6,060 matches
-
sunt exprimate în termeni vechi, asistăm acum la un adevărat amalgam de concepții, toate denotă o atmosferă de sincretism al ideilor, întrepătrundere a credințelor, de comuniune a simbolurilor. În Dacia, imaginea Bunului Păstor de pe unele geme evoca creștinilor episoade din mitologia orfică sau cea a lui Hermes, era popular cultul zeiței egiptene Isis. În provincia nord-dunăreană, figurile fantastice, șerpii au contribuit la fundamentarea "iconografică" și chiar lingvistică a "dracului" românesc, pe care V. Pârvan l-a derivat din toți "idolii și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
moașe, năpârcă, gogă ("strigoi", moroi, vampir), noian (de ape), doină (daină, doini, dăini), iele (traco-dac), dolf, dulf, duf ("duh de mare"), vatră, zgripțor (animal fantastic, înaripat), zgripțuroaică (vrăjitoare, harpie) sunt o consecință a unor semnificații avute de aceste cuvinte în mitologia, credințele și superstițiile autohtonilor, perpetuate după creștinare. În plus, conviețuirea, strânsă sau nu, timp de o jumătate de secol a creștinilor latinofoni cu păgânii barbari a generat contacte și interferențe spirituale, dar și accentuarea diferențelor. În epoca în care romanus-barbarus
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
peste tot în Imperiul roman, și în Dacia, realitățile religioase autohtone au supraviețuit, mai mult sau mai puțin transformate, nu numai romanizării, dar și creștinării". Avem destule dovezi ale supraviețuirii moștenirii "păgâne", getice și romane, în spiritualitatea românească: cultul morților, mitologia funerară, riturile agrare, obiceiurile sezoniere, credințele magice ș.a. Acestea persistă, abia schimbate, de la o religie la alta, timp de milenii! Un exemplu concret de continuitate, evidentă până la vocabular, este cel al zeiței Diana! V. Pârvan, în Getica, presupune că Diana
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
că poporul de la Dunăre și Carpați împărtășea încă din preistorie credințe proprii, ca toate popoarele europene înainte de creștinism istoricul vrea să sugereze că mulțimile din Dacia nu împărtășeau învățătura lui Zalmoxe. Aceste credințe nu alcătuiau un sistem filosofic sau o mitologie închegată, ci tradiții, obiceiuri și datini în legătură cu calendarul agricol și păstoresc, care țin și de folclor și magie, nu doar de religie. Aceste credințe s-au menținut în popor și sub aristocrația (regalitatea) dacică și sub stăpânirea romană. După retragerea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
spirituale (moșteniri indo-europene) a putut îmbrăca o nuanță de factură slavă. Dar bogata zestre romană și traco-dacă (a se vedea bazele creștinismului) a constituit adevăratul fundament al universului spiritual românesc. 62 Etimologia slavă a multor vocabule ce vizează aspecte ale mitologiei și religiei populare românești nu mai este satisfăcătoare-se găsesc soluții în fondul autohton thraco-dacic, latin sau indo-european, întrucât fenomenul își are originea în realitățile spirituale specifice romanicilor la contactul cu slavii. Vocabularul românesc ce desemnează credințe, superstiții, cutume (obiceiuri
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ce au "populat" spațiul Daciei și Moesiei Inferior. Apoi, un alt termen, semidivinitatea Baba (pl. Babele), originar (lingvistic) din sl. baba, ca Baba Dochia, Baba Hârca, Baba Cloanța, Ursitoarele, după S. Fl. Marian, dar acestea nu se explică doar prin mitologia slavă, ci mai curând prin suprapunerea lor peste universul mitic al gerontocrației și gerontolatriei autohtone, existența termenilor traco-daci moș, moșa, moașa (pl. moașele), poate fi un indiciu. Este posibil, apoi, ca românescul Rusaliile, făpturi mitice malefice, care iau mințile oamenilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
origine foarte îndepărtată, făcând parte din șirul miturilor referitoare la geneza unui neam, oraș sau stat. Anumite asemănări cu legenda strămoșilor eponimi ai hunilor și maghiarilor, Hunor și Magor, au dus la concluzia că ar exista o înrâurire directă a mitologiei ungare asupra narațiunii despre Dragoș. Dar Mircea Eliade, în De la Zalmoxis la Genghis-han, sesizând lipsa de similitudine între tradiția românească și cea ungară, sub raport structural, a exclus posibilitatea transpunerii versiunii maghiare. Concluzia sa este că motivul vânătorii rituale a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Comarnescu (Elly Roman exemplifică), despre Ctitorii muzicii vorbește I.D. Petrescu; pentru Magia și originile muzicii Mircea Eliade apelează la tineri muzicieni, care, în premieră românească, transpun pe instrumente autohtone sau execută coral melos african, asiatic, oceanian, pus în relație cu mitologiile arhaice. Concomitent, Comarnescu organizase, începând din 19 octombrie, încă un ciclu, de opt simpozioane, „Tendințe 1933”, cu teme enunțate frecvent sub formă interogativă; s-a deschis cu Soluțiile crizei [economice]; au mai urmat: Autarhie?, Sensul vieții în literatura contemporană, Dictatură
CRITERION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286517_a_287846]
-
de dincolo), tr. Gabriela Oișteanu și Andrei Oișteanu, postfață Andrei Oișteanu, București, 1994; Hesperus, Milano, 1991; ed. pref. Mircea Eliade, București, 1992; The Tree of Gnosis: Gnostic Mythology from Early Christianity to Modern Nihilism, San Francisco, 1992; ed. (Arborele gnozei. Mitologia gnostică de la creștinismul timpuriu la nihilismul modern), tr. Corina Popescu, București, 1998; Pergamentul diafan, București, 1994; Pergamentul diafan. Ultimele povestiri, tr. Mihaela Gliga, Mihai Moroiu și Dan Petrescu, postfață Dan Silviu Boerescu, București, 1996; Păcatul împotriva spiritului. Scrieri politice, București
CULIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286569_a_287898]
-
Ionescu, Aurel Cosmoiu, Octavian Neamțu, Maria Mihai, Cristofor Dancu, Vintilă Horia, Valeriu Anania), iar numărul 4/1943, lui Ion Petrovici (colaborează Constantin Micu, Vasile Netea, Pericle Martinescu, Romulus Vulcănescu). Despre literatura germană scriu Mihai Isbășescu (Începuturile literaturii germane, Credință și mitologie germanică, Drama pascală germană în Evul Mediu, Minnesangul german) și Petronela Negoșanu (Specificul expresiei în romantismul german). Alte studii de literatură universală publică Dragoș Vrânceanu (Giovanni Papini), Ovid Caledoniu (Rainer Maria Rilke), Victor Buescu (Bimilenarul lui Titu Liviu), Alexandru Marcu
DACIA REDIVIVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286641_a_287970]
-
este evidentă în Mitos și epos (1985), unde sunt dezbătute concepte fundamentale, precum acelea de mit, gen literar, transformare narativă și inversiune simbolică, într-o tehnică de cercetare amintind îndeosebi de antropologia cognitivă. Aceeași metodă este pusă în aplicare în Mitologie populară românească (I-II, 1986-1988), consacrată bestiarului zoomorf folcloric. Interesul lucrării rezidă nu atât în excursurile comparatiste sau istorice, cât în prezentarea conexiunilor dintre diferitele unități constitutive în cadrul limbajului culturii populare. Volumul al doilea propune în final clasificarea tuturor acestor
COMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286338_a_287667]
-
figuri care se opun, figuri care se asociază), cât și în funcție de cele zece clase cu caracter paradigmatic. Punctul și spirala (1991) accentuează preocupările metodologice, definind conceptele operaționale și statutul antropologiei culturale în perimetrul științelor umaniste. În cele două volume de Mitologie populară românească, preluate sintetic în Bestiarul mitologic românesc (1996), simbolurile asupra cărora s-a oprit autorul sunt privite într-un context larg. Antropologia culturală pentru care optează el vede în mitologie un sistem integrator, un limbaj „prin care semnele și
COMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286338_a_287667]
-
în perimetrul științelor umaniste. În cele două volume de Mitologie populară românească, preluate sintetic în Bestiarul mitologic românesc (1996), simbolurile asupra cărora s-a oprit autorul sunt privite într-un context larg. Antropologia culturală pentru care optează el vede în mitologie un sistem integrator, un limbaj „prin care semnele și microsistemele unei culturi sunt puse în relație, sunt asamblate într-un vast model epistemologic”. C. înțelege prin mitologie un metalimbaj, simbolic și narativ, o unealtă prin care omul arhaic „poate experimenta
COMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286338_a_287667]
-
privite într-un context larg. Antropologia culturală pentru care optează el vede în mitologie un sistem integrator, un limbaj „prin care semnele și microsistemele unei culturi sunt puse în relație, sunt asamblate într-un vast model epistemologic”. C. înțelege prin mitologie un metalimbaj, simbolic și narativ, o unealtă prin care omul arhaic „poate experimenta diverse strategii și posibilități de cunoaștere, de ordonare și luare în posesie a universului înconjurător”. Limbajul mitologic se bazează pe mecanismele subtile ale narațiunii, fapt ce se
COMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286338_a_287667]
-
ce se remarcă îndată în studiu, care a folosit „toate ipostazele narațiunii și toate variantele semnelor mitologice”, ipostaze exprimate de texte cu bogate implicații simbolice: legende etiologice, colinde, cântece, bocete, balade fantastice, familiale, ghicitori ș.a. C. este convins că sistemul mitologiei populare nu poate fi reconstituit și înțeles decât cu ajutorul unei metode de abordare globală. A încercat, de aceea, să refacă limbajul mitologiei populare așa cum a funcționat el în interiorul culturii tradiționale. A început cu bestiarul, pentru că „animalele sunt o realitate imediată
COMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286338_a_287667]
-
bogate implicații simbolice: legende etiologice, colinde, cântece, bocete, balade fantastice, familiale, ghicitori ș.a. C. este convins că sistemul mitologiei populare nu poate fi reconstituit și înțeles decât cu ajutorul unei metode de abordare globală. A încercat, de aceea, să refacă limbajul mitologiei populare așa cum a funcționat el în interiorul culturii tradiționale. A început cu bestiarul, pentru că „animalele sunt o realitate imediată, o prezență decisivă pentru bunul mers al vieții și gospodăriei tradiționale”. C. a intenționat să fie astfel cât mai aproape de spiritul și
COMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286338_a_287667]
-
cât mai aproape de spiritul și de logica de adâncime a domeniului investigat, renunțând la analizele speculative, la ipotezele himerice. Cartea nu este doar o înlănțuire de texte foarte bine scrise, ci și o contribuție la descoperirea mecanismelor care determină gramatica mitologiei. Ultimele articole din carte arată o alunecare a interesului către problemele schimbărilor culturale în consens cu tendințele moderne, preocupate de dialogul intercultural și de mecanismele de transformare, care determină evoluția textelor culturale dinspre o epocă spre alta, circulația lor dintr-
COMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286338_a_287667]
-
evoluția textelor culturale dinspre o epocă spre alta, circulația lor dintr-un areal cultural spre un altul. SCRIERI: Izvoare mitice, București, 1980; Sora Soarelui. Schiță pentru o frescă mitologică, București, 1983; Mitos și epos. Studii asupra transformărilor narative, București, 1985; Mitologie populară românească, I-II, București, 1986-1988; Punctul și spirala, București, 1991; Bestiarul mitologic românesc, București, 1996; Introducere în sistemul mass-media, Iași, 1999. Repere bibliografice: Nicolae Iliescu, Mihai Coman, „Izvoare mitice”, CNT, 1980, 37; Dan C. Mihăilescu, Prolegomene la un sistem
COMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286338_a_287667]
-
spirala, București, 1991; Bestiarul mitologic românesc, București, 1996; Introducere în sistemul mass-media, Iași, 1999. Repere bibliografice: Nicolae Iliescu, Mihai Coman, „Izvoare mitice”, CNT, 1980, 37; Dan C. Mihăilescu, Prolegomene la un sistem antropologic, LCF, 1980, 37; Nora Rebreanu, Mihai Coman, „Mitologie populară românească. II: Viețuitoarele văzhudului”, REF, 1980, 6; Ștefan Borbély, „Izvoare mitice”, VTRA, 1981, 2; Sorin Titel, Pasiune și erudiție, RL, 1981, 24; Paul Drogeanu, Reinterpretarea izvoarelor, LCF, 1981, 26; Ciobanu, Opera, 295-299; Ion Taloș, „Mitos și epos”, TR, 1985
COMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286338_a_287667]
-
2; Sorin Titel, Pasiune și erudiție, RL, 1981, 24; Paul Drogeanu, Reinterpretarea izvoarelor, LCF, 1981, 26; Ciobanu, Opera, 295-299; Ion Taloș, „Mitos și epos”, TR, 1985, 44; Ioana Bot, Mihai Coman, „Mitos și epos”, AAF, 1987; Sanda Cordoș, Mihai Coman, „Mitologie populară românească”, AAF, 1987; Valeriu Cristea, „Mitologie populară românească”, RL, 1987, 1; Țeposu, Istoria, 170-171; Muthu, Cântecul, 28-34; Iordan Datcu, „Bestiarul mitologic românesc”, RL, 1997, 41; Marius Radu, „Bestiarul mitologic românesc”, „Altarul Banatului”, 1997, 46; Petraș, Panorama, 207-209. I.D.
COMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286338_a_287667]
-
1981, 24; Paul Drogeanu, Reinterpretarea izvoarelor, LCF, 1981, 26; Ciobanu, Opera, 295-299; Ion Taloș, „Mitos și epos”, TR, 1985, 44; Ioana Bot, Mihai Coman, „Mitos și epos”, AAF, 1987; Sanda Cordoș, Mihai Coman, „Mitologie populară românească”, AAF, 1987; Valeriu Cristea, „Mitologie populară românească”, RL, 1987, 1; Țeposu, Istoria, 170-171; Muthu, Cântecul, 28-34; Iordan Datcu, „Bestiarul mitologic românesc”, RL, 1997, 41; Marius Radu, „Bestiarul mitologic românesc”, „Altarul Banatului”, 1997, 46; Petraș, Panorama, 207-209. I.D.
COMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286338_a_287667]
-
imaginea complexă a unui creator cu personalitate distinctă și viguroasă. Influențele asimilate nu-l împiedică să așeze între poezia sa și posibilele ei repere, dispuse în timp pe o arie vastă, o olimpiană detașare. Tematic, poezia lui se orientează spre mitologie sau spre Antichitate, dar și spre istorie, religie, literatură, filosofie. Dacă pot fi stabilite comparații între versurile lui și cele ale unor poeți ca Baudelaire, Heredia, Leconte de Lisle, Théodore de Banville, Catulle Mendès, nu este mai puțin adevărat că
CODREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
București, 1953; Toroiman, București, 1954; Problemele și drumurile basmului cult, București, 1955; Torpilorul roșu, București, 1956; Poveștile celor trei mincinoși, București, 1956; Zece povești pitice, București, 1957; Basmele Omului, București, 1958; Întoarcerea pescărușului, București, 1959; Legendele Țării lui Vam. O mitologie a Omului, București, 1961; A zecea lume, București, 1964; Viitorul al doilea, București, 1966; Povestea scrisului. Enciclopedie ilustrată pentru copii și tineret, București, 1966; Pentagrama, București, 1967; Dincolo de zidul de neon, București, 1968; Un pește invizibil și 20 de povestiri
COLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286330_a_287659]
-
de instrumente muzicale, și fiecare gazdă răsplătește pe colindători. Funcția ei a evoluat de la cea primitivă, magico-ritualică, la una actuală, de urare și felicitare. Deși textul c. cuprinde numeroase elemente creștine, originea sa străveche, păgână, este confirmată de reminiscențele din mitologia romană, de rosturile magice asemănătoare cu cele ale descântecului, de elemente de ritual, ca bătăi de tobe, refrenuri neînțelese. Textele în întregime laice ale unor variante probează și ele originea precreștină. În ajunul Crăciunului se practică două forme diferite de
COLINDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286331_a_287660]
-
de ticurile și de clișeele limbajului publicistic. Rică Venturiano c’est moi (titlul unui capitol) se referă tocmai la „lupta cu omul-kitsch care-l pândește dinăuntru” pe Caragiale și pe care îl exorcizează prin intermediul unei „duble parodii”,parodia unei lumi-parodie. „Mitologia moftului” cuprinde varii subspecii, toate invenții ale presei, și efecte ale existenței-kitsch: „mitul revoluției”, „mitul progresului modern”, modelul cetățeanului responsabil, răsturnate parodic în imaginea rabelaisiană a unei „edenice” mahalale de absurd și perpetuu carnaval. Deși ia de multe ori forma
CONDEESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286357_a_287686]