2,029 matches
-
ochi al codrului, balta-scăldătoare. În ea își și începuseră scăldatul, câteva scrofițe, cu puii lor. și făceau o bălăcăreală, de numa’numa! Braconerii ajung la mică distanță de bălătau, se opresc, își caută locuri potrivite și se așeajă în pândă. Mistreții se opresc din mers. Măi, să fie, că am cam întârziat. Taci, și, nu-ți face griji, îl încurajează celălalt. Vino după mine. Încet. Cu mers lin. Fără zgomot. și mai încet. și mai fără zgomot. Să-i lăsăm, pe
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
îl încurajează celălalt. Vino după mine. Încet. Cu mers lin. Fără zgomot. și mai încet. și mai fără zgomot. Să-i lăsăm, pe ăștia, să se așeze bine. și, dracii din baltă, făceau atâta gălăgie, atâta scandal, încât, celor doi mistreți lea fost frică să nu le strice planul. Dar, nu ei l-au stricat. Cu cât era mai mare halca celor din apele bălții, cu atât le părea mai bine celor doi mistreți eroi, pentru că totul le era în sprijin
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
vine, din spate, un ropot de aripi grăbite și de trânteli în apă a unui stol de rațe sălbatice mari. Scrofițele și gândăceii lor nu au luat în seamă rațele aterizate, și ele, la scăldat, pe neașteptate. În clipa următoare, mistreții sosiți să-i pedepsească pe cei care le strică, de câteva seri, scăldatul, se opresc în spatele acelora, și prind a guița, ca din gură de șarpe. Luați prin surprindere, vânatorii-braconieri tresar, sar în picioare, speriați, aruncând armele in apa lacului
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Dar, ce să fac, învață-mă. Rupe-o de fugă, rapid, după mine. și armele? Lasă, că nu le mănâncă nimeni, acolo, pâna mâine dimineață. Atunci, pe lumină, vom reveni și ni le vom recupera. Dar nici la braconat de mistreți, nu vom mai veni. De bună seamă că nu. Hai, dă-i bătăi, după mine. Că namilele revin. Retrasu' Așa se obișnuise de copil mic. Nu poate face nimeni precizarea dacă a procedat în felul arătat, la îndemnul cuiva, ori
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Bora Bora Bătrânul îi așeza cu delicatețe pieptenele ascuțit, din dinți de mistreț, pe pielea antebrațului, ridică hotărât micul ciocănel de lemn, iar Tapú Tetuanúi încorda pumnul și strânse din dinți, hotărât să demonstreze că e bărbat și să nu lase să se vadă, nici prin cel mai mic geamăt, nici printrun gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
întrerupse autoritar: — Am zis că ajunge. Îmi cunosc meseria. La vreo două sute de metri de colibă bătrânului, Tapú Tetuanúi se așeza pe nisipul plajei și, sprijinindu-și cotul de genunchi, privi încă o dată urmele pe care le lașaseră dinții de mistreț. Într-adevăr, nu era cine știe ce, doar ceva mai mult decât o schiță, însă când tatuajul va fi complet, îi va servi ca să povestească lumii că se născuse pe insula Bora Bora, ca aparținea nobilei familii Tetuanúi și că hotărâse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
vioi, urmărind fidel drumul improvizat. O barieră se ridică și continuăm prin umbra, deja întunecată, a codrului bîntuit de legende cu haiduci, cu braconieri, cu jivine ascunse în desișuri impenetrabile și cu politicieni fără merite, cu puști și turme de mistreți uciși. Luna noiembrie lîncezește într-o căldurică nici prea, prea, nici foarte, foarte și de asta profită frunzele care sfidează prin verdele lor crud, de ai crede că ești în primăvară. O altă barieră se ridică și noi urmărim drumeagul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
complet, o scurtă descriere sintetică: cei care trăiesc astfel au parte de natură și aer curat, cultivă câteva parcele de pământ (al căror număr e stabilit cu precizie de un sistem de moștenire strict), din când În când Împușcă un mistreț; regulează În stânga și-n dreapta, și În special nevasta, care naște copii; Își cresc copiii ca să le ia locul În același ecosistem, se procopsesc cu o boală, și gata. Destinul particular al lui Martin Ceccaldi e În realitate absolut simptomatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
am dat zdreanța la o parte. Baba (abia acum observam că-i chioară) ne aduse în pestelca ei murdară un morman zemos de pere. Corcit cu un porc sălbatic și legat cruciș în curmeie, pe toloacă păștea un soi de mistreț cu sfîrla nemaipomenit de lungă din care trîmbița o foame neostoită. Sosite de la hoit, cîteva potăi dezveleau, pe colții albi, gingiile negre; ne mîrîiau cu dușmănie. Printre case, zmîrcurile iscate de izvoare ce țîșneau din mușchiul pădurii, sălciile unduioase și
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
fruntea lată, sub o coamă puternică, luminată de orbite adânci, ca un leu : adică generos și puternic ? Vitellius părea o bufniță, spun istoricii : recalcitrant și năuc. Cine aduce a urs este puternic, cei drepți sunt comparați cu elefanții. Furioșii cu mistrețul, cei stupizi cu caprele. Nimeni însă n-a vorbit, încă, despre o ureche de elefant ! O ureche lată, flexibilă, moale. Cu o mare și probabil misterioasă simbolistică, deocamdată nedes cifrată ?... Sau capul unui iepure !... Capul unui iepure de casă ar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
au apărut ei. Erau În spatele meu, la o aruncătură de băț. Țineau În mână sulițele lor grele, cu cap de piatră prost cioplită, nu ca ale noastre, subțiri și Îndelung ascuțite. Știam și ce-și spuneau: - Îl străpungem. Ca pe mistreț! Dar alții: - Nu. În plase cu el. Ca pe pește. La Vindecător cu el. Am râs În sinea mea și le-am rostit, În felul acela care-i făcea pe toți să se uite la cer, speriați: - El e Krog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
habar n-aveau să zică vorba asta. Nu-i Învățase nimeni cuvinte prea multe, iar ceea ce pusese Moru la cale Îmi era tot mai limpede de acum. - Tu, am Întins mâna spre șeful lor, tu ai spus că sunt un mistreț bun de străpuns. Iar tu, l-am arătat pe cel mai În vârstă, tu ai zis să mă duceți la Vindecător de parcă aș fi cine știe ce pește. Eh, Krog merge singur la Vindecătorul vostru! Așa am Încheiat. Rostind În minte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
auzeau zgomote potolite de peste tot, de parcă neamul lor n-ar fi cunoscut niciodată necazul, furtuna, sau fuga de vrăjmași. Păsări de toate felurile se opreau fără frică printre casele lor, ciugulind fără ca nimeni să Încerce să le prindă. Până și mistreții mergeau În voie - Îi auzeam cum grohăiau liniștiți prin pădurea apropiată și nici un vânător nu se repezea să le ia urma. Îți venea să crezi că toate lucrurile erau la locul lor. Atunci, de ce erau Încruntați tot timpul? Hm. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pornirăm, cu ea În frunte. Ne cățărarăm precum caprele pe un morman de stânci uriașe, prăvălite unele peste altele. Ajunserăm Într-o viroagă adâncă, străjuită de un fel de copaci subțiri și Înalți, după care dădurăm Într-o potecă de mistreți ce șerpuia prin pădure, urcând spre munții pe care Îi văzusem din peștera unde mă ținuseră legat. 12. Apa Îl dusese pe Enkim până În apropierea satului Runei. Odată ajuns lângă casele femeilor, Enkim căutase frunze de pătlagină și Își legase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
care dădusem peste acea potecă, am văzut două stânci groase cam cât un trunchi de copac bătrân - erau Înalte cât trei-patru staturi de om și străjuiau poteca de-o parte și de alta. Pe una dintre ele era scrijelit un mistreț care rânea pământul, iar pe cealaltă, un taur În fugă. Am rămas cu gura căscată când am văzut că pe piatra cu taurul era scrijelit și un om - stătea În mâini pe taur, cu pășitorii În sus și cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
taurul era scrijelit și un om - stătea În mâini pe taur, cu pășitorii În sus și cu capul Întors Într-o parte. - Parcă dansează, spuse Runa. M-am apropiat de scrijelituri și nu mică mi-a fost mirarea când, alături de mistreț, de taur și de om, am zărit și alte zgârieturi pe care fusesem cât pe ce să le cred făcute de vânt sau de ploaie. Numai că acestea din urmă erau atât de... perfecte, după cum se va spune odată, Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
o fi mare mândrie să prinzi un mamut În groapă, dar așa barem, avem cu toții ce pune În gură. - Și cine ți-a spus ție că trebuie să aibă toți ce să pună În gură? Ăia care doboară mamutul sau mistrețul, ăia care pun pe fugă dușmanul, ăia erau cei ce trăiau În satul nostru până să Înceapă nebunia asta, Tată din Cer! Acum, ne-au năpădit toți flecarii, toți slăbănogii care ar lua-o la sănătoasa dacă s-ar face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de pământ În fața casei, ca să nu ți-o ia apele. Omoar-o și pe Kuni, că ea ți-a scăpat nepotul de friguri. Ba omoară-l și pe Minos că uite, stă acum de vorbă În loc să bată coclaurii după mamuți și mistreți! - Ba, despre mine, nu vorbi așa, măi Philo, că fiu-meu e dus la vânătoare de patru zile Încheiate, și cine altul l-a Învățat să vâneze dacă nu eu? - Păi, atunci, se sumeți Scept, de ce nu-mi iei partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Cu ce te crezi deasupra lui Scept, dacă Îl alungi din sat? - Cu ce să fie Philo deasupra mea? izbucni Scept, făcând bale la gură. Cu ce? Cu teama și cu lenea doar... Că uitați-vă și la porcii ăia mistreți pe care Îi ținem În țarcuri... Erau animale falnice, care puneau pe fugă un vânător netrebnic, iar acum? Nu mai sunt În stare nici să se ridice de jos, de cât seu au pe ele! Se târăsc prin țarcuri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
o gură din aia Încăpea ușor oricare dintre noi. Apoi, Într-o zi, pe când ne opriserăm pe malul unei ape care curge, dădurăm de un animal care fusese cât pe ce să-l sfârșească pe Enkim. Tocmai Înfulecasem măruntaiele unui mistreț Împreună cu Enkim și cu Logon. Runa se chinuia să-l adoarmă pe Unu sub un umbrar de frunze dar, cu pruncul ăsta nu te mai puteai Înțelege de când Începuse să umble În patru labe: ca de obicei, nu voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
blond spătos, cu capul Învelit În plete și barbă. Era din neamurile de pădurari de la Miazănoapte - răsucea o bâtă uriașă și, rostogolindu-și ochii cu furie, dădu să-mi zboare capul de pe umeri. M-am aplecat, ca atunci când se repede mistrețul furios peste tine și i-am repezit sulița micuță a lui Kikil În vintre, acolo unde se unește coapsa cu burta. Blondul horcăi, dar era atât de voinic, Încât se dădu Înapoi, cu bâta ridicată deasupra capului. Un șuvoi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
-i trezesc la viață: care ziceai, mă, că ai un cuțit? Au ciulit urechile, s-au fonfăit câteva minute, dar în cele din urmă a venit unul cu un cuțit de vânătoare solid, cu mâner de os, bun de ucis mistreții. Am desenat pe ușa mâzgâlită cu desene și cuvinte porcoase un cerc cu creta. L-am împărțit în mai multe felii și le-am numerotat pe fiecare de la zece până la o sută. Ca să aplic metodele pedagogice moderne, i-am împărțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
era numai Pătruț, profesorul de desen de acolo din sat. Mai era și paznicul de vânătoare, Culiță. Venea o dată pe săptămână În vizită la bătrân și se instala În „aplecatul“ ce servea de bucătărie. Asculta sfaturile bătrânului cu privire la vânătoarea de mistreți, de urși, de cerbi, de râși, de căprioare și cocoși de munte și, În tot acest timp, nu-și dezlipea privirea de pe mâinile, părul și mijlocul Anei, de parcă abia așa ar fi Înțeles mai bine sfaturile ce i se dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
o evidentă notă ludicironică, într-o încercare de reconstituire a unui text considerat pierdut și regăsit după multe mii de ani, cu inevitabile lacune, valorificând cuvinte de origine dacă (sâmbure, gheară, curpăn, năpârcă, a anina, pârâu, mal, sterp, aprig, balaur, mistreț, burtă, mânz, aidoma, gard, șopârlă, vatră, scrum, baltă, grumaz, gușă etc.), alcătuiește, utilizând preponderent termeni din această categorie, un indirect omagiu închinat dacismului și, totodată, un avertisment: Te bucură, moșule, baciule, de zestrea bordeiului, / brazii, gorunii, păstrează-i ca brâie
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Călăuzite de o surată bătrâna și înțeleaptă, umblă prin tot hătul pădurii căutând fânul rămas de cu toamna, ronțăind muguri tineri. Când se ridică soarele și se mai încălzește puțin, caută vreo poieniță unde să dormiteze sub paza calăuzei bătrâne. Mistreții s-au adunat și ei, cu mic cu mare, în turme bunicele, scormonind după jir, rădăcini dulci și ghindă ori poame pădurețe. Unde au lucrat ei cu râturile, grohăind harnic, pădurea parcă este arată, nu alta. Somnul și-l petrec
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]