11,805 matches
-
vreau cu mami. Îl lăsă jos din brațe și, luîndu-l de mînă, porniră Încet Înapoi. Cei rămași În preajma Christinei, bătrînul chel, doamna Agneta, doamna Tamara, două din femeile anarhisto-comuniste și alți cîțiva, nu se temeau, aproape că nici nu se mirau, doar priveau, ca și cum ceea ce vedeau ar fi intrat În ordinea obișnuită, previzibilă a lucrurilor; un fapt lipsit de consecințe. Contemplau spectacolul acela Întrucîtva neobișnuit, cu dorința nemărturisită ca el să nu se termine niciodată. PÎnă la urmă, se lăsă liniștea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
și Îi ofereau americanii? Mai mult decît atît, pusesem și un om pe urmele lui, pentru a-l supraveghea. Dar l-au cumpărat și pe acela. Și pe celălalt, care Îl ținea din scurt pe primul. Nu m-aș fi mirat să aflu că mai mult de jumătate din aparatul Securității ar fi făcut la fel. De parcă singurul scop al vieții lor era să ajungă Într o țară din Occident. CÎnd se vedeau ajunși acolo, uitau de clasa muncitoare, de idealurile
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
drept, cam ponosit, pe care nu se știe de unde și-l procurase. — Bună dimineața, doamnă Agneta, spuse la fel de binevoitor ca Întotdeauna. Ce mai faceți? Înainte de a-i răspunde, asistenta Îl privi mirată, fără să știe cu precizie ce anume o mira mai mult. Tonul degajat al vocii, ținuta vestimentară neobișnuită, În contrast cu anotimpul, faptul că era proaspăt bărbierit și mirosea a spirt?... Mai degrabă altceva! La auzul propriului ei nume, parcă simțise o tresărire neplăcută În inimă. — Bine, mulțumesc de Întrebare, răspunse
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ale căror bune intenții nu sunt deloc clare, ci dimpotrivă, s-ar părea că urmăresc răsturnarea ordinii de drept, precum și generalizarea haosului și anarhiei pe insulă, situație care ne obligă la măsuri dintre cele mai severe. — Ia te uită! se miră colonelul. Mi-a venit chiar acum o idee. Ce-ar fi să-i punem să se lupte extratereștrii Între ei, să vedem care sunt mai puternici? Nouă, pămîntenilor, nu ne-ar rămîne decît să fim de partea celor care vor
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cît mai Încăpător. Mai curios era că doctorul Thomas, În al cărui pardesiu se afla ascunsă (cel puțin teoretic) „rădașca“, nu participase la aceste discuții, vocea lui nu se auzise nici o clipă pe banda Înregistrată, element care mai Întîi Îl miră pe maior, apoi Îl conduse la concluzia banală că doctorul, boem, distrat și, la drept vorbind, cam prostănac, Își lăsase pardesiul agățat pe undeva, unde rămăseseră numai cei doi colaboratori ai săi. În momentul cînd Înțelese acest lucru, maiorul se
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ai ucis! Nu o făcuse pentru că, pur și simplu, nu i se oferise ocazia. Oriunde În lumea asta, În serviciile secrete nu ajungi colonel dacă nu ucizi măcar un om. Era atît de simplu, elementar de simplu, Încît maiorul se miră cum de nu-și dăduse seama pînă atunci. Ar fi vrut să discute cu cineva despre asta, Însă nu avea cu cine; agenții secreți sunt Întotdeauna singuri. Se opri uimit În dreptul ferestrei, dar În loc să o deschidă, pentru a striga Întregii
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ploaie, Încît, dacă ar fi fost descoperit de cineva, să poată spune că se rătăcise și nu mai găsise drumul spre sat. Aduna În rucsac tot felul de pietricele, pe care le ducea seara Christinei și lui Kiki, ca să se mire ce de pietre colorate sunt pe lumea asta; le ținea cîteva zile Înșirate pe masă, apoi le strîngea și le arunca pe furiș Într-o rîpă din spatele casei. Umbla la Întîmplare pe cărările muntelui, prin desișuri și surpături, căuta fără
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cîteva vreascuri dintr-o grămăjoară pe care o avea alături și abia după aceea Îi răspunse: — Tu cine dracu mai ești? Domnule, te rog să-mi vorbești politicos, așa cum ți-am vorbit și eu. Ia te uită, ce obrăznicie! se miră bătrînelul, cu vocea pițigăiată de enervare. — Îl cheamă David, Îi explică lui Pablo omul cu fața verde. Ai grijă, că nu e În toate mințile. David rînji sfidător și oarecum satisfăcut, vrînd parcă să lase impresia că vorbele aceluia Îl
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Leagă-i și picioarele! Omul cu fața verde părea grăbit și, În același timp, Încurcat. Se Întoarse către Pablo, măsurîndu-l din priviri cîteva clipe. — Poate că ai dreptate. Geologule, lasă-te jos și scoate-ți cureaua de la pantaloni. — De ce? se miră Pablo. — Ca să-ți leg picioarele cu ea. Nu mi se pare deloc corect! protestă Pablo pur formal, conformîndu-se totuși pe jumătate ordinului primit și așezîndu-se jos. În primul rînd, nu port curea la pantaloni, iar În al doilea, chiar dacă aș
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
li s-au atîrnat ciorapii nespălați pe o sfoară și au fost puși să-i miroasă: cu o singură excepție, toți au mărturisit că miroseau a cîrnați! — Și cel cu excepția?... — Aceluia Îi miroseau a ridichi, fiindcă era vegetarian. — Extraordinar! se miră Pablo. Și dacă, să presupunem, unul dintre ei nu și-ar fi putut stăpîni pofta și ar fi Înfulecat vreun ciorap, nu s-ar fi Înecat? — Nicidecum! răspunse ferm Michel. Fiindcă el ar fi mîncat Într-adevăr cîrnați! — Acum chiar
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
omul cu fața verde n-a mai apărut, deși spuneai că are să se Întoarcă repede. Nu mă interesează secretele tale, i-o tăie scurt Michel. — Ei, nu se știe!... Caută În rucsacul meu și vei găsi ceva care o să te mire! insistă Pablo. — Nu aveai nici un rucsac cînd ai venit. — Dar omul cu fața verde avea două, dintre care unul era al meu. Michel făcu pe surdul. Zgîndări o vreme focul cu capătul unui băț, pînă cînd luă și bățul foc
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
o Întoarcă. Pentru a-și ascunde Încurcătura, zîmbi larg și binevoitor. Nu știam că e căsătorit. Soția lui e maior? insistă Michel. CÎnd l-am Întrebat, mi-a răspuns că e vorba de un maior din armata americană. — Zău? se miră sincer Pablo. Înseamnă că am făcut o confuzie. Ceva ce semăna cu dresul busuiocului. Din fericire, Michel păru că Îi acceptă explicația; nu-l mai Întrebă nimic și nu mai făcu nici un comentariu, pînă cînd ajunse lîngă peretele opus al
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cum vrei, dar numele meu nu este Vic și nu sunt soțul Christinei, ci tatăl ei. Mai bine spune-mi Como. Pablo privi În sus, mirîndu-se cît de aproape veniseră stelele. Împrejur nu se vedea, oricum, mai nimic. — Como?... se miră dezamăgit. Înseamnă că avea dreptate Michel cînd spunea că... — Nu-l cheamă Michel, ci David, dar nu mai contează. — David mi-e antipatic. În schimb, Como e un nume destul de simpatic, trebuie să recunosc. De ce ai fața verde? — Deoarece sunt
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
bine. Îi arătă lui Pablo fotografia reconstituită din cele două jumătăți și Îl Întrebă: — Prietene, recunoști cumva această persoană? — Bineînțeles, este fotografia tovarășului Cârlan, cînd era mai tînăr. — Dar cine e tovarășul Cârlan? — Cum se poate să nu știi, se miră Pablo, este un cadru de nădejde al Partidului, care a fost distins recent cu titlul de Erou al Muncii Socialiste! Într adevăr, avem un tineret minunat! Deși ciudate, răspunsurile lui Pablo dovedeau o logică internă infailibilă, la care logica maiorului
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
timp, avuseseră loc alegerile, iar țărăniștii nu numai că nu le cîștigaseră, dar nici măcar nu intraseră În Parlament. Domnule, chestia asta a fost anume aranjată, ca să nu se mai restituie proprietățile! zise. Știa de la fostul ministru al agriculturii. M am mirat și nu mi-am ascuns deloc mirarea. Vorbise Într-adevăr cu fostul ministru al agriculturii? Musafirul meu mă asigură că Îi cunoștea pe toți miniștrii, iar unii dintre ei Îi fuseseră colegi. Am Încercat să fiu ironic. — Ai lucrat cumva
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
exclud. Episodul fusese atît de neașteptat și se consumase atît de rapid, Încît aș fi avut motive să cred că doar mi se năzărise, dacă Bazil nu l-ar fi completat cu o explicație cel puțin la fel de ciudată. — Nu te mira, zise. Sunt efecte reziduale ale tratamentului la care Pablo a fost supus pe insula Roland. Cei de la MSAMDR l-au folosit o vreme drept cobai pentru experiențele lor. — Tu poți crede că este Într-adevăr proprietarul acelei insule? l-am
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mi-a dat să citesc dosarul de Securitate al lui Bazil. De aceea am Întîrziat atît de mult. N-am avut nici o reacție, n-am manifestat nici o curiozitate, fiindcă nu asta mă interesa, deși trebuie să recunosc că m-am mirat un pic. Crezusem că se Întîlnise cu deputatul pentru a obține copiile actelor de proprietate asupra insulei Roland - cel puțin el așa mă lăsase să Înțeleg. Descopeream acum, cu Întîrziere și neplăcută surprindere, că scopul Întîlnirii lor fusese altul. Am
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cinci minute, dacă nu apare o începem fără el, zice Roja, și privirea îi alunecă la sticla de rachiu de pe masă care îl magnetizează făcîndu-l să tremure. S-o fi ținut el după voi toată ziulica, dar nu m-aș mira să se fi dat la fund pînă la urmă, e labil psihic, își pierde foarte repede cumpătul, face greu față presiunii, adaugă. Parcă l-am auzit spunînd că o să întîrzie puțin, își amintește Dendé, părea că ține cu tot dinadinsul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cu stomacul plin și mintea mi se limpezise. Tot scenariul ăsta se coace de ani buni, nimic nu se petrece întîmplător, îi spuse Bătrînul. Roja simți că încep să-l doară urechile, că muzica îi zgîrie timpanele. Să nu te mire că aflase de toate combinațiile, își aminti cuvintele lui Dendé, știa și că mica noastră afacere se va duce de rîpă, dacă stai să te gîndești puțin nu-i mare filozofie. Fii pe fază, rezolvă-ți problemele pînă să se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
la radare, îi recomadă lui Sena, e adevărat că cu cît ajungem mai repede, cu atît este mai bine, însă nu ne gonește nimeni din spate. Se poate spune că Piticul a închis de tot robinetul, zice Petrică, te și miri că poporul a rezistat pînă acum, încă puțin și o să ajungem la faza de cantină ca în Coreea. Un strop de cafea i se prelinge de pe toarta subțire și îi pătează puloverul. — Drogurile o să distrugă capitalismul din interior, îi plăcea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
capătul percheziției despre care Roja o pusese în temă că era posibil să se petreacă în acea noapte. Zbîîîrrrr, tacatacataca, simte cum i se dezmorțesc degetele, își rotește privirea pe deasupra meselor de lucru, au rămas doar ele trei, ce te miri așa Delfinaș? Dacă o mai lungim mult, ne prinde dimineața tot aici, Tușico, tiparul e mama croitoriei, spune Angelina, asta așa o fi, apoi urmează cusutul, atenție mare Delfinașule, ce-ți mai umblă degețelele, mai mare dragul să te vadă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
tremure, vă simțiți bine? se impacientează Părințelul, ce-ar fi să nu-mi mai purtați voi mie de grijă? vedeți-vă de treaba voastră, le-o întoarce Roja, ia uite drăcie, Tovarășul are rezervat propriul său panou, ce te mai miri, dacă tot e primul miner al țării, de ce n-ar putea fi și primul croitor? Nu mai e loc nici cît să înfigi un ac, văd că te-au afișat în mai toate ipostazele de propagandă, Piticanie, iar numele de sub
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
impresia că vă iau cu mine la fustangit, să v-o scoateți din cap, sînteți în misiune, nu la agățat, ați înțeles? Măcar dacă ați avea habar cîte pachete de chiloți, cămăși de noapte, și ciorapi ați desfăcut. M-aș mira să vă aduceți aminte măcar cît timp ați blocat camionul, ca să nu mai vorbim de ghivecele de flori și celelalte pagube minore. Nu-i nimic, adaugă, o să scriem totul din burtă, aproximativ, cu o singură excepție, clar specificată: panoul de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
știați că de fapt zodiile sînt treisprezece, adică număr cu ghinion? — Nu mai trage de timp, îl întrerupe Gulie, treci la subiect și spune-o pe-a lui Roja. E de bine sau e de rău? — Cum adică treisprezece? se miră Dendé. — Dom’ Roja, zice Tîrnăcop, chiar vreți să facem totul uitat, întreabă, dîndu-și seama că dintr-o clipă în alta cortul o să cadă grămadă. — Toate catrafusele astea nefolositoare, se aude vocea lui Roja pufăind, haine, cratițe, scule, lanterne, brichete, mîncare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
am nevoie de ceva cu greutate, îi explicase. Da, tangoul, măiculiță, repetă Părințelul cu mintea în altă parte, privind în direcția ușilor batante de la intrare care sînt izbite de pereți cu violență de fiecare dată cînd cineva intră sau iese. — Mira-m-aș să mai fie la ora asta o singură pereche în București care să-l practice cum se cuvine, fără să se facă de rușine, zice Curistul. Pentru cultura voastră generală, îi pune Roja în temă, să nu vă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]