3,149 matches
-
nu putem interpreta suveranitatea lui Adam asupra lumii, dată imediat după creație, ca fiind totuna cu așa zisa suveranitate asupra femeii și a copiilor, care ar fi fost dată după cădere. "Adam nu ar fi putut prin asta să fie monarh imediat ce a fost creat: pentru că dreptul său natural fiind bazat pe faptul de a fi tată, modul în care ar fi putut Adam să aibă un drept natural de cârmuire înainte de a fi tată, când numai prin faptul de a
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
paternitate. În opoziție cu Filmer, Locke dovedește pe baza exegezei pasajului de la Facerea 1.28 că Dumnezeu nu a i-a dat lui Adam putere directă nici asupra oamenilor, nici asupra copiilor și, prin urmare, că nu a fost făcut monarh. Totodată, nu a existat nici domnia exclusivă a lui Adam asupra creaturilor inferioare, pentru că Dumnezeu le-a dat spre folosință întregii omeniri. La origine toate bunurile de pe pământ trebuiau să fie în comun, căci "este mai rațional să credem că
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
providența ei unui bărbat individual și că "nu poate fi vorba de o altă supunere decât ceea ce orice femeie îi datorează soțului"76. Dacă acesta este fundamentul original al monarhiei absolute despre care vorbește Filmer, atunci "vor exista tot atâția monarhi pe câți soți există"77. În continuare, Locke atacă confuzia dintre dreptul conjugal bazat pe generare și dreptul politic bazat pe recunoaștere publică. Puterea conjugală pe care o are Adam asupra Evei și puterea paternă asupra copiilor se distinge de
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
publică nu sunt unul și același lucru: cea dintâi ține într-adevăr de dreptul natural patern și este transmisibilă prin simpla voință a tatălui, pe când cea de a doua nu poate fi transferată, pentru că nu ține de dreptul natural al monarhului. Locke respinge așadar pretenția lansată de Iacob I și reluată de Filmer că un regat este ca o familie și o familie ca un regat, iar supușii sunt față de rege precum copii față de un tată. Dacă lucrurile ar fi stat
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Filmer din Primul tratat, originea proprietății se află în dominația speciei umane asupra naturii, derivată din două surse, și anume nevoia naturală a oamenilor de a folosi darurile naturii pentru a-și asigura supraviețuirea și darurile explicite pe care Dumnezeu, monarhul universal, le-a dat oamenilor. Când citim în Scriptură că "Dumnezeu a dat Pământul fiilor oamenilor"3, aceasta înseamnă că oamenii, neputând supraviețui în lipsa roadelor naturii, ajung să fie proprietari "a câte ceva din ceea ce a dat Dumnezeu în comun omenirii
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
cum nimeni în starea naturală nu deține puterea "arbitrară absolută de a-și nimici propria viață sau de a lua viața sau proprietatea altuia"37, rezultă că puterea legislativă nu poate fi una absolută. Atât parlamentul, reprezentând legislativul, cât și monarhul, reprezentând executivul, sunt doar codeținători ai puterii supreme și ai suveranității. Nici una, nici cealaltă nu le aparține în mod necondiționat, suveranitatea lor este una fiduciară, în sensul că poporul, adevăratul deținător al suveranității, își rezervă dreptul de a le retrage
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
legi aparține numai câtorva indivizi aleși care o transmit descendenților lor, vorbim de oligarhie. Atunci când această putere aparține unui singur individ, vorbim de monarhie. Aceasta din urmă poate fi ereditară (atunci când puterea se transmite urmașilor) sau electivă - dacă puterea revine monarhului numai pe parcursul vieții sale, urmând ca după moartea sa puterea de a numi un succesor să revină oamenilor 41. În capitolul XI al celui de-Al doilea tratat, Locke enunță patru limite ale puterii legislative. În primul rând, ea nu
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
este un drept natural consfințit prin legile pozitive. Este exclusă, astfel, doctrina lui Filmer, potrivit căreia proprietatea există pentru că Dumnezeu a dat-o lui Adam care a transmis-o mai departe urmașilor. În acest caz, proprietatea ar aparține de drept monarhului care ar da-o numai în folosință supușilor credincioși, așa cum era cazul în sistemul land tenure introdus în Anglia după cucerirea normandă. Este, de asemenea, exclusă doctrina lui Hobbes, potrivit căreia "distribuirea a ceea ce constituie al meu și al tău
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
în toate felurile de state puterii suverane. De unde putem trage concluzia că proprietățile de pământ deținute de un supus îi exclud pe toți ceilalți supuși de la folosirea lor, dar nu îl exclude pe suveran, fie acesta o adunare sau un monarh"45. Cele spuse de Hobbes sunt admisibile în teoria lui Locke numai dacă avem în vedere obligația de a plăti taxe46. În ceea ce privește originea proprietății, Hobbes nu este de nici un folos pentru gândirea liberală, pentru că, în teoria lui, originea proprietății se
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
aparțin doar poporului, el fiind acela care poate schimba legislativul atunci când acesta acționează contrar scopului pentru care a fost constituit. Atunci când distinge puterea legislativă de cea executivă și susține că prima este fundamentală, Locke afirmă de fapt supremația parlamentului față de monarh. Este evident aici că el nu face decât să justifice teoria whig, a superiorității parlamentului. Al doilea tratat despre guvernare justifică nu numai Revoluția Glorioasă de la 1688; el consfințește în același timp un regim politic care reprezintă sinteza dintre morala
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
capricii. Dar nimic nu este mai periculos și mai propice triumfului nedreptății decât egoismul celui ce deține puterea absolută, căci el poate da frâu liber tuturor dorințelor sale inspirate de aviditate, ambiție sau, altfel spus, de iubirea nelimitată de sine. Monarhul lui Hobbes rămâne în starea de natură, prin urmare acțiunile lui sunt dictate nu numai de rațiune, ci și de cele trei pasiuni care sunt sursă de conflict: concurența, neîncrederea și gloria. Dacă pasiunile nu sunt îngrădite de legi constante
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
sa este de o sută de mii de ori mai mare"77. Celebra descriere a mizeriei naturii umane, din capitolul XIII din Leviathan, poate fi pusă în balanță cu tabloul jalnic al societății umane supuse puterii absolute, prezentat de Locke. Monarhul absolut nu numai că are capacitatea de a face rău supușilor săi, dar le face efectiv rău prin faptul că îngrădește natura umană. Orice discuție cu privire la limitarea puterii într-un asemenea regim echivalează cu un act de rebeliune, căci este
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
act de rebeliune, căci este interpretată ca un act criminal îndreptat împotriva păcii și securității tuturor. Mecanismul juridic al contractului social, care în principiu ar trebui să fie o condiție pentru limitarea puterii, este anulat prin suveranitatea de facto, întrucât monarhul absolut păstrează pentru sine "întreaga libertate a stării naturale, o libertate pe care puterea o sporește, iar lipsa pedepsei o legitimează"78. A crede că monarhia absolută este de preferat altor forme de guvernare înseamnă "a crede că oamenii sunt
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
era considerată ca fiind fondată pe convenție, pe când în Leviathan orice supunere față de un stăpân care asigură pacea și securitatea este o convenție. Scopul lui Hobbes în această controversă este de a demonstra, împotriva patriarhalismului, că o femeie poate fi monarh și că "în starea de natură dominația asupra copiilor este în mod natural a mamei". Sharon A. Lloyd și Susanne Sreedhar, "Hobbes's Moral and Political Philosophy", The Stanford Encyclopedia of Philosophy, 2014, paragraful 11. A se vedea și Jon
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Era vremea În care, de altfel, aflat de curând În fruntea țării, regele Carol II stipula: „Pe lângă forța armată și forța politică a unui neam este absolută nevoie de a se Întări și forța lui intelectuală”. Căci, argumenta judicios orgoliosul monarh: „O țară nu strălucește numai prin forța ei armată și prin puterea ei economică, ci și prin iradiația puterilor sale culturale”. Fără a intra aici În analiza relației dintre ideal și realitate În epocă sau dintre factorii culturii și cei
Prelegeri academice by Alexandru Husar () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92344]
-
dintre ideal și realitate În epocă sau dintre factorii culturii și cei politici, privind În sine acest ideal, nu putem ignora În fluxul lui o sincopă, un moment de recul, chiar În anii domniei lui Carol al II-lea, un monarh, de altfel, cert, sensibil la cultură. „Generația tatălui meu și cea a bunicului meu avuseseră un ideal: de a reuni toate țările române”. Acest ideal fusese Împlinit. „Și am avut norocul să fac parte din prima generație românească liberă, fără
Prelegeri academice by Alexandru Husar () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92344]
-
impuse de adversitatea economică, dușmanii cei barbari sau de Marele Guvern"543. Ca orice poveste, povestea americană are eroii săi - cine alții decât marii foști președinți americani? - Washington, Jefferson, Lincoln, Roosevelt, dar și antieroii, printre care Reagan se referă la "monarhii Europei prerevoluționare, marea depresiune, comuniștii, democrații"544. Tema generală a poveștii americane relatate de Reagan este, firesc, lupta pentru libertate și progres economic, care angajează fiecare persoană pentru care povestea "are sens". Mai mult, povestea americană, zice Reagan, la unison
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
de demne, complet emancipate de meschinăria negocierilor. Venise timpul ca zborul vulturesc deprins în brațele atenianului să-și adjudece, pe lângă voluptatea privată, și rarisima noblețe a splendorii specifice actului politic. Trebuie subliniat că Pasife făcea parte din acea rasă de monarhi din vechime ce-și erijau statutul social eminamente luând asupra lor mai mult decât li se cuvenea din riscurile și responsabilitățile făptuirii obștești. Numai o atare asumare autoeclectică a celei mai îndrăznețe și riscante poziții justifica, în mentalitatea alcătuirii sociale
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
a face construcții la Avignon și Roma, sau pentru a desfășura acțiuni caritabile. În sfîrșit, datorită acțiunilor de apel și a cazurilor rezervate, papalitatea este solicitată să judece prin tribunalele pontificale un mare număr de cauze. Papa devine astfel un monarh absolut, dotat cu mijloace financiare deosebite și exercitîndu-și autoritatea prin intermediul unei administrații care atrage oameni și bogății și în care artele și viața spirituală sînt înfloritoare. Acești papi, monarhi absoluți, domnesc fără piedici sau contrapondere. Începînd din 1310 ei nu
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
tribunalele pontificale un mare număr de cauze. Papa devine astfel un monarh absolut, dotat cu mijloace financiare deosebite și exercitîndu-și autoritatea prin intermediul unei administrații care atrage oameni și bogății și în care artele și viața spirituală sînt înfloritoare. Acești papi, monarhi absoluți, domnesc fără piedici sau contrapondere. Începînd din 1310 ei nu mai binevoiesc nici să convoace sinodul. Eforturile Sfîntului Colegiu de a spori rolul cardinalilor sînt zadarnice. Inocențiu al VI-lea (1352-1362), după alegerea sa, anulează angajamentul pe care îl
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
cît creșterea puterii monarhice și administrative a papalității coincide cu o scădere a influenței sale spirituale și a activității pastorale. În această perioadă de calamități, cînd nevoile spirituale împing oamenii către forme mistice de practică religioasă, papalitatea este condusă de monarhi administratori și constructori, care se comportă mai mult ca niște șefi de stat decît ca niște păstori de suflete. Ca urmare, își fac apariția atitudini de opoziție care nu afectează decît medii limitate, chiar marginale: franciscanii "spirituali", rupți de ordin
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Parlament, Cancelarie, Monedă). În felul acesta, pe concepția feudală a principatelor teritoriale se grefează noțiunea nouă de stat administrat. Așa se întîmplă în Bretagnia, Guyenne, Burgundia, în ducatul de Milano, Brandenburg sau Languedoc. Concepția despre statul modern, guvernat de un monarh care să-și impună legea proprie tuturor supușilor este deci încă departe de a fi triumfat definitiv la sfîrșitul Evului Mediu. Ea se desprinde foarte încet dintr-un sistem de concepții medievale care au fost impuse timp de un mileniu
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
plăcii turnante care este Germania de sud. În acest context, monarhiile europene, puternice prin suveranitatea pe care au cucerit-o, profitînd de criză și de prăbușirea mitului imperial și a teocrației, își consolidează poziția și își înmulțesc mijloacele de acțiune. Monarhii ereditari din Anglia, din Aragon, din Castilia sau din Franța, suveranii electivi din Germania și din Polonia, prinții italieni, toți au același țel: înlăturarea tuturor obstacolelor din calea autorității lor și realizarea mijloacelor de a și-o exercita întru totul
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
împăratul Carol Quintul trebuie să apeleze la bancherii Fugger. Adesea în criză de bani chiar în propriul regat, suveranii europeni se adresează negustorilor pentru a obține împrumuturi cu care să-și poată finanța politica. Împrumuturi deosebit de riscante pentru creditori, căci monarhii, oricît de puternici ar fi, pot fi și ei amenințați de faliment: este cazul regilor Spaniei și Franței, petrecut la interval de doi ani (1557 și 1559). Pentru a reduce aceste riscuri, financiarii iau în concesiune mine sau diferite impozite
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Antichității în original sau în traducere, cărți științifice, opere originale, ca Adagiile sau Colocviile lui Erasmus, care constituie succese de librărie considerabile. . În afară de cărți, ideile umaniste sînt răspîndite și printr-o rețea de relații, o așa-numită "Republică a Literelor". "Monarhul" acestei prime Europe a intelectualilor este Erasmus din Rotterdam (1469-1536). După o ședere la Paris, unde frecventează cercurile intelectuale, acest călugăr începe o viață de călătorii continue pentru a-i întîlni pe umaniștii timpului său. În Anglia se întîlnește cu
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]