115,804 matches
-
Constantin Țoiu Cred că ideea deșteptării - ca imperativ - să se deștepte, românul, adică, din somnul lui cel de moarte - în care-l adânciră nu mai zic ce fel de tirani - nu o are, în imnurile lor naționale, nici un neam de pe pământ. Numai noi, românii, convinși că dormim somn greu de secole, punem pe primul plan necesar existenței noastre naționale
Deșteptarea (variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12237_a_13562]
-
știu; zic. Dar stau și mă gândesc... Anume, dumnealor, cetățenii în sfârșit,... dacă dânșii, dormind din greu, o dată și-odată, cine știe cum, se trezesc, prin cine știe ce împrejurări, ori datorită căror motive, dumnealor se deșteaptă, cum spune imnul,... din somnul cel de moarte în care îl aruncară teribilii lor inamici, - nu ei, personal, singuri ei pe ei, cum se susține uneori de către cetățenii vânduți agenturilor străine; dacă se vor trezi ei, zic, și dacă, deșteptându-se dânșii în cele din urmă, nu le-
Deșteptarea (variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12237_a_13562]
-
cu toții laolaltă, pe toți, cu siguranță că, în momentul în care vom da iarăși de greu, - și vom da! - vom cârti, ne vom văita din nou, ca de obicei, cântând să se deștepte românul acela din somnul lui cel de moarte; când el este de fapt gata deștept... deștept tun, putem zice, chiar șmecher! încă din ziua în care Remus și Romulus supseră pe șest, de hoți, din laptele Lupoaicei... Imnul schimbându-se, datorită schimbării în sine, ar însemna... nu să
Deșteptarea (variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12237_a_13562]
-
unor caractere și tipologii cu evoluții contrarii (între utopie și pragmatism) înrâurite fie de cruzimea ideologiilor, fie de noroc (memorabil este tandemul Acseni, tatăl Caterinei, fanfaron benign și arivist levantin, și damnatul Vlaste, tatăl prezumtiv al Sophiei și condamnat la moarte, mai ales, pentru ceea ce nu a făcut). Secvențele și episoadele romanului învederând destine sub grilă comparatistă, se succed după o secretă regulă a armonizării contrariilor sau a afinităților elective; când mozaicul este aproape complet și urzeala se îndesește substanțial, cititorul
În căutarea rădăcinilor pierdute by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12230_a_13555]
-
alta credem? Fiindcă dacă cineva e cu adevărat îngrijorat, nu se lasă pînă nu scapă de această scamă de pe creier. Or, mă tem că foarte mulți dintre noi nu-și mai pot imagina viața de toate zilele fără ingredientul corupției. Moartea șpăgii, a intervenției și a clientelismului a devenit de neimaginat pentru o mulțime de cetățeni care altfel se consideră cinstiți și victime ale marii corupții. Dar ce te faci dacă o dată cu marea corupție se strică și cărările corupției mici, cele
Vaccinul pervers al corupției by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12225_a_13550]
-
care nu ating pe nimeni în ramă și ar trebui să mă atingă. Pășești acolo, imponderabil, printre mobile întunecate. Automobile străvechi, palate demne, triste. Scriitorul Dinu Flămând: - Timp de mulți ani, aici, ne întrebam dacă o fi fiind viață înainte de moarte. Poate n-o fi fost viață înainte de moarte dar scriitorii răposați aveau suflete eterne: de îndată ce cădelnița preotului m-a tămâiat, al meu și-a luat zborul spre înălțimi. I-am făcut semn - Adio, suflete și ploaia de afară, peste răzoare
Va fi viață înainte de moarte? by Ion Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/12223_a_13548]
-
ar trebui să mă atingă. Pășești acolo, imponderabil, printre mobile întunecate. Automobile străvechi, palate demne, triste. Scriitorul Dinu Flămând: - Timp de mulți ani, aici, ne întrebam dacă o fi fiind viață înainte de moarte. Poate n-o fi fost viață înainte de moarte dar scriitorii răposați aveau suflete eterne: de îndată ce cădelnița preotului m-a tămâiat, al meu și-a luat zborul spre înălțimi. I-am făcut semn - Adio, suflete și ploaia de afară, peste răzoare și cimitir. Un diacon mi-a binecuvântat un
Va fi viață înainte de moarte? by Ion Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/12223_a_13548]
-
ureche, au ridicat capetele la unison: nici unul dintre ei n-a răspuns semnului meu, bărbatul gras m-a amenințat cu pumnul strâns. Scriitorul Dinu Flămând - Timp de mulți ani, până la sfârșitul comunismului, ne întrebam dacă o fi fiind viață înainte de moarte. La Neptun, în mijlocul unei sărăcii absolute, vilele de vară ale persoanelor importante din dictatură. O fi foarte diferit aici? Astăzi? Acum? Din câte îmi amintesc, nici un preot, în Portugalia, nu s-a rugat pentru sufletele eterne ale scriitorilor răposați. Cel
Va fi viață înainte de moarte? by Ion Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/12223_a_13548]
-
și totuși, parcă, nu sunt departe de nimic. Aș putea rămâne aici să aud căruțele, s-o iau de la capăt, să mă înțeleg cu corbii. Să fiu un bărbat gras într-o piscină de hotel. Trebuie să fie viață înainte de moarte. Și pădurici de mesteceni, frunze argintate, tremurând. Trunchiuri argintate și ele. Cobor treptele, trec pe la recepție, mă îndrept, cu mâinile în buzunare, spre învălmășeala valurilor. Un individ care-ți bagă pe gât mărunțișuri, o pereche de adolescenți pe o bancă
Va fi viață înainte de moarte? by Ion Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/12223_a_13548]
-
Terase, o doamnă masându-și glezna, un soi de templu chinezesc unde se bea bere. Mâine mă întorc în Germania, trebuie să fie corbi la München, mesteceni. Măcar vântul din munți în zilele cu ploaie. Trebuie să fie viață înainte de moarte. Călugări budiști pe aeroport așteaptă să fie transportați pe acoperișul lumii. Mă așez mai bine pe scaun. în fața porții zborului meu, las să coboare somnul peste mine, încetișor. Scriitorul Dinu Flămând continuă să-mi vorbească nu aici la București, tot
Va fi viață înainte de moarte? by Ion Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/12223_a_13548]
-
acoperișul lumii. Mă așez mai bine pe scaun. în fața porții zborului meu, las să coboare somnul peste mine, încetișor. Scriitorul Dinu Flămând continuă să-mi vorbească nu aici la București, tot mai lent, mai difuz. O fi fiind viață înainte de moarte? Nu-mi mai simt picioarele, brațele. Nu mai am corp. E bine să dormi. Visăo, 4.11.2004 1) în românește în text.
Va fi viață înainte de moarte? by Ion Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/12223_a_13548]
-
cum îi apare diaristului, nu prididea să-i aducă osanale "fiului iubit, cel mai iubit dintre eroi". Excedat, Radu Ciobanu așteaptă și el, ca pe o minune, dispariția fizică a dictatorului, reflectând amar și cu trimitere transparentă, când se anunță moartea bătrânului secretar general al Partidului Comunist Sovietic, Cernenko, ce se înscria în acei ani într-o serie: Câtă nedreptate pe lumea asta: la alții câte unul în fiecare iarnă, la noi nici măcar la douăzeci de ierni". Radu Ciobanu e o
Terapia Jurnalului by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12235_a_13560]
-
înțelege despre ce e vorba în carte. Robert Martin este un tânăr american al zilelor noastre, teribilist și libertin într-o oarecare măsură, aflat la vârsta adolescenței când echilibrul psihic și emoțional este fragil și care are o mare obsesie: moartea și absurditatea ei. Nu mă puteam consola în nici un caz cu statutul de viețuitoare neputincioasă și muribundă. Pur și simplu nu puteam accepta că totul trebuia să se termine. Nu eram în stare să mor." Acesta este și impulsul de
O ficțiune genetică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12228_a_13553]
-
ar fi continuat să împărtășească la nesfârșit o soartă comună cu cea a maimuțelor sau a gândacilor." Fiind o confesiune, narațiunea face un salt temporar uriaș și astfel ajungem într-un viitor destul de apropiat, cca. 2050. Căutând remediul genetic împotriva morții celulare a organismului uman prin perfecționare celulelor de a se reproduce încontinuu, Robert Martin descoperă, ca efect secundar al experiențelor sale de laborator, antibioticul împotriva virusului HIV. Obsesia lui nu va fi însă vindecată de gloria obținerii Nobel-ului pentru
O ficțiune genetică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12228_a_13553]
-
sutele de mii de pe acest pămînt. O poveste mai tare, însă, decît a mea, de exemplu. Am pus prezentul fierbinte în paranteză și am plecat spre un destin cu adevarat încercat, umilit, pus să meargă pe ață dintre viață și moarte. Fără drept de apel, fără drept de apărare. Necunoscutul și continuă apropiere a morții sfîrșesc prin a se contopi în trupul și mintea ce le poartă: Roșe, fragilă și puternică. Ce mi se pare dramatic în cotidianul gri în care
Într-o mansardă din Varșovia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12243_a_13568]
-
de exemplu. Am pus prezentul fierbinte în paranteză și am plecat spre un destin cu adevarat încercat, umilit, pus să meargă pe ață dintre viață și moarte. Fără drept de apel, fără drept de apărare. Necunoscutul și continuă apropiere a morții sfîrșesc prin a se contopi în trupul și mintea ce le poartă: Roșe, fragilă și puternică. Ce mi se pare dramatic în cotidianul gri în care trăiesc este chiar disprețul multor concetățeni, cei mai multi aflați la putere, față de libertatea de exprimare
Într-o mansardă din Varșovia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12243_a_13568]
-
în marginalizare. Sau cel puțin aceasta este iluzia dulce a unei izbînzi facile, care face să fiarbă sosul vanității multora. Peste măsură. Tipul de umilință la care incearca unii și alții să ne supună nu mai are la celălalt capăt moartea. Te poti apară, poti protesta, dar nu mai ești un potențial condamnat la moarte. În mulți se mai ascunde frică. De ieri, de azi, de ei înșiși. Ce li s-a întîmplat evreilor sau celor care au trăit în comunism
Într-o mansardă din Varșovia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12243_a_13568]
-
face să fiarbă sosul vanității multora. Peste măsură. Tipul de umilință la care incearca unii și alții să ne supună nu mai are la celălalt capăt moartea. Te poti apară, poti protesta, dar nu mai ești un potențial condamnat la moarte. În mulți se mai ascunde frică. De ieri, de azi, de ei înșiși. Ce li s-a întîmplat evreilor sau celor care au trăit în comunism, în orice formă de totalitarism este un infern în care nu mai trebuie coborît
Într-o mansardă din Varșovia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12243_a_13568]
-
O etapă monstruoasa a omenirii care nu trebuie să se mai repete. Vorbe, teorii. Se repetă, însă, în zeci de replici, oribile, detestabile, oriunde întorci capul. Mii și mii de oameni sînt îngenuncheați și tîrîți în disperare, în umilință, în moarte. DE CE? Am văzut, așadar, spectacolul Roșe la Teatrul Act. Un one-woman-show susținut de o actriță mare, specială, cu un destin artistic interesant, dar nu pe masura forței, vulnerabilității și preciziei interpretative: Rodica Negrea. O actriță cu un debut impresionant, o
Într-o mansardă din Varșovia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12243_a_13568]
-
de o fugă fără sfîrșit de ceva, de cineva, de salturi și acrobații în și pește identități, fără ca sa-si aparțină sau să le aparțină cîtuși de puțin. Toată această confesiune, făcută de personaj la bătrînețe, ca o spovedanie înaintea morții, era spusă de Rodica Negrea simplu, cu ironie, cu lacrimi uscate, înghițite, cu un tip de umor negru, rafinat și sec, cu o precizie matematică, cu accente pe stări, pe cuvînt, pe locuri, pe oameni. Rodica Negrea singură într-o
Într-o mansardă din Varșovia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12243_a_13568]
-
vieții, aproape cinematografică, aceste imagini purtate și trăite pînă la ultimul strop de vitalitate sau apatie, locurile, oamenii, copilăria, bărbații, copii, ghetoul, canalul din matele Varșoviei, opțiunile, săriturile din tren în vapor și invers, de pe un țărm pe altul, din moarte în viață, din mansarda la Miami Beach păreau spuse dintr-una, pe nerăsuflate. Și cu o bizară detașare. Toate lucrurile teribile, toata nefericirea. Uneori, cu licăriri în ochi, alteori cu plînsul neauzit sau cu un zîmbet, salvator, discret, în colțul
Într-o mansardă din Varșovia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12243_a_13568]
-
un adevărat cult al prieteniei), pe o terasă, la o bere, hulit de unii și adorat de alții, Cristian Bădiliță nu poate lăsa pe nimeni indiferent. În ultimii ani, Cristian Bădiliță a scris mai multe cărți de patrologie (Călugărul și moartea, Manual de anticristologie), filozofie (Platonopolis sau Împăcarea cu filozofia), eseistică (Sacru și melancolie, Văzutele și nevăzutele), jurnal (Tentația mizantropiei. Stromate), poezie (Regele cu o harpă în mîini), interviu (Captivi în lumea liberă. Convorbiri cu Theodor Cazaban, Pe viu despre Părinții
Jocurile erudiției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12253_a_13578]
-
ochii tăi de ametist,/ sunt cel mai punctual acar/ și cel mai tragic navetist" - p. 28). În altele recunoaștem parcă vocea lipsită de vlagă a lui Bacovia ("Duminică din cap pînă-n picioare,/ Cu fete triste sus, pe eșafod,/ Citindu-și moartea ce va fi-n ziare,/ Jelite doar de vreun amant schilod"- p. 33). Într-un mic filigran poetic parcă s-ar întrezări ceva din chipul lui Topîrceanu ("Mă-ntorc în fiecare an în Nordul bun/ Cu fete sănătoase și biserici
Jocurile erudiției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12253_a_13578]
-
brațe/ Ca o absolventă de liceu stil vechi,/ Brusc îmi crește barba, mi-am lăsat mustață/ Și cercei îmi spînzur, vérgini, din urechi.// Mă apasă doruri felurite foarte/ De pe banca școlii, cînd eram boem,/ Cînd mîncam pe pîine dragoste și moarte/ Și fiece clipă devenea poem." - p. 34). Și exmplele ar putea continua, de la Eminescu, pînă la Șerban Foarță. Cristian Bădiliță nu este, așa cum s-ar putea crede un simplu parodist care scrie ŕ la maničre de... Chiar dacă folosește ingredientele altora
Jocurile erudiției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12253_a_13578]
-
bibliofile de un desăvîrșit bun-gust) a fost și de această dată la înălțime. Cartea arată splendid și apariția ei (ca și a celorlalte din această colecție) demonstrează, o dată în plus, că sînt mincinoși profeții care se întrec în a anunța moartea poeziei. Duminica lui Arcimboldo este o carte eveniment, scrisă de un poet ale cărui calități au fost excelent sintetizate de Virgil Nemoianu: "Bădiliță știe să accepte atît Apusul cît și Răsăritul, atît noul cît și vechiul, atît rădăcinile proprii, cît
Jocurile erudiției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12253_a_13578]