1,938 matches
-
-n lumina aurie, uit de dor și lacrimi grele, De necaz, de bucurie și de multe zile rele. Luna blândă mă îmbie, să mă scald în marea albă Și la braț cu infinitul, să-mi pun stelele în salbă. Un miraj ne ține alături, până zorii se revarsă, Cu balsam pentru tristețe, îmi găsesc drumul spre casă. Noapte-adâncă, noapte-albastră și tu lună solitară, Stăm de vorbă pe-ndelete, oare pentru-a câta oară?
?n taina nop?ii by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83240_a_84565]
-
metafizice ale materiei. Dimineața solitudinii „În fața paginii” devine o patrie a ceea ce nu a fost să fie sau a ceea ce ar fi fost „dacă bâlciul de dincolo de fereastră/ ar fi avut ritmul inimii mele”. Poeme În M (Mutilare? Martiriu? Mutualitate? Miraj? Măreție?), nu doar „despre prietenii dispăruți sau pierduți”, ci și „poeme despre acizii sulfurici din minte”. Din Minte, de asemenea, bineînțeles. Mintea Menestrelului tragic, a cărui invocare o percepem de oricât de departe, În vremuri oricât de zgomotoase. Citatele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
festivității, atât de distinctă de lamentările dureroase ale Estului. Venisem sub imboldul estetic al Atenei și regăseam Ierusalimul, chiar dacă elenizat prin seninătate și cântec. Regăseam credința Ierusalimului, fără a mă putea desprinde cu totul de tentația opusă și complementară a mirajului grec. Așa avea să mi Întâmple nu o dată, fertilă indecizie Între creație și credință, Între estetică și morală, Între detașare și angajare, Între Aschenbach și mama mea. În 1979, „acasă” Însemna regăsirea mamei și a limbii care mă născuse. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
i-am frecventat pe mistici, În adânc m-am situat totdeauna de partea Diavolului; incapabil să-i egalez forța, am Încercat să-l merit, măcar, prin insolență, asprime, arbitrar și capriciu”). Un citat În care se regăsea vitalitatea răzvrătită și mirajul incitant al frazei sale, țepii ei suciți, fosforescenți, frisonul antiletargic, iradierea glacială și neagră a scrisului său mereu tânăr, gândirea sa gnomică și solitară. Am fost și eu solicitat de redacția ziarului să-l caracterizez pe ilustrul defunct. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
lucru cu o scobitoare, sculptând în ea un mic totem cu incisivii săi pricepuți. Nu ne permitem să ne batem cu pumnu’ în piept, spuse bărbatul. Arabii ăia ar fi în stare să traverseze deșertul ca să se răzbune pe un miraj. Păi, cam așa scrie și-n Biblie, încuviință vecinul său de masă. De fapt, n-avea de ce s-o mai sperie și pe Sylvie. Ea n-avea ce să-i spună. Dacă s-ar fi întâmplat ceva rău, i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
că-ți meșterește creierul ca într-un atelier auto. Și nu te poți mișca. Ai bărbia legată. Te face total varză, dacă nu ești deja varză. Cititor de minți computerizat. O lăsă baltă până la Grand Island. Vara pe râul Platte - mirajul scânteietor, peretele de un verde-cenușiu al căldurii aplatizante care făcea din prerie imaginea tipică a unei pustietăți uitate de Dumnezeu o elibera pe Karin. Rețeaua verticală, ca dintr-un joc de Lego, din Chicago o apăsase. Munții Stâncoși o neliniștiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pretindă că nu spusese nimic. Îndoiala se întinse peste rană ca o zgaibă de care tot trăgea. Voia doar să dărâme totul, să curețe peisajul, să evadeze într-un loc gol și adevărat. Dar nu exista nici un loc adevărat; doar miraje scurte, urmate de autojustificări lungi, umilitoare. În seara asta se va întoarce cu acest bărbat în chilia lui de călugăr. Era iubitul ei, partenerul ei. Promisiunea prezentă, eternă a anului. N-avea alt pat, nici alt loc unde să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Constantinopolul și să se încoroneze împărat. Ca să forțeze mâna celor pe care-i credea aliați a atacat toate cetățile turcești de la Dunăre... Da, într-adevăr, acum s-a plimbat printr-un veac și jumătate, îmbrăcându-se într-un fel de miraj care se cheamă coroana împăraților Bizanțului. Cantacuzinii sunt cei care au purtat două sute cincizeci de ani cu ei acest vis al eliberării Constantinopolului și al restabilirii împărăției bizantine, această plăsmuire fantastică menită să le întrețină speranța în momente în care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spre munte ți se pare că muntele iese din apă, nu-i vezi poalele pietroase și sterpe, îi vezi oglindirea întoarsă în văzduh a vârfului verde și înflorit ca într-o apă. Este căldura pustiei care face asta... se cheamă miraj și este atât de frumos încât îți ia mințile. Ți se pare că muntele a venit spre tine și că este la doi pași, doar să întinzi mâna. Aci însă mirajul este adevărat, Doamne, minunat sunt ridicate zidirile acestea”. Ștefan
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
apă. Este căldura pustiei care face asta... se cheamă miraj și este atât de frumos încât îți ia mințile. Ți se pare că muntele a venit spre tine și că este la doi pași, doar să întinzi mâna. Aci însă mirajul este adevărat, Doamne, minunat sunt ridicate zidirile acestea”. Ștefan nu se sătura, privea când în apă, când spre clădirea adevărată; petele de umbră ale spațiilor deschise păreau și mai negre în contrast cu albul coloanelor învârtite ale loggiei și ale celor două
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
compromițătoare la adresa domnului mazilit și că nu se știe câte capete vor cădea atunci. I-a declarat deschis că scrisorile pe care le-a trimis Brâncoveanu în țară și în Ardeal toate au ajuns mai întâi în cancelaria marelui vizir. Mirajul aurului brâncovenesc l-a adus de curând din Valahia direct în închisoare la Ediculé pe vistierul fostului domn și rudă a doamnei Marica, boierul Ianache Văcărescu. Adunând hârtiile, preafericitul Hrisant uitase de ceasul prânzului, uitase și de necazul său cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din jo cul său cu ...m-uri, Metafora modei (Magia misterului multisecularei mode muierești) : „ Minunatul malacov , mitenele monocrome, meditativa muselină, moarul mov, mirificul marchizet, molaticul manșon, macrameul mercerizat, madipolonul mieriu, mantela merinos, magica mătase, mirobolantul marabu, misteriosul mărgean, mignonul medalion, mirajul machiajului migdalat, migălita manichiură, marama meleagurilor muntene”. Dintr-un vechi interviu cu Valentin Silvestru rețin o idee profitabilă :” Fantomele, În teatru, nu mor niciodată!”. Chiar! „Eu am Început, de, ca prostul, să scriu, dragă Doamne, o comedie. CÎnd voi isprăvi
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Dar nefericirea ei, provocată de mine, ar fi o crimă împotriva ei și o crimă împotriva fericirii, pentru că oamenii înfrumusețează ori urâțesc fericirea... 19. Voința de a nu muri, geniul speciei sau elementul imperceptibil a creat în individ iluzii și miraje. E amorul: arbust în primăvară, când frunzele și florile, pe care cântă păsări și se opresc fluturi, acoperă trunchiul inestetic care hrănește coroana. 20. Hm! Amor platonic?.... Trubaduresc? Comuniune între suflete? (,,Androgin și ginandru?"). Autosofisticare! Ipocrizie! Strugurii acri! Ori (sau
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Vasile în centrul ei, cerul, minunea supremă a naturii, de un albastru dens, dur - concret. Munții Văraticului, din stânga, creșteau în măsura în care suiam dealul, ca să descrească din nou când coboram spre Târgu-Neamțului. Căldura se întețea. Aerul începea să joace deasupra câmpiei, încercînd miraje abia conturate. ... Adela! La ora asta era desigur în cerdac, pe scaunul ei pliant, cu șalul împletit pe umerii largi, pe brațele rotunde, pe bustul înalt, cu ochii pe jumătate închiși de lumina soarelui, filtrîndu-și azurul printre genele lungi... Ochii
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ca și el, nu are numai un singur client. Atunci? Atunci rămâne să fac o tranzacție cu natura sau, mai exact, s-o mistific. Voința de a nu muri, geniul speciei sau elementul imperceptibil a creat în individ iluzii și miraje. E amorul: arbust în primăvară, când frunzele și florile, pe care cântă păsări și se opresc fluturi, acoperă trunchiul inestetic, care hrănește coroana. Voi mistifica la rândul meu geniul speciei, elementul primordial, voința de a nu muri, voi păstra numai
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
are de făcut natura cu toate aceste halucinații și fantome, pe care și le creează omul, ca se le opună sie însuși?!.. Dar fără aceste fantome, fără acest fum pe creier, ți-ar fi ea atât de prețioasă? Intangibilitatea ei, mirajul în care o vezi, unicitatea ei, toate aceste "fantome" ți-o fac scumpă și o deosebesc de toate femeile din lume! A nega legitimitatea "fantomelor" este un sofism grosolan. Tot ce există e real, s-a născut din necesitățile vieții
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
indubitabile". Pentru Emil, existența Adelei suferă un proces de concretizare, fiind, simultan și alternativ, o "iluzie paradisiacă" și o "realitate indubitabilă". E conștient de faptul că este victima unei "mistificări a naturii", că are în față propriile-i "iluzii și miraje". Dar tocmai această existență fantomatică o fac să-i fie "scumpă", "unică". Prin apariția ei iluzorie, Adela îi aparține. Realizată, concretizată o va pierde. * Vezi în acest sens și articolul semnat de Al. Călinescu în "Convorbiri literare", nr. 7/1976
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
îmi luă brațul și se strânse lângă mine, speriată" (p. 154-155). Când se referă strict la sine, naratorul notează divagațiile bărbatului cu aspect aforistic: "Voința de a nu muri, geniul speciei sau elementul imperceptibil a creat în individ iluzii și miraje" (p. 140). Și mai direct: În strigătul de iubire, bărbatul cere femeii ajutor împotriva morții" (p. 137). Când se-ntoarce noaptea, singur, de la Târgu-Neamț, admi-rînd cerul, simte nevoia dragostei, într-un gest de apărare: "Eternitatea cerului era funebră. ă...î
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în cap. Poveștile : mașinării de făcut sens. Începusem să le recunosc de mai multă vreme structura și învățasem să ies în afara ei, dar atunci apărea o nouă structură, deghizată într-o idee nouă, un nou joc care mă amăgea cu mirajul găsirii unei formule singulare a lumii. Cum să scapi din poveste ? Nimic mai simplu : îți schimbi rolul și povestea însăși se transformă. Dar ăsta nu e decât un truc. Ceea ce e cu adevărat necesar pentru a te elibera este să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
panourile superioare, privind În jos la linia de asamblare de la River Rouge, unde lucrau muncitorii din industria automobilelor, cu corpurile armonizate de efort. Diverse alte panouri mai mici Înfățișau „celula embrionară“ a unui copil Învelită Într-un bulb de plantă, mirajul și spaima medicinei, fructele și semințele indigene ale statului Michigan și departe, Într-un colț, pe Henry Ford Însuși, bățos și cu un chip Încruntat, uitându-se peste registre. Tramvaiul trecu pe lângă McDougal, Jos. Campau și Chene, iar apoi, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lungile perioade în care tata era plecat pe șantiere (susținând că fără oameni ca el s-ar alege praful de țara asta), deschideam ușa camerei obscure și o cercetam pe îndelete. Mirosea urât, a aer stătut și rânced, fără tata mirajul camerei obscure se topea și se arăta cealaltă față a spațiului aceluia liliputan, un veceu de serviciu dezafectat. Într-o zi în care Matei se apropia în ritmul lui de maratonist de împlinirea vârstei de doi ani, în tăvile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
aeroplan. În loc să se minuneze și, eventual, să se bucure, meșteșugarul nostru se uită în zare după aeroplan, fluieră a pagubă și conchide: "Toate-s nimica". Astfel e jocul de-a cuvintele în poezia lui Emil Botta. În loc să-l bucure frumusețea mirajului, îl cutremură pericolul nebuniei, adică al glisării într-un absolut al gesturilor fără consistență. Și atunci, din spirit de conservare, își creează un metalimbaj ce îl oglindește pe primul, cu dorința perfidă de a-l anula; un joc de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
cortinei se întoarce complice spre public și îi face din ochi, spunându-i parcă: Nu uitați, aici totul e numai un joc, nu luați în serios disperarea mea, încă mai există o șansă. Aveți grijă, nu vă lăsați prinși de mirajul jocului, nu uitați asta." Efortul de a implica o mișcare retractilă elementelor conferă o retragere spre interior întregului poem. Această mișcare, prezentă în Fantasmagoria, este evidentă și în Jaf. Implozia nu ar fi, deci, o catastrofă "în negativ", ci o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
inima de câte ori Gina îmi pomenea de iernile ei la schi sau de veșnicele ei canaste (mai nou, învăța bridge și începuse să piardă serile la cluburi de bridge, cel puțin așa îmi spunea bunica ei la telefon), pentru că știam că mirajul ăsta al distracțiilor snoabe o depărtează de mine iremediabil. Pe atunci nu mai puteam să citesc o carte fără să identific personajele cu mine și cu ea. Așa am citit, de pildă, Ultima noapte de dragoste... și Jocurile Daniei. Amândouă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
albăstrii al Balenei nu se mai văzu după vreun minut de coborâre. Am mai așteptat puțin și-am coborât și noi, una după alta. Dacă ne-ar fi văzut cineva, ar fi crezut că are de-a face cu un miraj al cîmpiei: niște tinere vrăjitoare, gătite extravagant, pierind în pământ pentru cine știe ce întîlnire scatologică, în fumuri de sulf, cu Marele Țap. Scara avea trepte solide de piatră și dădea într-un culoar care înainta în pantă abia simțită, coborând tot
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]