1,735 matches
-
aceea a lui Ștefan-cel-Mare, aceea a lui Mihai Viteazul și mai recent aceea a lui Ferdinand I-iu, care fac parte deadreptul din istoria universală" (p. 3). Retardul istoric atât de acut prezent în conștiința națională românească nu putea fi minimalizat doar prin elevarea anumitor momente eroice ale trecutului românesc la nivelul istoriei occidentale. Un leitmotiv sacrificial, care să reliefeze victimizarea poporului român înspre binele Europei creștine oferea o explicație mult mai confortantă. Iar istoriografia românească a găsit raționalizarea justificativă: statele
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sale este relativă, avându-și antecedentele în istoriografia critică ancorată în paradigma junimistă. Istoricul reactualizează astfel o tradiție a criticismului istoriografic suprimată vreme de jumătate de secol, de la oficializarea versiunii rolleriane asupra trecutului românesc în 1947. Fără a dori să minimalizăm meritele majore ale cărții, a cărei influență asupra lucrării de față este mai mult decât evidentă, trebuie punctat totuși că radicalitatea discursului critic desfășurat de autor are o sursă nu atât intrinsecă, cât mai ales contextuală. Climatul cultural configurat după
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
simbol al memoriei este o metaforă hibridă, în care sunt integrate elemente masonice cu elemente de inspirație administrativă - arhiva fiind, materialmente, o construcție în interiorul căreia se derulează procese de organizare și reorganizare a fondului pe care îl găzduiește. Fără să minimalizăm din meritele euristice ale analogiilor de ordin constructivist și administrativ în luminarea naturii memoriei colective, am păstrat pentru finalul acestei cărți metafora despre care credem că surprinde cel mai bine dinamica istorică a fenomenului memoriei. Face aceasta întrucât reușește să
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
verbale. Tăcerea femeii este o consecință a marginalizării ei sociale și se evidențiază mai ales atunci când este coroborată și cu problematica violului, deoarece, adeseori, nu li se conferă personajelor feminine posibilitatea de a opune rezistență și de a protesta, se minimalizează gravitatea vinovăției masculine, accentuându-se latura senzuală, de atracție irezistibilă pe care femeile o exercită. 84 Uneori violul este perceput mai mult ca o modalitate de răzbunare, cum se întâmplă cu cei doi tineri ce uneltesc, pe drept, împotriva avariției
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
care femeile o exercită. 84 Uneori violul este perceput mai mult ca o modalitate de răzbunare, cum se întâmplă cu cei doi tineri ce uneltesc, pe drept, împotriva avariției unui morar, în Povestirea logofătului, impietatea care se aduce femeilor fiind minimalizată, mistificată.85 Geoffrey Chaucer stabilește, în cadrul Povestirilor din Canterbury, un raport de echivalență între vocea proprie a personajelor și autoritatea pe care acestea o dețin, așa cum se confirmă din portretizarea mai multor figuri ficționale. Singura femeie cu adevărat tăcută din
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
stăpânul său...[...]/ El dete doar îndemn la feciorie;/ și s-a ndurat de mi-a îngăduit/ Să mă-mpreun; vezi dar că nu-i oprit/ Să iau bărbat; iar dacă e să moară,/ Mă pot căpătui a doua oară.”295 Se minimalizează și chiar se demistifică prin această figură ficțională idealul femeii pure, angelice, inaccesibile, adorate, pentru un model uman, prozaic, pământesc. Credem ca este o falsă modestie în cuvintele târgoveței: „Duc unii trai de înger, fecioresc./ Eu biata n-am cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
uitat încă ceva în ceea ce-l privește, și anume chiar felul morții lui. Cu tristețe se poate observa că după Revoluiția din 1989 (eu continui să scriu cu majuscule, păstrându-mi speranța) se uită galopant chiar opera lui Eminescu, se minimalizează viața și opera sa și se ignoră știința numită eminescologie. În ordine mai larg culturală, asta ar însemna că sacrificările succesive de acest fel nu sunt primite ori că sunt recunoscute public drept ceea ce au vrut învingătorii de moment să
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
nerealistă spre perfecțiune. Engelmann i-a răspuns lui Wittgenstein, în iunie 1937: „Cred că înțeleg întreaga însemnătate a învinuirilor pe care vi le aduceți. Sunt departe de a vedea răul drept altceva decât ceea ce este el și de a-l minimaliza. Din punct de vedere spiritual, sunteți omul cel mai de seamă pe care l-am întâlnit. Am găsit la dumneavoastră o forță a năzuinței spre puritate sufletească cum n-am găsit la nici unul din oamenii pe care i am cunoscut
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
sînt sentimentele noastre, se desfășoară În inimă.” (H. de Balzac) Actul „percepției” fiind individualizat, este firesc ca și efectele lui să fie foarte diferite de la un om la altul: unii se Îneacă, de exemplu, În lacrimile durerii morale, În timp ce alții minimalizează , ironizează asperitățile vieții sau chiar provoacă viața la luptă. De aceea se și spune că „viața” nu este altceva decît ceea ce face din ea „caracterul”, sau „sentimentele” fiecăruia. * „Există fapte mici În aparență, dar care În viața sufletească sînt evenimente
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
dat dovadă! Ludovic al XIII-lea era regele și dacă dorea, cu un singur cuvânt, l-ar fi putut condamna la moarte sau mătura de pe scena istoriei pe Richelieu. Lăsând cu dărnicie puterea decizională în mâinile unui personaj care îl minimaliza și umilea, sacrificând sentimentele personale pentru gloria Franței, Ludovic al XIII-lea nu trebuie compătimit, ci glorificat. însă, ne menținem punctul de vedere și îi vom contrazice pe acești istorici. Ludovic al XIII-lea nu era gelos pe cardinal, nu
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
con de umbră a nobilimii. Această modificare a polilor de putere a început în anul 1600 și a fost încurajată de Richelieu și Mazarin, iar Ludovic al XIV-lea a continuat procesul început de aceștia. Regele încerca din răsputeri să minimalizeze puterea prinților de sânge și a pretendenților la tron, din cauza opoziției puternice pe care aceștia i-au arătat-o pe perioada Frondei și a lăcomiei de care au dat dovadă în conspirațiile nesfârșite în care se implicaseră pentru a ajunge
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
ocrotește în raport cu obligațiile bircratice împovărătoare. Cu toate acestea, profesorii sunt puțin dispuși să coopereze, nu-l acceptă și nu îl sprijină pe managerul lor. În multe situații, îl sabotează. În acest climat, profesorii nu se respectă nici între ei, se minimalizează/se subapreciază, iar gradul lor de angajare instituțională este (foarte) redus. Climatul închis În climatul închis, managerul și profesorii își desfășoară activitățile mai mult din obligație. El se caracterizează prin rutină, prin lipsă de interes și de implicare, prin stări
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
maximă; creierul analizează situația, confruntând datele aflate la dispoziție. Ne organizăm protecția și alegem cea mai bună atitudine: fugim, luptăm sau ne prefacem morți", rămânem împietriți (Filliozat, 2006b, p. 91). Cu condiția să avem încredere în ea, fără să o minimalizăm sau să o exagerăm, frica ne poate salva viața. Ea este "unul dintre cele mai prețioase daruri ale naturii. A fost menită precizează G. Lindenfield (2001) să ne ajute să supraviețuim, să prosperăm și să ne aducem contribuția la propășirea
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
blocând "cicatrizarea naturală a rănilor suferite în amorul propriu prin uitare sau prin distanțare" (ibidem). În măsura în care trece timpul, ranchiunosul colecționează detaliile care confirmă latura sa întunecată. Pentru evitarea furiei/mâniei, Fr. Lelord și Ch. André (2003) recomandă (pp. 47-57): • să minimalizăm motivele de iritare: să avem grijă să prelungim pe cât posibil momentele plăcute, adevărate paratrăsnete ale unor stări de iritare; • să ne gândim la prioritățile noastre și să vorbim cu noi înșine: să ne pregătim câteva fraze moderatoare care ne vor
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
face temporar să ne simțim împăcați cu lumea și să evaluăm relația noastră cu mediul ca fiind una benignă sau benefică. Acest tip de estimare ne diminuează nevoia de a fi rezervați, chiar cu riscul de a fi ridicoli, și minimalizează nevoia preocupării pentru propria persoană, împreună cu interferențele la nivelul gândirii și acțiunii pe care aceasta le produce. Prin contrast cu tendința de a-i trata pe ceilalți cu prudență, ca atunci când există o competiție puternică, în cazul descris anterior suntem
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
puternic pe care l-ar putea avea mesajul asupra interlocutorului, anunțând, de fapt, subtil, ceea ce este mai important în mesajul pe care-l transmite. Mai avem doar 5 minute din întâlnire/joc/numai 3 exerciții de rezolvat. Locutorul dorește să minimalizeze semnificația a ceea ce urmează să spună. Ei bine/într-un fel/oarecum/destul de/cam/de genul/aproximativ/știi tu... Locutorul demonstrează imprecizie în formularea și transmiterea mesajului, neasumându-și răspunderea pentru informația transmisă. Ce mai faci? Bine. La revedere. Mă
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
lor reale și că legislația despre menținerea ordinii publice ajunge pentru a se ocupa de cazurile dificile. Se observă că adepții legii și cei contra acesteia nu împărtășesc aceeași viziune asupra problemei. Primii au tendința să exagereze, ultimii vor să minimalizeze problema. La origine, laicitatea a fost creată de Republică pentru a exclude din viața publică influența preponderentă a Bisericii catolice, în special prin instituțiile sale. Acest conflict s-a aplanat, dar, în opinia partizanilor, pericolul vine astăzi din direcția islamului
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
gâdilat în orgoliul propriu. În schimb, el își moderează tonul. Se dă impresia că, la urma urmei, disputa nu este așa de dramatică. Această tactică se aplică mai ales atunci când, într-o conjunctură politică, este în interesul actorilor să își minimalizeze opozițiile, deoarece pregătesc o viitoare alianță. Zăvorârea intervine atunci când unul dintre participanții la discuție sau un actor exterior pune brusc capăt schimburilor. Se întâmplă astfel în Parlament, când deputații pregătesc o lege. Se documentează, se înfruntă, organizează audituri. Dacă guvernul
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
boală. 2) Tipul disimulativ este caracterizat prin tendința bolnavului de a ascunde propria suferință și de a căuta, cu orice preț, să pară normal în fața celorlalți. 3) Tipul care bravează este bolnavul care prin narațiunea sa nesocotește propria suferință, o minimalizează sau caută, cel puțin formal, să o refuze deși îi recunoaște existența și consecințele. 4) Tipul resemnat este cel care cedează în fața propriei suferințe, iar din discursul său rezultă faptul că este copleșit de propria suferință și refuză să lupte
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în vederea vindecării. 2) Nerăbdătorul - este tipul de bolnav care privește suferința sa cu mai multă seriozitate și grijă, dar care nu poate fi convins de importanța sau de severitatea bolii, de pericolele pe care aceasta le implică. El este nerăbdător, minimalizează boala, schimbă frecvent medicii și tratamentele prescrise, neputându-se conforma regimului de disciplină terapeutică. În aceste cazuri, medicii trebuie să fie circumspecți, să acționeze cu tact și autoritate. 3) Grijuliul - este tipul de bolnav meticulos, hiperconștiincios, opus celor două tipuri
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
persecuție În acest caz bolnavul vede ceea ce se petrece în jurul său interpretând aceste evenimente ca pe ceva îndreptat împotriva sa. El devine suspicios, bănuind sau fiind chiar convins că cineva „din afară” vrea să-l facă să sufere, să-l minimalizeze, să-l distrugă. Delirul de persecuție apare în cursul psihozelor presenile și la paranoici. 3) Delirul de urmărire În cazul, acestei forme de delir totul începe cu o stare de suspiciune nejustificată. Urmează apoi convingerea fermă că bolnavul este urmărit
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
impuse și pe care le acceptă în mod necondiționat. Caracteristicile personalității omului manipulat sunt următoarele (J. Ellul): Este un om vid interior. O ființă exclusiv exterioară, disponibilă oricăror solicitări, singur și izolat emoțional-afectiv, dependent de ideologiile colective. Este un om minimalizat din punct de vedere valoric, necreator, ce se identifică cu temele propagandei ideologice, un automat. Este o ființă angoasată și culpabilizată prin presiunile la care este supus, prin tensiunea în care este obligat să trăiască, prin lipsa de ideal. 4
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
seamănă cu amputarea unui picior cangrenat, în încercarea de a salva viața pacientului. Soluția este „ajustarea” personalului Întrebarea la care încă nu s-a găsit răspuns în domeniu este: „Dacă reducerile de personal nu funcționează, ce trebuie făcut pentru a minimaliza costurile și a crește profiturile?”. Alternativa practică la restructurare este „ajustarea numărului de angajați”. „Ajusta” înseamnă a avea numărul potrivit de angajați care trebuie să facă o muncă în modul cel mai eficient. Dar acest lucru nu poate fi realizat
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
altor oameni. Cu alte cuvinte, o restrângere a libertății unui om este legitimă numai când, prin intermediul ei se previn alte încălcări mai mari, ale libertății oamenilor. Preocuparea gândirii liberale este aceea de a limita puterea de stat și de a minimaliza constrângerile pentru a preveni abuzurile, încălcările libertății umane, nu societatea se subordonează statului, ci statul se subordonează societății; nu se sacrifică libertatea de dragul egalității și echității, ci se sacrifică cerințele de egalitate și echitate pentru a menține libertatea individuală. Istoria
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
nerealistă spre perfecțiune. Engelmann i-a răspuns lui Wittgenstein, în iunie 1937: „Cred că înțeleg întreaga însemnătate a învinuirilor pe care vi le aduceți. Sunt departe de a vedea răul drept altceva decât ceea ce este el și de a-l minimaliza. Din punct de vedere spiritual, sunteți omul cel mai de seamă pe care l-am întâlnit. Am găsit la dumneavoastră o forță a năzuinței spre puritate sufletească cum n-am găsit la nici unul din oamenii pe care i am cunoscut
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]