2,450 matches
-
o vreme în care habar n-aveam de metafizică. 7. Monseniorul nu coborâse de trei zile, la ora convenită, și nici mai târziu, să ia cărți noi. Maria îi șoptise tânărului custode, fără să se arate, însă, din cale-afară de mirată, că nici în salonul pendulelor nu intrase. Doctorul Luca nu venise nici el, marți după-amiază. Grădinarul îl zărise, dimineața, ieșind dintr-o tavernă, împleticindu-se și doborât de nesomn, dar după-amiaza îl așteptase degeaba să-și facă apariția. Cum tânărul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
prin minte ceva neplăcut, încui ușa. Îndreptîndu-mă spre poartă, ascult cum sună pașii pe dalele de ciment. Ce-ar fi -îmi spun- ca vara aceasta să fi fost doar un vis, din care mă voi trezi într-o toamnă ploioasă, mirat că am studiat o vară întreagă niște oțetari anoști? E unul din micile jocuri cu care caut să nu mă las prins în apele putrede ale fricii. E de ajuns că fac parte din specia celor care se consumă pentru
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ochii lui: „mîine n-o să mai vin“, Îi spuse apucîndu-i mîna cu care mai ținea Încă ușa. Fața lui Gumersindo se lumină de un zîmbet larg: „la revedere, băiețaș“, răspunse, Întorcîndu-se să se uite la măicuța care urmărea scena puțin mirată. Julius se uită cum se Îndepărtează autobuzul și o luă spre casă, Însoțit ca Întotdeauna de Imelda. Era mai bine să nu-i spună nimic, fiindcă Imelda nu se gîndea decît la școala ei de croitorie. Arhitectul a găsit pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
timp: Carlos nu era nătăfleț ca ceilalți și rămăsese tăcut la locul lui, nu era cazul să se poarte și cu el la fel, șoferii au Întotdeauna mai multă demnitate. Susan Îl privise tot timpul cu luare-aminte, jumătate ironică, jumătate mirată. „Să mergem, darling“, Îi spuse, mulțumindu-i În engleză la ureche. Nu mai lipsea decît Julius, care-și mînca grăbit tortul și, printre Înghițituri, Își făcea un rapid examen de conștiință, pentru a vedea dacă nu cumva făcuse vreun păcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ele umpleau piața de parfum, încât statuia abia se mai zărea ca prin ceață. Și acolo, în vis, mintea mi-a explodat din nou și-am început să plâng de fericire sau de nefericire până când prietena mea m-a trezit, mirată, și mi-a șters lacrimile. Despre intimitate Am trăit o vreme, în altă viață parcă, la Amster dam, într-o mansardă a uneia dintre casele fla mande din Watergraafsmeer. În restul apartamentului, clă dit pe trei nivele, locuiau pro prie
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
notă proastă, după care a fugit în altă bancă iar eu am rămas năuc, fre cându-mi brațul dezgolit. Ningea iar frumos și re pede-re pede, iar Dubinuc cotcodăcea din nou în fundul clasei. A doua zi, asistenta medicală a fost foarte mirată. M-au dus la spital, mi-au făcut analizele și nu au mai găsit nici urmă de microbi în sângele meu. Și părin ții mei au trebuit să umble foarte mult, fiindcă-mi făcuseră deja formele să mă trimită în
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
traversat șoseaua. Și, mai departe? “Băieți, cum ajung la Valea Morii?” “Mai mergeți puțin și dați de Cotul lui Dunea. Faceți la dreapta și o luați în jos.” Cei doi puștani, să aibă cam la șaisprezece-șaptesprezece ani, îl privesc cam mirați. Nu îndrăznesc să mai spună ceva. Numai când s-a depărtat de ei, la câțiva metri, îi aude discutând: “Cine-o fi tipul? L-ai mai văzut?” “Parcă da și parcă nu. Nu știu de unde să-l iau.” “Așa și
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
vină-n fire, îi zâmbește profesional. Apoi, anunță pe următorul înscris pe listă să se pregătească. La ușă, profesorul Șerban se află față-n față cu tovarășa Niculina Udrea, care are sub braț un dosar pântecos. Îi adresează o privire mirată mai întâi, iar, în final, de-a dreptul alarmată. (,,Va să zică, umblați cu pâra la șef, tovarășe profesor”) vor să spună ochii ei. Nu v-au satisfăcut cele ce v-am spus eu! Cât despre opiniile conducerii liceului, ce să mai
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
pasageri nu pricep nici ei cum un aparat complet nou, cu piese japoneze, poate să facă asemenea figură nedorită. Deodată, toți patru simt o puternică zdruncinătură, ca aceea a unui cutremur de multe grade pe scara Richter. Privesc în jur mirați și speriați totodată. Dacia Alb 40 nou nouță a nimerit, nimeni nu știe cum, între doi pomi. E făcută zob și, oare, cum naiba?, e-ntoarsă iarăși către sat, cu toate că direcția ei de mers fusese alta. Un singur lucru i-a
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
că ești profesionistă la pat. Hai mai ia o gură de cafea! -Aseară, când te-am văzut prima dată, m- am gândit că nu trebuie să mă culc cu tine. -Mulțumesc frumos. Urmă un moment de tăcere. Ea se uita mirată la el, privindu-l îndelung...Ești un drăguț, foarte tandru în dragoste. -Câți ani ai? îl întrebă ea. -Am douăzeci și doi de ani. Dar tu? -Douăzeci și trei. Și sunt deja o târâtură proastă... -Exagerezi! -Deloc. Mă tăvălesc cu
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
afară ca să-i salute. Dar toate ființele vii se ascundeau în fața acestei epidemii. Karin se gândi să-l vâre iar în mașina lui Bonnie și să-l ducă înapoi la Dedham Glen. Dar gemetele lui lăsară treptat locul unor chicoteli mirate. Au făcut o treabă incredibilă. Au nimerit aproape totul la fix. Doamne! Cât o fi costat? Parc-ar fi un film cu viața mea de miliarde de dolari. The Harry Truman Story. Intră într-un sfârșit înăuntru. Rămase în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în timp ce Mark, Joan și Cappy Schluter dormeau la etaj. Ea era în ultimul an de facultate, iar Rupp abia terminase liceul. Mai că era corupție de minori. Și chiar îl corupsese în noaptea aceea, smulgându-i băiatului scâncete înăbușite și mirate, care amenințau să scoale toată casa și să fie omorâți amândoi. Niciodată nu știuse de ce inițiase această distracție într-un singur act. Din curiozitate. Doar pentru că era palpitant - cel mai mare păcat posibil. Poate că faptul că-l târâse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fusese odinioară, dar nu mai putea aștepta. Trebuia să ajungă într-un loc. Încercă să-i grăbească pe cei care-i puneau întrebări, cu câte un zâmbet încurajator pentru fiecare. Mulțimea începu să se risipească, iar el își ridică privirea, mirat, spre chipul lui Bloitov. De la distanța asta, Weber văzu că părul negru al anarhistului era vopsit. Purta o brățară de piele cu ținte și, ițindu-se de sub mâneca stângă, o Fecioară din Guadalupe în nuanțe de roșu și azuriu. Umbra de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
evreice și un băiat, tot evreu, se apropiaseră Împreună și se opriseră lîngă un grup din cercul de privitori. O clipă fetele rămaseră acolo și priviră speriate, strînse una lîngă alta, În timp ce băiatul se uita la mort cu o expresie mirată și cam tîmpă, și În cele din urmă rosti nervos, cu un glas strident și uimit: — Ce-a pățit? A chemat cineva o ambulanță? Din cercul de privitori tăcuți, aflați acolo, nu-i răspunse nimeni, dar, Într-o clipă, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
uimit, după ce ascultase atent cîteva clipe. Dumnezeule mare! Spuse el cu un glas uluit. Ce dracu’ fac acolo de-atîta timp? Cine-o fi ăla? Parc-ar fi un Întreg regiment de marinari, după cum se aude. Dumnezeule mare! exclamă el rîzÎnd mirat. Doamne! — Ei, haide, Jack! spuse femeia cu un soi de duioșie brutală În glasul răgușit, cuibărindu-se lîngă brațul lui musculos și lipindu-și Îmbietor trupul greoi de al lui. Doar n-ai să-ți pierzi răbdarea tocmai acum, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
luat ce ți-am dat?... Ia vezi! E tot acolo? El caută, e tot acolo - hohote de rîs. — Ai să te-ntîlnești cu Else? — Ce zici? N-aud! strigă, Își face mîna pîlnie la ureche și Întoarce capul cu o privire mirată. — Te-am Întrebat... ai... să... te-ntîlnești cu Else? strigă din răsputeri În palmele făcute pîlnie, peste vuietul mulțimii. — Da, cred că da. Cred că o să ne-ntîlnim cu ei la St. Moritz. — Să-i spui să-mi scrie. — Cum? Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
observase că, la sosirea sa la bordul navei Dzan, fusese nevoie ca sora lui să-i traducă limba Gorgzid în engleză, iar acum, nu numai că înțelese întrebarea lui Gosseyn, dar și răspunse la ea. - În limba engleză? se prefăcu mirat Gosseyn. Tăcere. Apoi, cu un zâmbet acru, super-leader-ul comentă: - În liniile de comunicație interstelară se operează o traducere automată; și principalele limbi pământene au fost adăugate după ce, draga mea soră - se opri și aruncă o privire spre Patricia Crang - a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
moș tare moș, avea peste nouăzeci de ani bătuți pe muchie când mi-a povestit cum a fost el "la Ameríca" pe vremea lui Al Capone , prin anii treizeci ai veacului din urmă, și eu tare mă holbam la el, mirat cum că, iacătă, moșul Tonăs , nici că te-ai fi gândit la treaba asta, a fost în capitală, la centrul lumii și iarăși s-a întors, de prost ce era, la underground, adică pe ulița Economilor ca să păzească puii de
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
împinse pe Ashargin cu capătul tocit al biciului, cu un gest brutal de nerăbdare. Zise degrabă: - Închină-te. E însuși Yeladji, paznicul criptei Zeului Adormit. Gosseyn simți o impulsiune violentă. Se răsuci și se lipi de fundul șaretei. Așteptă, acolo, mirat, și-și dădu seama, puțin câte puțin, că mușchii lui Ashargin răspunseseră la comandă cu o rapiditate automată. Șocul rezultat mai persistă când un glas puternic și sonor anunță: - Koorn, urcă-l pe prințul Ashargin în avion și consideră-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
gîndul la Marjory și se întoarse la școală plin de nerăbdare și de speranță. Se afla iar pe scară, discutînd cu McAlpin și Drummond, cînd ea trecu fără să observe că îi face cu mîna și o strigă. Căscă gura mirat și se întrebă dacă e cazul să alerge după ea sau s-o lovească. Nu încăpea îndoială că-l văzuse! De ce se prefăcea că nu-i așa? Sau el era de vină? Poate că în seara în care ieșiseră o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să știu ?“ „Despre Mechtilde...“ „Care Mechtilde ?“, s-a mirat Zenobia; iar când i-am spus ce citeam, mi-a mărturisit că nu știa nimic despre nici o Mechtilde, dar că nu suporta ura; vorbise așa, într-o doară, și părea mai mirată decât mine, mai speriată chiar, ai fi zis că voia să-și ceară scuze. * Plajele litoralului peruvian al Oceanului Pacific au fost invadate de uriașe meduze multicolore, smulse de furtuni din adâncuri. 13. Altă dată, când am căpătat două bilete la
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
care nu mai deschisese de mult ochii, ne privea cu o sprintenă curiozitate, „mai e și bătrânul“ (aici Dragoș s-a încruntat puțin și a clătinat din cap, a mustrare). Maria s-a uitat spre masă, apoi și-a întors, mirată, capul spre mine. Există oameni în fața cărora e plăcut să pălăvrăgești, ei te incită la asta, îți dau impresia că înțeleg foarte bine și ce spui, și ce nu spui; de multe ori te și dezamăgesc, mi s-a întâmplat
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
trei putini cu brânză de la ele, și lapte am, și ouă, de toate, am tot ce-mi trebuie, n-are decât să vină iarna...“ „Ouăle tot de la ele le ai ?“ „Cum adică de la ele ?“ ( Omul m-a privit din nou, mirat și bănuitor.) „Ouăle sunt de la găini, asta știe oricine, dar de la ele am brânză și lapte, am de toate... De-asta le strâng și eu buruieni, că le mănâncă grozav. Le place...“ Părea încântat. „Pe vară, le-am strâns o
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
împinse pe Ashargin cu capătul tocit al biciului, cu un gest brutal de nerăbdare. Zise degrabă: - Închină-te. E însuși Yeladji, paznicul criptei Zeului Adormit. Gosseyn simți o impulsiune violentă. Se răsuci și se lipi de fundul șaretei. Așteptă, acolo, mirat, și-și dădu seama, puțin câte puțin, că mușchii lui Ashargin răspunseseră la comandă cu o rapiditate automată. Șocul rezultat mai persistă când un glas puternic și sonor anunță: - Koorn, urcă-l pe prințul Ashargin în avion și consideră-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
de ce nu rămânem cu toții închiși aici, în sala motoarelor, așteptând ca monstrul să ne atace? Vă asigur că nu încerc să-mi promovez propriile idei, dar după părerea mea... planul expus adineaori e lipsit de orice valoare! Morton păru sincer mirat. - Nu crezi că-i o judecată cam prea aspră? întrebă el, încruntând din sprâncene. - Dacă am înțeles bine, zise Grosvenor, planul prezentat de dumneavoastră este o variantă modificată a celui propus inițial. La ce anume s-a renunțat? - Cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]