3,075 matches
-
intersecție a mitului oglinzii cu simbolica îngroșată a „cercului Venerii” sau, în fine, poemul Domnișoara Hus este citit ca un „cântec de dragoste moartă” și ca o celebrare, nu lipsită de burlesc, dar și de sublim, a nunții cu „noul mire, soarele”. Latențe ori aproximări „degradate” ale acestor mituri sunt decelabile și în viziunea hipertrofiat dionisiacă a liricii de tinerețe: poemul Pentru Marile Eleusinii este conceput în scenariul poetic al nunții, soarelui și morții, în Înecatul simbolurile oglinzii și nunții ar
NICOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288450_a_289779]
-
Ultima inegalitate. Relațiile de gen în Romania, Editura Polirom, Iași. Pasti, V.; Miroiu, M.; Codiță, C., Romania - starea de fapt, vol. I, Societatea, Editura Nemira, București. Patapievici, Horia-Radu, 2002, Omul recent. Editura Humanitas, București. Paz, Octavio, 1974, Children of the Mire: Poetry from Romanticism to the Avant-Garde, HUP, Cambridge. Polletta, F., JASPER, M., 2001, „Collective Identity and Social Movements”, Annual Review of Sociology, 27 pp. 283-305. Pop, Luana Miruna, 2003, Imagini instituționale ale tranziției, Editura Polirom, Iași. Preda, Marian, 2002, Politica
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
s. 105: Das Bildnuß Gottes), rază și sclipire a razei Lui. Rugăciunea tăcută (exaltată în toată tradiția răsăriteană de la Ignatie Teoforul, trecând prin Isaac Sirul, și până la Teofan Zăvorâtul) dezvăluie secretul ultim al pietrei filozofale: iubirea (s. 244) care îmbracă mirii în „veșmântul de nuntă” (s. 262). Stadiul contemplației naturale (numită physike theoria în teologia lui Evagrie Ponticul) descoperă în orice creatură „ecoul Domnului” (s. 264), eliberând-o de supoziția simplei contingențe. Textul se încheie cu o apoftegmă în registru parenetic
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ne cheamă pe toți din tărâmul neasămănării cu Dumnezeu în arca mântuirii, care este Biserica. Din niște blide de lut ciobite, Ziditorul cerului și al pământului vrea să facă vase alese, purtătoare de mir parfumat. Chemați să cântăm în cămara Mirelui o necurmată cântare de nuntă, Domnul vieții și al învierii noastre ne cere să lepădăm hainele cârpite ale morții și stricăciunii. Locul schimbării noastre la față este Biserica. Aflat în tinda acestui sanctuar, părintele Teofil a deschis ușa cuvântului „spre
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în care profunzimile sufletului se limpezesc, viața monastică capătă un puls hipotensiv. La orice colț al nesimțirii ne paște ramolismentul. La început, Domnul apare credincioșilor Săi ca un „doctor al sufletelor și al trupurilor” și mult mai mai rar ca „mire al sufletului”. Vindecarea urmează întâlnirilor de taină, în rugăciune și la cina euharistică, petrecute alături de Cel iubit. Dacă nu are în vedere această restaurare deplină a omului (a celui care, prin statutul său filial, a câștigat dreptul de a-L
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mărturie despre slava Tatălui. Limpezirea minții nu înseamnă niciodată netezirea inteligenței. Dimpotrivă, prin curățirea de patimi, mintea ajunge să poată contempla creația în Dumnezeu, iar pe Dumnezeu în creație. Țelul ultim al monahului este nașterea din nou prin însoțirea cu Mirele ceresc. Duhovnicească, această nuntă are și caracterul unei înfieri sau unei nașteri tainice. Nu poate fi aici imaginată deprimanta autosuficiență în acel „doi” cu care astăzi începe și, foarte adesea, se termină viața de familie. Ființa călugărului este răstignită dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
prin umbrele și nuanțele lor și că, alcătuind o singură stihie, nu le desparte decît sexul. Sus, aidoma unui țar sau rege, soarele părea să dăruiască acest văzduh blînd mării celei semețe și tălăzuite, întocmai cum o mireasă e dăruită mirelui ei. Iar la linia orizontului, un freamăt ușor - vizibil mai ales aici la Ecuator - vădea încrederea înfiorată, drăgăstoasă, spaimele dulci, cu care sărmana mireasă își dăruia inima. împietrit, noduros, brăzdat de cute, dar dîrz și neînduplecat, cu ochii scînteind ca
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de tînăra soție pe care mi-am luat-o la vîrsta de peste cincizeci de ani și pe care am părăsit-o a doua zi după nuntă, pentru a porni spre Capul Horn, lăsînd doar o adâncitură pe perna mea de mire... Soție? Mai degrabă văduvă, văduva unui soț încă în viață! Da, Starbuck, am făcut o văduvă din fata aceea sărmană, în clipa cînd am luat-o de nevastă. Pe urmă, nebunia, furia, sîngele clocotitor și fruntea arzîndă, cu care bătrînul Abab
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
prieten al familiei pentru a o ajuta în selectarea unui soț” (Hassouneh-Phillips, 2001, p. 935). Altele sunt ajutate de frați pentru a face acest lucru. În ceea ce privește contractul marital, prin definiție, acesta reprezintă un „document scris pe care îl semnează mireasa, mirele și doi martori”. Contractul marital este actul făcut între părți. Rezultatele cercetării au mai arătat că femeilor li s-a părut „un obstacol de netrecut părăsirea situațiilor abuzive în care se găseau fără a cere în prealabil permisiunea soților lor
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
munteni și turci intervin și forțe nevăzute, dracii luând partea turcilor, iar sfinții sprijinindu-i pe creștini, care, în final, obțin victoria. Ajunși la Spăteni, țiganii participă la nunta lui Parpangel cu Romica și află toate amănuntele aventuroasei călătorii a mirelui. Un plebiscit sui-generis, având ca temă forma de guvernământ a proiectatului nou stat țigănesc, degenerează în păruială cruntă, tabăra risipindu-se. Scrierea, considerată în întregul ei opera poetică cea mai importantă a literaturii române premoderne, se prezintă ca o meditație
BUDAI-DELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285910_a_287239]
-
XX, pref. Al. Paleologu, București, 1995; N. V. Gogol, Meditații la Dumnezeiasca Liturghie, București, 1996; Sfântul Ioan din Kronstadt, Liturghia, cerul pe pământ, Sibiu, 1996; Sfântul Ignatie Brianceaninov, Plângerile unui monah, București, 1997, O ofrandă monahilor contemporani sau Binecuvântare pentru ospățul mirelui, București, 2002; Ioan Kovalevsky, Fericiți nebuni, pentru Hristos, București, 1997; Sfântul Teofan Zăvorâtul, Rugăciunea Domnească tâlcuită de Sfinții Părinți, București, 1997; Evgheni N. Trubețkoi, Trei eseuri despre icoană, București, 1999; Serghei Bulgakov, Rugul care nu se mistuie, București, 2001. Repere
BUZILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285974_a_287303]
-
1981), Imnele Putnei (1985), Imnele Maramureșului (1988). Seria este deschisă însă de Imnele bucuriei (1973), unde variațiunile pe teme biblice sunt integrate într-o viziune totală, cu originea în pastoralitate, iar universul poetic este lărgit până la semnificații istorico-naționale și mitice - mirii Maramureșului, Moldova liturgică, Argeșul Meșterului Manole, cortul divin al Carpaților. Un poem ca Imnul lui Ioan de lemn - „groparul / și premergătorul cel mai vestit dintre / Profeții locului” - purcede din tradiția portretistică a lui Goga, dar tonul de romanță desuetă este
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
azvârliră în mulțime iar tinerii săreau să-i prindă din zbor. La ultima îmbucătură întrebau : - Cu asta ce facem, o mâncăm ? însoțită de nași și domnișoarele de onoare, mireasa aduse de la fântână o găleată cu apă pe care o vărsă mirelui în pantofi. Se făcu hora și după asta plecară la biserică. Seara tineretul se adunase în casa nouă unde ușile deschise lăsau un culoar lung cât o sală de cinematograf. Muzica era pe podium, cu două scaune pentru melomani între
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Pastramă, Gică Pastramă. Stolnicii de masă, toți de-ai lui Cheașcă, cu șorțurile în gât, începură a se învârti, doritori de dans, prin sală. Erau deci gata pregătirile din cămăruță, cu pâine, săleam, măsline și ălelalte, iar nașii făcuse dansul mirilor. Când fanfara sună masa, dintr-o dată, ca la comandă, mulțimea în dezordine se despărți în șiruri paralele, ca să facă loc meselor aduse pe mâini. Se puseră toți pe băute și pe mâncate friptură grasă de oaie care face gâtul pâlnie
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
sloii de ceară. îi scotea din odaia cea mare care era mai mult un fel de magazie. Acolo ținea zestrea, icoana, candela, patul de bronz în tăblii pictate cu trandafiri, fotografii într-o ramă înroșită de fum : Vârlan soldat, Vârlan mire, Vârlan nun mare, țeapăn și holbat. Nefiind locuită, odaia nici nu avea sobă. Gospodarii ședeau în șandrama, unde e cuptorul, plita, lavițele de dormit pe pari bătuți în lut și, sub geam, masa. Babele iau sloii galbeni în formă de
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
nuntă mare, la care participară toți urșii de la Polul Nord, aveau nași o pereche de urși mai în vârstă, aveau domnișori și domnișoare de onoare cu coșuri pline de pești, rozătoare și insecte. Toți nuntașii erau îmbrăcați în alb, ca și mirii de fapt, iar când începuse muzica de sirene dinspre ocean, ursul și ursoaica polară se ridicaseră în două labe și se rotiseră unul în jurul celuilalt, în semn de dans, în semn de bucurie. Nunta s-a încheiat cu zbenguiala tuturor
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
din joacă, se trânteau copilărește, se rostogoleau veseli, mormăind fericiți, fără prea multe gânduri. După festivitatea respectivă perechile au pornit spre adăposturile lor proprii, mamele și tații șiau luat puii în grijă și fiecare s-a întors la casa lui. Mirii proaspeți porniseră spre nord, iar în drum, Martin cel Mare a condus ursoaica la o copcă ca s-o învețe vânatul special, cum apărea o focă, cum dădea o lovitură mare în cap, iar captura i-o oferea perechii sale
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
acord ca o clientă ca ea să se căsătorească cu un om care nu are altă avere decât mantaua și spada. Căsătoria propriu- zisă a avut loc în ziua următoare, în salonul primăriei. După ce a întârziat vreo două ceasuri bune, mirele s-a arătat foarte grăbit să încheie ceremonialul. Au mai fost și alte ciudățenii: unul din martori, fiind minor, nu avea acest drept, iar locțiitorul primarului nu avea dreptul să oficieze căsătoria; mirele a prezentat actul de naștere al fratelui
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
După ce a întârziat vreo două ceasuri bune, mirele s-a arătat foarte grăbit să încheie ceremonialul. Au mai fost și alte ciudățenii: unul din martori, fiind minor, nu avea acest drept, iar locțiitorul primarului nu avea dreptul să oficieze căsătoria; mirele a prezentat actul de naștere al fratelui său mai mare, iar mireasa pe al surorii sale mai mari, care nici măcar nu mai era în viață. Prima victorie În calitatea sa de comandant al armatei ce trebuia să supună Italia, Napoleon
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
suflet mare, a fost impresionat și zise: - Tată, nu putem lăsa femeia asta de izbeliște. Dăm totul afară din cele două cămăruțe, astupăm găurile de șobolani și punem la punct ușile și geamurile.Vedem apoi cum o mobilăm... - Bine, mă, Mirele, dacă zici că te angajezi și tu la așa treabă, o primim! Du-te, femeie unde ai copiii!... te anunțăm noi când e gata domiciliul vostru ii zise bunicul. Frosa luă mâna bunicului și o sărută. Mulțumi apoi lui Mirel
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
a Înainta, trebuie să te Întorci de unde-ai plecat. Sau, În cazul bunicilor mei, Încercuirea s-a făcut după cum urmează: când au pășit de jur Împrejurul punții pentru prima oară, Lefty și Desdemona erau Încă frate și soră. A doua oară erau mire și mireasă. Iar a treia erau soț și soție. În noaptea nunții bunicilor mei, soarele a apus chiar În dreptul prorei vaporului, arătând drumul spre New York. Luna a răsărit, aruncând o fâșie argintie peste ocean. În obișnuitul său tur de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
uită, se tot uită, un cuvânt măcar nu spune, Râde doar-cu ochi-n lacrimi, spărietă de-o minune, Ș-apoi îi sucește părul pe-al ei deget alb, subțire, Își ascunde fața roșă l-a lui piept duios de mire. El ștergarul i-l desprinde și-l împinge lin la vale, Drept în creștet o sărută pe-al ei păr de aur moale Și bărbia i-o ridică, s-uită-n ochi-i plini de apă, Și pe rând și-astupă gura
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Ii sar purici înainte cu potcoave de oțel; În veșmânt de catifele, un bondar rotund în pântec Somnoros pe nas ca popii glăsuește-ncet un cântec; O cojiță de alună trag locuste, podu-l scutur, Cu musteața răsucită șede-n ea un mire flutur; Fluturi mulți, de multe neamuri, vin în urma lui un lanț, Toți cu inime ușoare, toți șăgalnici și berbanți. Vin țânțarii lăutarii, gândăceii, cărăbușii, Iar mireasa viorică i-aștepta-ndărătul ușii. Și pe masa-mpărătească sare-un greer, crainic sprinten, Ridicat în două
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
visează Visul codrului de fagi! Amândoi ca-ntr-o poveste Ei își sunt așa de dragi! " {EminescuOpI 102} POVESTEA TEIULUI - " Blanca, știi că din iubire Făr-de lege te-ai născut; Am jurat de la-nceput Pe Hristos să-l iei de mire! Îmbrăcîndu-te-n veșmîntu-i, Lepădând vieața lumii, Vei spăși greșala mumii Și de-o crimă tu mă mîntui". - " Traiul lumii, dragă tată, Cine vor, aceia lese-l, Dară sufletul mi-e vesel, Tinerețea luminată; Danțul, muzica, pădurea, Pe acestea le-ndrăgii, Nu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de buna seamă, vița. Doar basmul ne-amintește câteodată că fata a rămas nemăritată. Se vede c-a fost tare mofturoasă, și-a fost bogată foarte și frumoasă... Era înaltă și-avea trup subțire și-și alesese, în sfârșit, un mire cu care-a hotărât să facă nuntă. Mai pune-o funtă și mai pune-o funtă, e prea săracă rochia purpurie, spre alta ochiul parcă mă îmbie, că e cu flori mai proaspete și-i nouă (ce-ar fi de
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]