-n masa de la bucătărie și răcnește la rândul lui: Nici vorbă să fi făcut una ca asta! E o minciună, o calomnie! Da’ ia stai puțin - eu sunt cel care țipă „N-am făcut eu!“ Eu sunt acuzatul! Iar maică-mea plânge așa de amarnic fiindcă tata refuză să-mi patșn 1 fundul pe care ea mi-a promis c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
nu mă descurc. Da, mamă, iată cât de bun sunt eu. Nu știu să fumez, abia dacă pun în gură strop de băutură, nu mă droghez, nu mă împrumut, nu joc nici cărți, nu-s în stare să spun o minciună fără să-ncep să transpir de parcă aș traversa ecuatorul. Bine-nțeles că-mi scapă de multe ori câte un futu-i, însă te asigur că aproximativ la atât se rezumă succesele mele în materie de abateri. Uite ce-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
oricare dimineață a săptămânii, și-o să-ți arăt eu ție porci! Treburile pe care le fac alții - și nu pățesc nimic! Cât despre remușcări, nici pomeneală! Răul cauzat unei ființe neajutorate îi face să zâmbească. Doamne sfinte, le înseninează ziua! Minciună, intrigi, mituiri, hoții - jaful, doctore, toate astea se comit cu sânge rece. Câtă indiferență! Indiferență morală totală! Crimele comise nu-i tulbură mai mult decât o simplă indigestie! Iar eu, eu îndrăznesc să pun la cale o poantă un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Myatt nu-l crezuse. Luase Într-o zi prânzul cu junele Moult și, ca din Întâmplare, lăsase să-i scape numele de Stein. Moult nu era evreu. Nu avea subtilitate, nici știința ocolirii răspunsului. Dacă voia să mintă, mințea, dar minciuna s-ar fi limitat la cuvinte; nu știa că mâna neantrenată face minciuna vizibilă. Când trata cu un englez, Myatt era de părere că ajunge un singur truc: În timp ce introducea subiectul important sau punea Întrebarea de bază, Îi oferea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ca din Întâmplare, lăsase să-i scape numele de Stein. Moult nu era evreu. Nu avea subtilitate, nici știința ocolirii răspunsului. Dacă voia să mintă, mințea, dar minciuna s-ar fi limitat la cuvinte; nu știa că mâna neantrenată face minciuna vizibilă. Când trata cu un englez, Myatt era de părere că ajunge un singur truc: În timp ce introducea subiectul important sau punea Întrebarea de bază, Îi oferea un trabuc. Dacă omul mințea, indiferent cât de prompt era răspunsul, mâna Îi ezita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
făcuse bine sau nu să pună această Întrebare. Nu era obișnuit ca pericolul să aibă Înfățișarea unei englezoaice, fată bătrână, puțin beată de gin - putea simți mirosul. Riscurile pe care le Înfruntase până acum ceruseră doar capul plecat, degetul ager, minciuna pregătită. Domnișoara Warren ezită și ea, iar ezitarea ei i-a fost bărbatului ca o gură de aer pentru un pușcăriaș. — Am crezut că v-am văzut la Belgrad, spuse ea. — N-am fost niciodată acolo. Ieșise dură la bătaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
din fața ei, revăzu imaginea doctorului Czinner, obosit și ponosit, așa, de modă veche, cu gulerul Înalt și cravata lui Îngustă și cu nodul strâns, stând În colțul compartimentului cu mâinile Încleștate pe genunchi, În timp ce ea Îi spune o groază de minciuni despre Belgrad. „Doctorul Czinner trăiește“, se gândi ea, compunând titlurile, dar nu acesta va fi cel mai de sus, căci trecuseră cinci ani și nu vor fi mulți cei care Își vor aminti numele lui. „Întoarcerea Omului Misterios. Cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În blănurile ei, și fu prins, evaluat și pus iarăși jos de ochii ei calmi și luminoși. Ești mai drăguță, spuse el deschis și nesincer, Încercând să prindă din nou privirile femeii și să-i afle verdictul. — Nu-i o minciună, Își spuse el, căci Coral e cel puțin drăguță, În timp ce la o străină nu poți aplica niciodată sensibila măsură a frumuseții. Dar aș fi mut În fața ei, se gândi el, n-aș putea să-i vorbesc cu aceeași ușurință ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
două lucruri - că rugăciunile rămâneau fără răspuns și că un iubit atât de Întâmplător nu se va obosi să se Întoarcă. Îi părea rău c-o implicase și pe ea, dar o regreta doar atât cât ar fi regretat o minciună necesară. Recunoscuse Întotdeauna necesitatea de a-și sacrifica propria integritate. Doar un partid la putere putea să aibă scrupule. La el, scrupulele ar fi fost doar o mărturisire a faptului că ar avea Îndoieli În privința copleșitoarei valori a cauzei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fu Înăbușit de stratul de cremă. — Ninici, spuse o rămășiță de voce prin sticla Înghețată. — Ninici, repetă rar doctorul Czinner. Ninici. Cred că l-am cunoscut pe tatăl dumitale În Belgrad. Ninici nu păru a se Îndoi de o asemenea minciună clară și-și turti nasul de geam, dar tot ce-ar fi putut vedea din sala de așteptare era acoperit de trăsăturile doctorului. — A murit acum șase ani, spuse el. Dr. Czinner se hazardă, fără un risc prea mare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
dintre cele mai frumoase tinere să comande la noi rochii pe care să le poarte la... balul organizat de Alixe Carter cu ocazia Anului Nou. Ca mulți creatori de modă, Thackeray merita un Oscar mai mult decât majoritatea actorilor. „Ce minciună sfruntată“, mă gândeam, dând din cap, zâmbind și zicând: — Ce vești bune, nu-i așa? Fără Îndoială că mai târziu aveam să fiu pedepsită și eu pentru nerespectarea cuvântului dat. —Ei, trebuie să vă felicit, spuse Bob, părând impresionat. Ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
lucrurile, tulburând apele În defavoarea ta prin faptul că recunoști că ți-ai băgat nasul prin computerul soțului tău. În al doilea rând, o soție nu trebuie niciodată să aibă o confruntare cu soțul ei decât dacă deține dovezi imbatabile ale minciunilor lui. Altfel, el o să creadă că ești nevrotică și ăsta va fi sfârșitul. Nu se poate să fie pentru Sophia, am spus, nesigură pe mine. ...sau poate fi? — Uite ce e, poate că sunt eu nevrotică, zise Lauren. Dar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Într-un fel, ca lucrurile să fie În favoarea ei. Îmi doresc să n-o fi angajat niciodată. E o devoratoare de bărbați Încă de pe vremea liceului. Întotdeauna lovește În stânga și În dreapta cu informații despre aventurile ei - și, de obicei, sunt minciuni... —Taci, am spus eu ducându-mi mâna la buzele lui Hunter. Nu vreau să mai aud niciodată nimic despre tipa aia Îngrozitor de rea. Deși am fost ușurată să-l am pe Hunter Înapoi, Încă mă simțeam incredibil de mânioasă chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
dacă urăște oamenii într-atât încât ar ucide-o pe femeia pe care o iubește. Atunci de ce nu se sinucide? îl întreb. — Nu, zice Stridie. Pur și simplu iubesc totul la fel de mult. Plantele, animalele, oamenii. Eu nu cred în marea minciună cum că putem să fim în continuare prolifici și să ne înmulțim fără să ne distrugem singuri. Îi zic că este un trădător al propriei specii. — Ba sunt un patriot, ce dracu’, zice Stridie, și se uită pe geam. Descântecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
centrala din Iași, iar circuitele cu Iașul sînt defectate, din cauza vîntului. Vă sunăm imediat ce... Radu trîntește furios telefonul pe covorul din mijlocul încăperii și începe să se plimbe agitat, lovindu-se ritmic cu palmele peste coapse. Mi-au dat legătura! Minciuni... Brusc, se oprește, privește lung spre aparatul aflat în mijlocul încăperii, apoi se apropie de el cu pași mărunți: Poftim! Cum să aud dacă-i închis?! Numai tu ai făcut-o, după ce-ai vorbit cu papițoiul tău aseară, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
care, luați de mama lor, plîng și se zbat, pînă ce unul scapă și-și ajunge tatăl lîngă ușă, agățîndu-i-se de picior. Studenta sare de pe saltea, ia copilul în brațe, îl plimbă așa un timp, șoptindu-i tot felul de minciuni pînă tace, îl aduce la masă și începe o conversație cu amîndoi, pe limba lor, convertindu-le imediat plînsul în zîmbete cu întreg șirul de dinți mici dezgoliți. Afară, Lazăr și țăranul taie pe rînd trunchiul unui stejar mai subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Bujoreanu", apoi, după Eliberare, a "tovarășei Bujoreanu") cu adevărat la realitate. Ce i-ar fi putut răspunde acum Mariei?! Că cel pe care îl așteptau amîndouă, singura lor speranță, e cel pentru care a fost dată ea afară din învățămînt?! Minciuni, Maria-dragă, minciuni! Astea-s pretexte. Dar, țin minte, mi-ai spus odată că te-a reclamat unul... Aa, s-a prefăcut femeia că rîde un elev ar fi vrut să..., dar cînd a aflat că-s soția lui Bujoreanu... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
după Eliberare, a "tovarășei Bujoreanu") cu adevărat la realitate. Ce i-ar fi putut răspunde acum Mariei?! Că cel pe care îl așteptau amîndouă, singura lor speranță, e cel pentru care a fost dată ea afară din învățămînt?! Minciuni, Maria-dragă, minciuni! Astea-s pretexte. Dar, țin minte, mi-ai spus odată că te-a reclamat unul... Aa, s-a prefăcut femeia că rîde un elev ar fi vrut să..., dar cînd a aflat că-s soția lui Bujoreanu... Nu, ăsta, Săteanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
urmat, din partea mea, a fost dorința de-a o provoca, de-a-i da replică, așa cum s-a întîmplat aseară, cînd a vrut să mă scoată străin de muzică. E drept, surîde Mihai, făcînd un gest de neputință ar fi o minciună grosolană să spun că nu o admiram; trebuie să recunoaștem că, din punctul de vedere al formelor, arată superb. Dar clatină el din cap nimeni nu se îndrăgostește de o simplă figură geometrică, te rog să mă crezi! Ce frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Lazăr. Teoria strugurilor acri. Femeia în discuție gemea de dorința golului final, și mă plăcea, pot să jur. Iar eu pot să jur că nici nu s-a sărutat cu un altul măcar; nicidecum... Istoria cu îmbătatul..., toată aberația ăluia... minciuni! Și dacă ăla, în declarație, a spus adevărul? întreabă Lazăr, părînd indiferent, preocupat de pahare, să mai toarne puțin whisky. Noroc! A spus ce i-ai spus tu. Noroc! Iar eu i-am spus adevărul. Purul adevăr! Imposibil! Erai beat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
înțelegînd că nu trebuie să bată în retragere, dimpotrivă. Căci, te întreb eu: ce vei rezolva cu asta? Nu cumva întîmplările prin care ai trecut te-au dezumanizat? Chiar și cu Doina, pe care ai urît-o, te-ai complăcut în minciuna ta, fericită că poți sta comod la umbra numelui Săteanu. În cursa vieții tale, pornită confortabil în copilărie, sub acoperișul numelui Bujoreanu, te-ai poticnit o dată, la nouăsprezece-douăzeci de ani, apoi ți-ai continuat drumul sub acoperișul Săteanu... Acum, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]