21,271 matches
-
surpinzătoare în bibliografia istoricului Leon Volovici. Obiectivitatea rece a omului de știință s-a topit la temperatura incandescentă a sentimentelor, armura intelectualului călit în polemici și dispute de tot felul s-a fisurat, lăsând vederii vulnerabilitățile omului. Unde se sfârșește mitul și unde începe adevărul în legătură cu soarta evreilor din România? Au fost ei cu adevărat protejați în timpul regimului Antonescu sau doar chestiuni de ordin tehnic au făcut ca numărul celor deportați și uciși să fie mai redus la noi decât în
Volovici par lui meme by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9054_a_10379]
-
care și-au găsit sfârșitul în lagăre de concentrare sau au fost executate în timpul pogromului de la Iași, reduse dureros în istoriografia oficială la condiția de simple cifre în statistica victimelor "antifasciste" din timpul celui de-al doilea război mondial. Între mit și realitate, Leon Volovici stabilește de fiecare dată proporția justă, fără exagerări propagandistice și fără să se îmbete cu apă rece. Reamintirea târgului copilăriei îi provoacă încă multă nostalgie, sublimată, așa cum mărturisește și de memoria sa culturală. Recunoaște astăzi, cu
Volovici par lui meme by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9054_a_10379]
-
amfiteatrele cu studenți, dar și propriul pat cu studente". Neașteptata și, în formele ei concrete, nedorita, revenire a cunoscutului prozator și istoric al religiilor în atenția presei occidentale mi-a îndreptat atenția spre cartea lui Andrei Oișteanu, Religie, politică și mit. Texte despre Mircea Eliade și Ioan Petru Culianu. Mărturisesc că am primit de mai multă vreme această carte, dar am tratat-o cu oarecare mefiență pentru că nu vedeam rostul unei noi discuții despre raporturile dintre maestru și discipolul său după
Din nou despre Eliade și Culianu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9079_a_10404]
-
Andrei Oișteanu nu își propune să aducă informații noi, dezvăluiri capabile să modifice de o manieră spectaculoasă cunoștințele generale despre Eliade și Culianu sau să ridice misterul dens care continuă să învăluie viețile celor doi savanți. Dimpotrivă, Religie, politică și mit este mai degrabă o carte interactivă, o somație făcută cititorului ca, având toate probele pe masă, să-și formuleze și să-și exprime singur punctele de vedere. Iar temele supuse acestui inedit proiect de dezbatere publică sunt mai mult decât
Din nou despre Eliade și Culianu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9079_a_10404]
-
temele supuse acestui inedit proiect de dezbatere publică sunt mai mult decât incitante: raporturile dintre publicistica politică și opera științifică a lui Mircea Eliade, rolul ortodoxiei în proza, tratatele științifice, dar și în gândirea politică ale lui Eliade, relevanța unor mituri centrale ale spiritualității românești (Mirorița vs. Meșterul Manole) în viziunea lui Eliade asupra lumii, încercarea de recuperare a autorului Tratatului de istoria religiilor de către autoritățile comuniste, cine și de ce l-a asasinat pe profesorul Ioan Petru Culianu. Chiar dacă, în general
Din nou despre Eliade și Culianu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9079_a_10404]
-
vieții, iar cu cel de-al doilea începe ampla galerie a portretelor individuale care se întinde și ea pînă în deceniul nouă. Vreme de șaptezeci de ani, această portretistică va înregistra constant ritmurile unei istorii exterioare dezlănțuite, cu personajele, caracterele, miturile și dramele ei, dar și prefacerile interioare ale pictorului însuși, mișcările mai încete sau mai alerte ale conștiinței sale, victoriile și eșecurile provizorii, luptele încleștate și aspirațiile utopice. Primul Autoportret reprezintă un personaj aproape ireal, în care o grație rafaelită
Portretul și autoportretul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9087_a_10412]
-
sprituală, armonia și desăvîrșirea vieții spirituale." Cronicarul a reținut de asemenea recenzia Mihaelei Ursa ("Debutul critic al unui fizionomist") pe marginea cărții lui Angelo Mitchievici, intitulată Mateiu I. Caragiale Fizionomii decadente (Institutul Cultural Român, 2007): Reușita cărții este că întreține mitul (tot mai des vizitat) unui Mateiu Caragiale dandy, "parcimonios cu aparițiile publice", "retractil", "crepuscular nocturn", "degeneraționist", obsedat de heraldică sau de astrologie, trufaș, proiectat în personajele sale, cultivînd kitsch-ul și violența estetică etc. etc." Atotputernicele servicii secrete Programatic, revista
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9110_a_10435]
-
gratuitate, fără absolut nici un sens după mai bine de un secol, dar plină de o familiaritate glumeț-mahalagescă (...) ne face să ne gîndim imediat la Mircea Cărtărescu". Sugestiv e cazul lui Vasile Cârlova, a cărui moarte prematură a determinat proiecția în mit a personalității poetului incipient, așa cum se va întîmpla peste 130 de ani, cu Nicolae Labiș, "dovadă că mecanismele receptării nu se schimbă radical de la un veac la altul". Această convocare de unghiuri temporale diverse îl obligă pe Nicolae Manolescu la
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9119_a_10444]
-
cele trei ipostaze ale personalității sale. Analizân-du-i poeziile, cuprinse în volumele Florile norocului, Legenda romanității, Columnele neamului, Triumful vieții și Doina României, edificatoare prin înseși titlurile lor, Iordan Datcu relevă ca trăsătură dominantă tradiționalismul de sorginte folclorică, prin apelul la miturile esențiale ale spațiului transilvănean, intonând, spre exemplu, Doina Iancului, Doina doinei, Doina graiului românesc, Cântec din fluier, Descântec de dor. Emoționante sunt reverberațiile în contemporaneitate ale evocării martirilor Horia și Iancu: "Eroi, frânți dureros din codrul Neamului,/ Ce meșter vă
Ultimul memorandist by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9129_a_10454]
-
verde cal albastru" - zic eu, toate aceste bizarerii nu erau decît sindroame de murire a limbii în el". Sau despre Sorescu care ar fi "un inteligent actor de calambururi ironice; acestea, traduse, devin metafizice, bășcălia sa poporană primește accente de mit și transcendență". Sau: "D. R. Popescu scrie teatru hermeneutic. Simbolic. Eu îl citesc, nu înțeleg nimic: vine Valentin Silvestru și-mi explică: aici e mit, aici e Graal, aici e Păcală în Graal, aici e Sfinxul mioritic, și Meșterul Manole
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
inteligent actor de calambururi ironice; acestea, traduse, devin metafizice, bășcălia sa poporană primește accente de mit și transcendență". Sau: "D. R. Popescu scrie teatru hermeneutic. Simbolic. Eu îl citesc, nu înțeleg nimic: vine Valentin Silvestru și-mi explică: aici e mit, aici e Graal, aici e Păcală în Graal, aici e Sfinxul mioritic, și Meșterul Manole care e Siegfried. (...) D. R. a descoperit, în fugă, marile mituri, le plasează la întîmplare, cu efecte, el scrie, scrie, nu are nici frînă, nici
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
Eu îl citesc, nu înțeleg nimic: vine Valentin Silvestru și-mi explică: aici e mit, aici e Graal, aici e Păcală în Graal, aici e Sfinxul mioritic, și Meșterul Manole care e Siegfried. (...) D. R. a descoperit, în fugă, marile mituri, le plasează la întîmplare, cu efecte, el scrie, scrie, nu are nici frînă, nici sită". Fie că ne convine, fie că nu, Ion D. Sîrbu trebuie văzut și ca un punct de reper al revizuirilor.
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
Mircea Mihăieș Dacă a existat vreodată un mit al "grupului de la Cluj" (și a existat, cel puțin printre pesedei), el s-a spulberat săptămâna trecută. E posibil ca indivizii care-l compun să fi evaluat corect consecințele trecerii moțiunii de cenzură. În același timp, e evident că mult
Transplant de tip Geoană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9176_a_10501]
-
Chiriac un rinocer avant la lettre? Și Coriolan Drăgănescu? Chiar și ramolitul Agamiță? La Ionescu drama proliferării verbale corespunde cu proliferarea sufocantă a lucrurilor (scaune, cești de cafea, ciuperci, ouă, mobile și - rinoceri). Proliferarea lucrurilor la Ionescu e de esența mitului, de aceea n-o găsim și la Caragiale, la care însă automatismul și proliferarea verbală ale lui Farfuridi și Cațavencu, ale lui Lache și Mache etc. au, ca la Ionescu, aceeași semnificație simptomatică a dezumanizării" (pp. 67-68). Textele lui Alexandru
Școala (auto)ironiei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9231_a_10556]
-
câțiva fraieri ies imediat în stradă și protestează. Prin urmare, dacă ai stofă de luptător, nu-ți rămâne decât să aplici. Nu elita face cultura, ci Programul. El ordonează prioritățile întrucât se află la putere, susținut de un milion de mituri. Unul dintre acestea ni se pare dacă nu interesant, cel puțin ilustrativ. Se spune că exista un om care citise toate cărțile din Biblioteca B.P. Hasdeu, din Șoseaua Ștefan cel Mare. Era, în consecință, un om cult. Însă nimeni nu
Programul și Bunul Dumnezeu by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/9244_a_10569]
-
iubitorii genului și ai romancierului deopotrivă, sau serialul TV, It (1990), eu însă am preferat întotdeauna mai puțin cunoscutul Pet Sematary (Cimitirul animalelor, 1989), regizat de Mary Lambert după un alt roman omonim. Stephen King știe să redea adevărata forță mitului urban, a legendelor care definesc un terioriu decupat din vastitatea unui spațiu dificil de cuantificat. Mai aproape de ceea ce se întîmplă în film este romanul și filmul cu același nume, The Shining, unde nu doar o cameră, ci un întreg hotel
Demonii de la 1408 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9297_a_10622]
-
vorbe de duh" confirmă, dacă mai era nevoie, diagnosticul pus de Raymond Aron, cu treisprezece ani mai devreme, intelectualilor francezi în chiar cartea care face obiectul acestor însemnări, Opiul intelectualilor/ L'Opium des intellectuels. Toate bolile intelectualității franceze (nevoia de mituri, credința cvasi-religioasă în ideologii, obturarea propriei rațiuni în favoarea spiritului militant, a pasiunii și a urii, ignorarea sau desconsiderarea argumentelor de fond ale celuilalt, alinierea necondiționată în spatele vreunui purtător de mesaj trendy - cât de bine se potrivesc toate acestea intelectualilor români
A, de la Aron by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9274_a_10599]
-
Ne aliniem lui Sartre, chiar dacă dreptatea este la Aron, spun autorii sloganului, recunoscând indirect faptul că nu au argumente pentru a combate analizele de precizie chirurugicală ale gânditorului liberal. Apariția, în anul 1955, a volumului Opiul intelectualilor mai spulberă un mit, acela că în Occident nu se știa (mai) nimic despre natura criminală a regimurilor comuniste din Uniunea Sovietică și din Europa. Tot ce se petrecea dincolo de zidul Berlinului era știut în Occident, misiunile diplomatice occidentale din țările comuniste își făceau
A, de la Aron by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9274_a_10599]
-
și de exigențele calculului economic" (p. 270). E drept, a fost nevoie de trecerea a mai bine de încă 35 de ani pentru ca liderii comuniști să constate justețea judecății lui Raymond Aron. Volumul Opiul intelectualilor este împărțit în trei capitole: Mituri politice (în care sunt destructurate miturile stângii, Revoluției și proletariatului), Idolatrizarea istoriei (cuprinzând studii de filosofia istoriei; viziunea lui Raymond Aron asupra istoriei seamănă până la un punct cu cea a lui Toynbee; la noi, Neagu Djuvara este principalul continuator al
A, de la Aron by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9274_a_10599]
-
270). E drept, a fost nevoie de trecerea a mai bine de încă 35 de ani pentru ca liderii comuniști să constate justețea judecății lui Raymond Aron. Volumul Opiul intelectualilor este împărțit în trei capitole: Mituri politice (în care sunt destructurate miturile stângii, Revoluției și proletariatului), Idolatrizarea istoriei (cuprinzând studii de filosofia istoriei; viziunea lui Raymond Aron asupra istoriei seamănă până la un punct cu cea a lui Toynbee; la noi, Neagu Djuvara este principalul continuator al acestei linii de gândire, fapt deloc
A, de la Aron by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9274_a_10599]
-
am zis, vrea logică. Afară doar dacă nu gândim... AMEDEU SAU CUM S| SC|P|M DE... T|RICEANU... Așa, da; dar nu se cade într-o Lege a legilor. (La Mircea Eliade nu mai recurgem, că suntem sătui de mituri)... * Să ne întoarcem la actualitatea noastră, unde, vrând-nevrând, vom da iarăși de ura noastră națională. Care ură, toată lumea ar vrea-o pătrunsă de iubire și, în general, de o afecțiune, pozitivă, - excluzând, iarăși, capra. Și aici tot Tudor Arghezi, care
Fatali României... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9311_a_10636]
-
iubim limba pe care o vorbim din moși strămoși" (forum Gândul). În al doilea rînd, se confirmă faptul că în discursul politic raționamentele contează mult mai puțin decît formulele șocante, cuvinte-emblemă, cu încărcătură afectivă, prinse într-o rețea de conotații, mituri și tensiuni. În cazul de față, strigătul de luptă a fost provocat de formula aparent paradoxală - "româna-limbă străină". Dramatizarea si-tuației a fost obținută, ca de atîtea alte ori, în paginile ziarelor, mai ales prin titluri compuse cu intenția clară de
Limbi străine by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9357_a_10682]
-
Popa Tanda ? Rezultatul e cam același, numai că mult mai spectaculos ca substanță, mai paradoxal ca argumentare. Într-o tradiție literară românească majoritar romantică și deseori aservită ideii de supraviețuire (vezi omniprezentul ciocoi care vertebrează multe din romanele începuturilor sau mitul intelectualului sărac și inadaptat), apariții stenice, energice ca Dinicu Golescu, Ion Ghica, Ion Popovici Bănățeanul sau Slavici sunt mostre de-a dreptul exotice. Iată și cum: "Literatura lor poate da seama despre ceea ce azi sunt socotite premise ale dezvoltării, prin
Slavici, managerul nostru by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9351_a_10676]
-
titlu cel puțin bizar, satisface, în lumea cunoscătorilor, toate condițiile necesare unui eveniment editorial. Așadar: cum e, ce înseamnă, ce vrea și ce reușește să fie America și acustica ? E inutil să ne complicăm cu aproximații speculative, legate când de mitul antedecembrist al tuturor posibilităților, când de șoaptele sau bancurile atlantice datând din aceeași perioadă. Da, ele sunt plauzibile și imposibil de eliminat categoric, numai că soluția ne-o dă - mult mai sincer și mai clar - însuși autorul, pe ultima copertă
Primul risipitor al țării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9373_a_10698]
-
sunt puține în român, însă, cu toate acestea, nu pot compensa celelalte neajunsuri. În cele din urmă, rămânem cu imaginea unui român în care mai multe personaje nu-și accepta destinul și își urmăresc obsesiv anumite ținte. În acest sens, mitul lui Iov este întors pe dos. În locul unei detașări metafizice și a celebrei fraze "Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat!" însoțite de un zâmbet cald, Iov-ul lui Liviu Cangeopol schițează doar o grimasa a neputinței
Grimasele lui Iov by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9386_a_10711]