2,739 matches
-
direct din cer, în seara lui Crăciun și se așază, neinvitat, la masa gospodarului, orînduită sărbătorește sub paretarul de icoane, cu făclii aprinse și așteptînd colindătorii. De fiecare dată, poartă costumul cu podoabe cosmice, așa cum i l-a confecționat imaginar mioara năzdrăvană. Și gospodarul, spuneam cu un anume prilej, are bucurie să petreacă la masa Domnului din ceruri, întinsă sub poala copacului mirific, între sfinți și între cumetri. Tatăl ceresc îl întîmpină cu drag, cum fusese și el primit cînd călătorise
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
veselește!». Sunt aspecte de comportament, cu ducere și cu întoarcere, care apropie pînă la familiaritate chipul lui Dumnezeu din ceruri cu al gospodarului ideal de pe pămînt, ridicat, sărbătorește, de la treapta de om la aceea de domn. Covorul cosmic indicat de mioara năzdrăvană și purtat „prima dată” de însuși Dumnezeu în chip de cioban se distribuie ca dar și altor susținători vrednici. Balada de curte feudală scoate în evidență figuri de domnitori care, de regulă, se bucură de simpatie în mentalul folcloric
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
care a slujit la oi pînă la albire. Alt parcurs îi este dat celuilalt păstor, asasinatul „pe-un picior de plai”. Poartă vestimentație comună, cu soare, lună și luceferei, deci se supune aceleiași jurisdicții mitice, dar partenerul de dialog este mioara, simbol al așteptării și meditației, nu al acțiunii violente. Să nu uităm: și soarele este predestinat accidentului. Drumul lui în noapte nu-l păzește decît luna, de la distanță. Nu-i rămîn, la deșteptare și în zori, decît vagi amintiri de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
a cîmpului devenit inaccesibil, fără ritualurile și muncile de trebuință. Încercarea de a-l îmbuna/„trezi” pe gospodar se repetă, tot într-o ordine instituționalizată. În final, rîndunelele, „curve rele”, adică bune meștere ale ceremonialului, duc lucrarea la bun sfîrșit. Mioara, din celălalt colind, „sare-n vînt, sare-n pămînt” și-l sfătuiește pe Dumnezeu să nu blesteme, ci să-și procure vestmîntul cu soare și lună, adică să reintre în normalitate. Rîndunelele, la rîndul lor, „saltă” și ele: se lasă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
și la aceea a păstorului. Nu numai în cadrul oieresc întîlnim portretul consacrat prin însemne cosmice și destinale, de viață ori de moarte, de acțiune voluntară (tip Arjuna și „mic de ciobănaș”) ori de suspendare a ei (în sensul vestitor al mioarei), sub comanda nesmintită a legii. C. Alui-lùiu Tot în colecția lui Sabin Drăgoi se păstrează cîteva colinde (am selectat patru) în care Maica Domnului își caută Fiul prin lume cu disperare de moarte. Adrian Fochi nu le include în marele
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
împrăștiat pîcla de la ferestre și ceața a ieșit din casă. Altarele a fost din nou rînduite pentru zei, altarele au fost pregătite pentru bușteni. A trimis oile la stînă și vitele mari în țarcuri. Mama avu grijă de copilul său, mioara de mielul ei, vaca de vițelul ei. Tot așa, Telepinus s-a îngrijit de rege și de regină și le-a hărăzit viață îndelungată și putere. Telepinus a avut grijă de rege. Un stîlp a fost înălțat înaintea lui Telepinus
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
rămînă de izbeliște, ca în mitul sumerian despre Dumuzi. În acest punct se simte vechiul statut al patronatului. Potrivit lui, nenorocirea (de ordine suprafirească) în care cade stăpînul îi cuprinde pe toți cei aflați în grija sa. Într-o primă instanță, mioara se bocește pe sine, în vreme ce păstorului îi stă deschisă calea unei călătorii, de data aceasta nefiind vorba de coborîre, ci de urcuș, „pe-o gură de rai”. Extremele se unesc, topografia mitică se uniformizează, iar păstorul carpatic se delimitează de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
bătălii sîngeroase și încărcate de patetism uman ca la Troia. Se pun în scenă numai înfruntări formale, „principii”. Protagoniștii doar își anunță prezența, gălăgios și în fală. Decid simbolurile reprezentative în împrejurări semnificative. Solare: naștere, întemeiere; acvatice: moarte, renaștere. b. Mioara năzdrăvană Oaia face figură aparte, prin modestie și „lipsă de reprezentare”, în bestiarul fabulos. Unele dicționare de specialitate o consemnează ca pe orice animal domestic, fără personalitate, doar pentru că aparține necuvîntătoarelor. Față de Taur, Cerb și Berbece, animale în veșnic neastîmpăr
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
surprinzător din anonimatul turmei, ca o plantă miraculoasă în mijlocul cîmpiei, îndemnată de puteri neștiute să dea sfaturi de bună purtare, să transmită vești vrednice de luat în seamă. Grecii aveau încredere în Pytia, carpaticii, mai „primitivi”, s-au atașat de „mioara năzdrăvană” atoateștiutoare, cu naivă sinceritate și familiaritate. Dar, în vreme ce insularii, cu firea lor mereu dilematică, sensibilizată de cauzalități și de principii, o plasau pe celebra și misterioasa preoteasă într-un spațiu care favoriza răspunsuri probabile, cel mult să-l scoată
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
și familiaritate. Dar, în vreme ce insularii, cu firea lor mereu dilematică, sensibilizată de cauzalități și de principii, o plasau pe celebra și misterioasa preoteasă într-un spațiu care favoriza răspunsuri probabile, cel mult să-l scoată în față pe „ori-ori”, mesajele Mioarei erau formulate cu claritate cutremurătoare, direct prin „viu grai” și în chip univoc, fără fisuri și intenții de răstălmăcire. Era glasul sever al destinului, nu al norocului. Nu oricine era capabil să-l recepteze, pentru că venea de departe și necesita
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
să se însoare sau să întreprindă vreo afacere, cum se întîmpla adesea la Delfi. În asemenea treburi domestice și de interes personal, îi stătea la îndemînă baba Ioana din capul satului, cu „măestriile” pregătite în fapt de seară. În schimb, Mioara (și nu o oaie oarecare) era investită cu harul prevestirii momentelor critice, care afectau grav întregul organism socio-cosmic. Nu era vorba de oracol-ghicire, ci de veste, fiind interesată s-o afle cu cutremurare colectivitatea întreagă: și brazii, și păltinașii, și
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
să „știe” pe ce cale să apuce și cum să procedeze: să pună mîna pe baltag ori să se gîndească „împăcat și tare” (Sadoveanu) la „mireasa lumii”. Cu siguranță, Nechifor Lipan, „cel cu căciula brumărie”, ar fi ascultat de povața „mioarei năzdrăvane”. Și invers: să ni-l imaginăm pe baciul moldovean în ipostaza lui Nechifor sau a lui Gheorghiță. D. Baltag pentru baltag Altfel spus, toți cei trei eroi de plai mioritic străbat, pînă la un anume punct, un scenariu comun
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
putea fi doborît decît prin vicleșug omenesc. Nechifor a fost „doborît”, „ucis” în chip „mișelesc”, pentru că nu i s-a „vestit” sfîrșitul prin nimic. De preferat, aș zice, destinul Păstorului: el află despre ce i se pregătește pe cale suprafirească, de la „mioara năzdrăvană” și, poate, totemică; deci are grija recuperării ființei și menținerii în totalul comunității „de aici” și „de dincolo”. Este un avantaj de care nu „beneficiază” Nechifor Lipan. Ba mai mult, victimei i se îngăduie să pună ordine în cele
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
din viața oieritului. Cealaltă secvență, și ultima, se află tot în prelungirea altora anterioare. Ea face parte din același scenariu. Dacă dă impresia de inedit, și așa stau lucrurile, înseamnă că se cere a fi jucată, dar nu în regia mioarei, neliniștită și înlăcrimată, ci a altei „femei”, Vitoria, disperată și răzbunătoare. Aici se află diferența de soartă dintre cei doi eroi ai oieritului, cel din Baltagul și cel din Miorița: unul își joacă viața la vedere, celălalt, moartea. Punînd lucrurile
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
fi transformat moartea, dintr-o problemă gravă și de interes universal, într-un accident rezolvabil prin baltag. Cine ridică baltagul nu rezolvă nici problema morții sale, nici a altora, ci o permanentizează. Eroul a ales, în locul violenței, curajul întrebării. Nici mioara oraculară nu-l sfătuiește altfel pe ocrotitorul său. Iar întrebarea este, prin definiție, filosofică și destinală. Deținem datele unei înțelegeri cuprinzătoare și esențiale: epopee păstorească? cîntec liric din epoca geto-dacă ori daco-romană? frică de strigoi? colind-baladă-bocet? Toate acestea la un
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
coincidentia oppositorum; ceea ce este ideal pentru investigația hermeneutică eficientă. Totalul de texte depășește, prin încapsulare, mulțimea variantelor, fără să-și piardă statutul cîștigat în ansamblul tipologiei. Copacii devin pădure. Un text, o Mioriță, scoate la iveală un amănunt inedit despre „mioara năzdrăvană”; în altă parte, în legătură cu distribuirea rolurilor, sau cu însemnele profesionale ori etico-estetice ale Păstorului, cu „maica bătrînă”, alegoria, configurația cosmică, etc. Așa se ordonează semnele care înscriu, în devenire, privind modul de constituire, pas cu pas, și de arătare
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cu blândețe de nespus Munți cu creste de arama-i țin cununa spre Apus Recitator 10: Și din brazdele mănoase se ridică sfânt belșugul Pe vâlcele arcuite de la margini de izvoare Pasc În iarba de mătase mii de turme de mioare; Recitator 11: La cosit, la plug, la sapă sau la seceriș de grâu Vezi flăcăi cu spete late, cu mijlocul strâns În brâu Recitator 12: Sărbătorile de-a rândul pretutindeni joacă hora Și-o blândețe fără margini vezi În ochii
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
de toate, numai ăsta micul... să se roage la bunul Dumnezeu să-i dea sănătate și o vor scoate la capăt. Din dormitor iar se aude plânsetul copilului și vocea blândă a mamei care încearcă să-l aline. Surioara lui, Mioara de doi ani, nu se dezlipește de pătuț și-i vorbește: - Hai bebe, mănâncă, te rog! O superi pe mămica! Dar ,,bebe,, nu ascultă și scâncește întruna. Profitând de neatenția celor mari ia hotărâtă un lemn subțire de la sobă și
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Dar ,,bebe,, nu ascultă și scâncește întruna. Profitând de neatenția celor mari ia hotărâtă un lemn subțire de la sobă și îl ridică să lovească copilul. Din fericire o vede mătușa care, din doi pași îi prinde mânuța și-o întreabă, - Mioara, ce făceai cu lemnul ăsta? - Eu dădeam na-na lui bebe că nu mănâncă ! De ce o supără pe mama ? Părinții nici nu mai au putere să râdă sau să se sperie, sunt din ce în ce mai îngrijorați, dar ce pot face? Este Crăciunul. Slujba
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
6 Florence Dupont, "L'autre corps de l'empereur-dieu", în Le temps de la réflexion, 1986, pp. 231-252. 7 Gaston Bachelard, La Terre et les rêveries du repos, José Corti, Paris, 1948, p. 312. * Fustel de Coulanges, Cetatea antică, traducere de Mioara și Pan Izverna, Meridiane, București, 1984, vol. 1, pp. 38-39 (n. trad.). * John Milton, Paradisul pierdut, traducere de Aurel Covaci, Minerva, București, 1972, p. 405 (n. trad.) 8 Gérard Bucher, La Vision et l'énigme. Éléments pour une analytique du
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
practicată intens de păstorii români a fost un factor important și pentru a explica influența românei asupra limbilor popoarelor învecinate. În volumul 101 cuvinte românești exportate se va vedea că cele mai multe dintre aceste cuvinte provin din terminologia pastorală (brânză, fluier, mioară, mocan etc.). Variante sociale Pe lângă variantele diacronice și geografice, trebuie menționate și variantele sociale ale limbii române: limbajul indivizilor și al grupurilor de indivizi este diferit și în funcție de mediul social în care trăiesc, de gradul de instrucție, de gradul de
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
peste două sute). Dintre cuvintele păstorești împrumutate de alte limbi, cel mai răspândit este brânză, care există în treisprezece limbi (belarusă, bulgară, cehă, italiană, macedoneană, maghiară, neogreacă, polonă, rusă, săsească, sârbă, slovenă, ucraineană). Din același domeniu, au fost împrumutate cuvintele găleată, mioară, mocan, putină, urdă, vătui. Din alte domenii, foarte răspândit este mămăligă, prezent în unsprezece limbi (bulgară, macedoneană, maghiară, neogreacă, polonă, rusă, săsească, sârbă, slovacă, turcă, ucraineană). În bulgară, s-au împrumutat însă din română și mulți termeni de cultură modernă
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
apoi transmis românilor. Pentru a nu rămâne mai prejos și a realiza un fel de reciprocitate, Pușcariu spune că „avem, cum era firesc, și împrumuturi făcute de albanezi din română”, aducând în acest scop ca exemple cuvintele ghindură, cucută, grâu, mioară, scutar „mai marele peste ciobani”, puică, cornută, cârlig, mămăligă etc. În sfârșit, autorul remarcă în plan lexical „izbitoarea asemănare în tratarea elementului lexical de origine latină”: cuscru și krushk (lat. consocer), a urî și urrenj (lat. horrere), ospăț și shtëpi
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
melodramatic în final, în piesa lui G. M. Zamfirescu, artificialitatea și convenționalismul constau tocmai în punerea într-o tranșantă și definitivă opoziție a două lumi: pe de o parte, cea a "pampoanelor de paradă", reprezentată de văduva colonelului Stavăr, de Mioara, "păpușa" lipsită de dorința de autocunoaștere a ibsenienei Nora, și de Valter, "băiatul deștept", profitor și lichea veselă, tipul amicului ingrat, și pe de altă parte, universul sufletelor pure, nepervertite, capabile de iubire autentică și sacrificiu, așa cum se dovedesc a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de Scris, București, 2005. 4. Studii și lucrări monografice despre Caragiale și ceilalți scriitori analizați Antonesei, Liviu, Semnele timpului, Editura Junimea, Iași, 1988. Bibliografia I.L. Caragiale în periodice (1952-1912),Vol. I, II,coord. Marin Bucur, cuvânt înainte de Eugen Simion, autori: Mioara Apolzan, Marin Bucur, Georgeta Ene, Rodica Florea, Dorina Grăsoiu, Stancu Ilin, Dan C. Mihăilescu, Editura "Grai și suflet Cultura Națională", București, 1997 Călinescu, Al., Caragiale sau vârsta modernă a literaturii, Editura Albatros, București, 1976. Căpușan, Vodă, Maria, Despre Caragiale, Editura
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]