1,977 matches
-
respingînd cu fermitate principiul tezei lui Constant referitor la inevitabila transformare a "claselor sacerdo-tale" în pături privilegiate, nu ignoră adevărul parțial și contingent care se găsește în aceasta, descoperind în "separarea clerului de popor în cadrul cultului public" prima rană care mistuie corpul Bisericii. Această separare este încă și mai gravă, dacă examinăm natura profundă a misiunii de mîntuire încredințate de Hristos apostolilor săi; ea nu se poate reduce la proclamarea unui adevăr intelectual sau filosofic, dat fiind că înainte de orice constă
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
o a doua aici, În căsuța asta de păpuși, mobilată În chip de al doilea budoar la dispoziția lui Alice Hollinger. CÎnd soțul ei Îi descoperise aventura, se prea poate să fi avut loc o izbucnire de mînie capabilă să mistuie Întregul conac. PÎnă atunci nu-mi trecuse prin minte ideea că Hollinger ar fi putut să se sinucidă - o sacrificare de proporții wagneriene care putea fi pe placul unui producător de film: el și necredincioasa lui soție pierind laolaltă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mă liniștesc, am sorbit din whisky-ul lui Frank și am tot ascultat țipetele și rîsetele, În vreme ce soarele apărea deasupra mării, atingînd cu razele sale arămii vilele și blocurile, ca o prevestire a ultimei vîlvătăi de carnaval care avea să mistuiască Într-o bună zi Estrella de Mar. După masa de prînz mi-a sosit la Clubul Nautico mașina de schimb, un Citroën, iar rămășițele celeilalte fură urcate În camionul de depanare. Am semnat actele și apoi, din pură curiozitate, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ștergându-mi lacrimile și întrebându-mă ce-ar fi mai bine să fac: să arunc jurnalul la coș, pur și simplu, așa cum am aruncat casetele? Să-i rup foile, una câte una? Să-i dau foc și să-l văd mistuindu-se în fața mea? Mă uit la el nehotărâtă. Zace acolo tăcut și pânditor. Deschid fereastra larg și mă las adulmecată de aerul rece, care parcă așteaptă ceva de la mine. Știu ce așteaptă. Răsuflu adânc, din rărunchi. La ce mi-a
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
molfăind tot timpul sugiucul acela american, numit mai târziu ciunga, și ațintind spre orice Friț, care dădea să le să vorbească, puști-mitraliere, cu o cadență de tragere nemaivăzut de rapidă. Tot mai sfioase în fața leșioasei dimineți de toamnă istovită, ce mistuie ierburile arse, cele din urmă steluțe se ascund în tainice urne cinerare, pe când trâmbe de lumină izbesc dinspre Est, pe neașteptate și pârloage de flăcări sar dincolo, până peste culmea Țarinei Baisei. Die Totten reiten schnell, zise, iarăși, în liniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
aparținea trecutului, fiind redusă la o culă oltenească (turnul acela rotund, care anticipa furnale și coșul de fum al fabricilor de tot felul) și la dependințele cu zid de piatră, care sub năvala de beton și de cărămidă aparentă se mistuiră cele din urmă pâlpâiri ale grandorii boierești. Ca să atingă culmea civilizației de opulență a kitsch-ului și a mârlăniei, pe aleile dintre palatele cu etaje înzorzonate, fuseseră obligate să licărească palid felinare de cimitir, alternând cu lampioane strălucind în exces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe fese, apoi coboară în pulpe, gambe până spre degetele de la picioare. Este în viață! Supraviețuise! Dar Moartea care răpise două vieți chiar sub ochii lui, continuă să stea la pândă, așteptându-l viclean ascunsă prin apropiere. Gândurile în legătură cu lunetistul mistuie orice alte sentimente care dispar undeva în vârful picioarelor, înlocuite fiind acum de simțământul pe care niciodată nu se crezuse capabil să-l resimtă altfel decât într-o totală contradicție cu nivelul conștiinței sale. Ura. O ură completă, intensă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mohorât, într-o ploaie de aur și pentru o clipă pădurea pare precum intrarea în Rai. Oh, ce splendoare! exclamă admirativ Romulus. Ai crede că norii au luat foc! Treptat, zdrobit sub căderea fără de oprire a întunericului, roșul cerului se mistuie și întreaga lume se trezește din nou sub stăpânirea aproape palpabilă a violetului rece al serii. Marius își scoate binoclu, șterge lentilele aburite și îl duce la ochi. La cel mult o sută de metri în vale, zărește obiectivul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
urmăresc cu sufletul la gură din spatele brazilor. Soldații dispar, dar cei doi, culcați în zăpadă, continuă să rămână nemișcați, topiți pur și simplu în peisaj. Trec câteva minute interminabile până când Marius se ridică și urmat de Romulus traversează rapid drumul, mistuindu-se în pădure împreună cu ceilalți oameni ai lui. IX Sturmbannführer Schultz deschide fereastra biroului pe care-l ocupă la etaj. Noaptea adusese o liniște grea, apăsătoare. Viscolul se sfârșise și acum totul este nemișcat, înghețat parcă într-o hibernare fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ții pentru tine însuți, ca să ai o contabilitate personală a ceea ce ți s-a întîmplat și pe care să-l poți consulta mai tîrziu. Samuel Pepys, contemporanul regelui Carol al II-lea, cel care a văzut uriașul incendiu care a mistuit mare parte din Londra și a fost martorul epidemiei de ciumă, scrie în limbaj cifrat și pentru desfătarea bătrîneților sale un jurnal care a devenit celebru. Și-a însemnat el acolo și aventurile amoroase și chefurile și ce mai auzea
Jurnalul ca șperaclu al memoriei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8667_a_9992]
-
schimb, Pascal Engel, antipatic prin aplombul teoretic cu care vrea să-l facă pe Rorty să-și ceară scuze pentru radicalismul său, are ceva din rigiditatea inchizitorială a supraveghetorilor ideologici: vrea să impună o concepție pe care venerabilul Rorty a mistuit-o de mult. Engel se străduiește, se agită și chiar desfășoară o cascadă de argumente logice, pentru ca în final, revoltat el însuși de neputința de a-i smulge lui Rorty o retractare, recurge la argumentul suprem: apelul sentimental la binefacerile
Spinosul și inutilul adevăr by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8694_a_10019]
-
Nu tăgăduim că o picătură de silă în dreptul limpede al Moldovei îl întunecă, precum o picătură de sânge întunecă limpezimea unui izvor; dar dreptul viu reîntinerește cu spor, pe când sila, tocmai contrariul lui, vremea o mână cu sine ș-o mistuie, de nu se mai cunoaște c-au fost. De-a mirarea lucru cum s-au păstrat conștiința vie a dreptului până în ziua de astăzi prin vremi atât de turburate precum au fost pentru noi veacul al XVI-lea și al
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
când câte un tiran îneacă si revoltele, dar și dreptatea, într-o mlaștină de sânge și fărădelegi. Și cu toate acestea, cu toată grozăvia acestor vremi, ele nu sânt nimic pe lângă epoca fanarioților, în care toate acele patimi urieșești cari mistuiau pe oamenii din țară, în loc de a fi conduse într-o albie comună spre folosul țării, au fost secate, nimicite prin mișelie, moliciune, venalitate; în care toate instinctele barbare însă nobile au făcut loc instinctelor ipercivilizate ale Bizanțului, acelui amestec de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Brăila eparhiei de Buzău. Dar despre acestea. mai târziu. V. VEACUL AL OPTSPREZECELEA Am zis într-un rând că, oricâte picături de silnicie ar fi căzut în izvorul limpede al dreptului nostru istoric asupra Basarabiei, vremea a trebuit să le mistuie și să le așeze si că de la un rând de vreme încoace, izvorul a trebuit să curgă din nou limpede, ca și mai înainte. În veacul al 14-lea vedem pe Mircea întinzîndu-și domnia până la Nistru, în al 15-lea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
învață vorbe, apoi învață în genere ceva. Nimic nu învață, pentru că memoria nu păstrează nimic nepriceput, nerumegat, unde interesul viu și judecata copilului n-a jucat nici un rol. Singurul efect al încărcării memoriei cu lucruri pe cari nu le poate mistui e sila și scârba copilului de carte. La acest rezultat au ajuns aproape toate școalele la noi. Vezi tineri cari au învățat latinește, grecește, istoria universală, logică și psicologie, științe naturale, geografie în toate clasele, drept administrativ, economie politică, au
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
le va fi recunoscătoare de stearpa lor muncă oratorică, care oprește în loc munca producătoare. Publicul, ce are mult bun simț, își râde, când nu se revoltează de arguțiele și de subtilitățile ce servesc de bază la mai toate discuțiunile ce mistuiesc ședințele Camerei; el se indignează când vede cum cei setoși de vorbă caută nod în papură spre a putea vorbi și cum își pierd timpul pentru lucruri cu totul neînsemnate, care, chiar de ar rămânea greșite, n-ar compromite nimic
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
și nu a fricii. Ea dădu din umeri ca un adult. ― Acuma, nu mai plecăm, așa-i? Ripley își mușcă buzele. ― Îmi pare rău, Newt. ― N-ai de ce, Ripley. Nu e din vina ta, răspunse copila, care privea flăcările ce mistuiau epava navetei. Hudson dădea la o parte cu piciorul pietre și bucăți metal, tot ce era mai mic decât bocancii lui. ― Tare-aș vrea să știu ce-o să facem acum. Ce mare rahat. ― Am putea să aprindem un foc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
duce să scoată pachetul, că nu vrea să se ducă. — Hei, dacă ard banii, tot tu te faci de rușine! îi strigă Nastasia Filippovna. După asta o să te spânzuri, nu glumesc! Flăcările răbufnite între cele două bucăți de lemn aproape mistuite la început părură că s-au stins, atunci când pachetul căzuse pe ele, apăsându-le. Dar o flăcăruie albastră se mai ținea încă de o muchie a lemnului de dedesubt. În sfârșit, o limbă de foc subțire, lungă, linse și pachetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
În orice caz se topește și aurul curat Împreună cu materia cea obișnuită, În mod abso‑ lut necesar și sufletul, care este unit cu materia, ajunge În foc, până ce va fi Înlăturat toată acea materie de rând și falsă care este mistuită În foc. Și mai amintesc și altă pildă : dacă ar unge cineva o funie cu lut gros pe toată lungimea ei și apoi i‑ar băga capătul printr‑o gaură mică și ar trage la sine cu o forță mare
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
noi Întotdeauna, mai ales În cuptorul suferințelor vieții. „Dacă tu vei trece prin ape, Eu sunt cu tine și În valuri tu nu vei fi Înecat. Dacă vei trece prin foc, nu vei fi ars și flăcările nu te vor mistui. Că Eu sunt Domnul Dumnezeul tău ...” (Isaia 43, 2‑3). Așa cum notează unii comentatori 79 ai textului biblic de mai sus Compasiunea lui Dumnezeu față de omul suferind 73 (Daniel 3, 24‑25), este o mângâiere să observăm că numai trei
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Dumnezeu să‑i scutească de dureri și de suferințe, căci răbdarea lor este aducătoare de cununi cerești, ci să nu fie lăsați pradă durerii fără Întărirea și mângâierea Duhului Sfânt. Deci, acei eminenți iubitori de Dumnezeu ale căror suflete sunt mistuite de tânjirea pentru transformarea și transfi‑ gurarea lor după asemănarea divină, primesc impactul tera‑ peutic al suferinței. Fac aceasta fie ca martiri, dăruindu‑și viețile, fie ca asceți, negându‑și confortul și satisfacerea celor mai elementare dorințe. Este posibil ca
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
amintește celor copleșiți de tristețea de pe urma durerii bolii și de prohibiția impusă de Pitagora, care interzice celor inițiați „să‑și mănânce inima”, prin aceste cuvinte el Învățându‑i că nu trebuie nicicând să li se piște și să li se mistuie sufletul, dacă se Întâmplă să vină peste ei greutăți și necazuri nedorite. Nenorocit este cu adevărat acela despre care Homer spune În Iliada (VI, 201‑202) că rătăcește singur și‑i mistuit de tristețe 199. Cum se raportează sfinții și
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
să li se piște și să li se mistuie sufletul, dacă se Întâmplă să vină peste ei greutăți și necazuri nedorite. Nenorocit este cu adevărat acela despre care Homer spune În Iliada (VI, 201‑202) că rătăcește singur și‑i mistuit de tristețe 199. Cum se raportează sfinții și părinții duhovnicești la boală 163 Lipsa de suportare a oricărei dureri În persecuțiile feroce din primele secole ale creștinismului o analizează deosebit de subtil scriitorul bisericesc Tertulian care consemnează : „Să luăm În considerare
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
postură, poetul se cuvine a fi alungat din cetate. Răspunsul lui Thamus e fără echivoc: "scrisul va aduce cu sine uitarea în sufletele celor care-l vor deprinde, lenevindu-le ținerea de minte". Dar scrisul este, simultan, și leac, căci mistuind memoria stimulează rememorarea, înțelepciunea părelnică (doxan), nu pe cea vie, adevărată (alétheian). Regele Thamus e tatăl vorbirii, al civilizațiilor de tip oral, precum cea a geto-dacilor, pe când Theut tată scrierii, al civilizațiilor de tip ebraic, supraviețuinde prin rememorare scrisă. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
să aducă fata. În povestea Broasca și ghemuI [Niculiță Voronca], cel de-al treilea fiu a tras cu arcul Într-o broască. Noaptea, broasca se preface Într-o fată frumoasă. Văzând-o, Împăratul cel bătrân și văduv simte că-l mistuie ciuda pentru norocul fiului său. În situația următoare, nu mai intervin sulițele, arcurile, săgețile, ci Împușcătura. Cel mai mic fiu a nimerit Într-un glod, de unde aude voce stranie: Cine-a intra pân-În genunchi m-a lua! Cine-a
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]