1,878 matches
-
veleități. Nu m-a întrebat de nici un om politic din țară. Nu mi-a vorbit nimic despre el. S-a interesat dacă Messerschmidt, ambasadorul Statelor Unite, mai este la Buenos Aires. M-a rugat să-i transmit salutările lui. Vorbirea lui era monotonă, fără vlagă, cu greu încerca să-și ascundă demoralizarea. La despărțire, în anticameră, nu mai era nimeni; m-a condus el, pînă la ușa dinspre coridorul hotelului. Trista lui privire din tot timpul întrevederii m-a impresionat adînc. Era privirea
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
ta îmi reconfirmă parcă un sentiment mai vechi: că un poet scrie o singură carte, ori un singur poem. Cartea ta dă acest sentiment: că e un singur poem, în care secvențe nenumărate se întrețes semnificînd. Nu cred că ești monoton. Am citit-o cu interes de la un capăt la celălalt. Uneori aș fi vrut să faci și pe nebunul în texte, să ai mai mult curaj în expresie, dar acest sentiment nu e un reproș. El ține de modul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Fructele toamnei se prelucrează în primăvara și vara vieții, care asigură zile însorite unei toamne calde, bogate și unei ierni blânde, de poveste, cu bunici înțelepți, buni și sfătoși. Scopul vieții trebuie să fie, nu atât o viață lungă și monotonă, prin cenușiul deprimant, ci o viață activă, folositoare, bine întreținută, demnă și luminată de flacăra înțelepciunii. Nu trebuie să ai studii academice, diplome universitare pentru a avea o viață activă la vârsta a treia. Vicisitudinile și mizeriile inerente acestei vârste
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
acoperișul acestei coștoroabe. 4. "DUȘMANII POPORULUI" Fusese o noapte călduroasă. Cele două geamuri erau închise. Dinspre tindă venea un firișor de aer proaspăt de afară, prin ușa întredeschisă și care nu se închidea niciodată. În cameră era liniște. Doar sforăitul monoton al fratelui meu, Mircea, se revărsa ca o barieră protectoare asupra celor șapte ființe aflate sub stăpânirea atotputernicului Morfeu. Slavă întru cei de sus, lui Dumnezeu, și pe pământ pace, între oameni bunăvoire. (Luca 2:14) Desigur, nimeni dintre noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și iubea o amintire. Nu dorea nimic. Iar ceea ce dorea nu i se putea oferi: dragoste. Rămas fără parteneră în chilia lui betonată și mucegăită, silit să înfrunte singur pustiul unei existențe lipsite de căldură, în care zilele se succedau monotone, insipide și insuportabile, în interiorul lui, Martin murise de mult, iar ceea ce vedeau insensibilii și curioșii vizitatori privindu-l de dincolo de gratii era numai carcasa unei fantome, ce-și mișca din ce în ce mai greu caroseria slăbănogită prin hruba ucigătoare... Așa că putem spune, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
nările fremătânde aroma degajată de cartofii care începuseră să sfârâie. În timp ce bunicul evalua ca-n transă gradul de finalizare a comorii lui culinare, eu îi urmăream dansul mecanic și inconștient al mâinii drepte care, scăpată de sub control, dirija un concert monoton și stupid. Poate că, dacă aș fi fost medic, aș fi privit persoana din fața mea ca pe un subiect de studiu cu finalitate științifică: cu indiferență, rece, distant. Dar bătrânul acesta din fața mea, care era, de fapt, o epavă umană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
să meargă alături de fericirea lui. Un geam limpede de la o fereastră, o privire spre un pârâu și poate un petec albastru de cer. Nu e nevoie de mai mult. Alteori, Întâmplări nemaipomenite nu te pot smulge dintr-o stare sufletească monotonă și sărăcăcioasă; În mijlocul unei săli de bal, poți sta liniștit și insensibil.” Așa era Richard. Total nemulțumit. În acest timp tinerii noștri de acolo se considerau totuși ființe fericite. Hamburg. Transatlanticul „Prezident Harding”. Lapte si alcool La Hamburg ne așteaptă
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
cu profil auto, situată chiar la marginea Parcului Monument. Decorul exterior era superb! Dar clasa... clasa, aflată la demisolul clădirii, nu permitea luminii naturale să pătrundă în voie, astfel încât, chiar și în zilele luminoase de vară se putea auzi zumzăitul monoton al neoanelor aprinse din plafon. Pe holul de la intrare, față în față cu sala noastră, se mai afla o clasă ce o foloseam, atunci când aveam norocul s-o găsim deschisă, pentru depozitarea încălțămintei. Și cum această șansă se întâmpla destul de
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
cu declarațiile și cu sentimentalismele! Drumul spre București, fizic vorbind, a fost cel dintotdeauna, adică aceiași copaci aliniați disciplinat la margine de drum, aceleași câmpii arse de soarele torid de peste vară, aceleași gropi de pe șosea, plombate și răsplombate, totul egal, monoton (drum de șes - ce-ați vrea?), nimic diferit înafara sentimentelor contradictorii ce ne stăpâneau: fiica mea, dezorientată, în plină derută adolescentină, ce nu-i permitea de fel să întrezărească luminița de la capătul tunelului, Diana, cu visele-i exaltate despre miraculoasa
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
creștinismului. Nu există mai zguduitoare terapeutică (ne cere imposibilul) și nici medicament mai eficace (ne dă libertatea și fericirea fără a mai fi nevoie să trecem pe la traficanții de heroină). Creștinismul dă pace, liniște și odihnă dar nu searbede și monotone, ci pe calea aventurii celei mai temerare, a luptei neîncetate, acrobației celei mai riscante. Un trapez la mare înălțime și nici o plasă dedesubt. Nu înțeleg cum de nu văd pelerinii aventurilor și petiționarii fericirii că trec pe lîngă ceea ce caută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
așezată, lângă fostul Palat Regal și vizavi de fostul Comitet Central al partidului comunist; e aproape un miracol că a ieșit teafără din vânătoarea de biserici a lui Ceaușescu! Celui care pornește să descopere Bucureștiul Îi sunt garantate surprizele. Exceptând monotonele cartiere noi de blocuri, unde știi dinainte că după un bloc urmează alt bloc, În partea mai veche a orașului fiecare pas aduce o altă priveliște. Nu sunt două clădiri asemănătoare una lângă alta, nici ca stil, nici ca dimensiuni
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
inofensiv - doar o altă zi de naștere haioasă de mare profil - până când am început să-mi dau seama că toți puștii erau sub influența medicamentelor (Zoloft, Luvox, Celexa, Paxil) care îi făcea să se comporte letargic și să se exprime monoton și fără pic de emoție. Iar unii dintre ei își rodeau unghiile până sângerau, un pediatru fiind angajat special „în caz că“. Fiica în vârstă de șase ani a unui președinte executiv IBM purta o bustieră și pantofi cu toc. Cineva mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am dat seama că era Nadine Allen - am privit în jur să mă asigur că apelativul „Bret“ îmi era adresat mie, sperând în mod absurd că nu era așa - dar când mi-a rostit din nou numele pe un ton monoton, am oftat și am continuat să mă apropii. Fără să spun nimic m-am așezat lângă Nadine pe banca îngustă fixată de zidul înalt din granit. Priveam fără interes spre clădirea bibliotecii, ignorând-o pe Nadine, însă o mișcare a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
secretarei lui Harrison Ford atunci când mă aflam în parcarea din fața garsonierei lui Aimee Light, sfătuindu-mă că „era în interesul tuturor părților interesate“ (am remarcat noua limbă de lemn din Hollywood) dacă puteam ajunge acolo vineri după-amiaza. Cu o voce monotonă de stafie i-am spus că voi telefona mâine ca se confirm dacă voi merge sau nu în timp ce priveam prin parbriz crengile de pini care dansau în întunericul de deasupra mașinii mele. Un alt eșec din partea mea - deși orice scuză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ne cărăm singuri valizele... În sfârșit, după o călătorie de aproape zece ore, în care am avut ocazia să cunosc atât virtuțile gastronomiei „mobile” portugheze, cât și plăcerea să-mi cunosc propriii tovarăși de drum, dar și oboseala unui traseu monoton sub cerul fierbinte al Iberiei, intrăm în suburbiile Madridului. Emoțiile mă copleșesc, de parcă mă așteaptă o confruntare cu taurii de la Pamplona... 7 iunie, miercuri Madrid VASILE GÂRNEȚ: Madrid, Gara Atocha, ora 20.00. Recuperarea bagajelor durează mult timp și enervează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mult decorativ decât utilizabil, e foarte mare - și câte un ceas de mână. Ghidul, o femeie care vorbește o engleză c-un puternic accent franțuzesc, ne descrie cu lux de amănunte locurile prin care trecem. Vorbește neîntrerupt, deși peisajul e monoton și ușor de „lecturat”. Se pare că n-o ascultă nimeni. În lipsa scriitoarei din Turcia, plecată și ea la Bruxelles, n-are cine să poarte un dialog cu ghidul, cerându-i explicații sau, pur și simplu, făcând câte o glumă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
existențe și a propriului habitat... Vom petrece în Berlin ultimele zile ale periplului nostru literar - între 14 și 17 iulie -, și vom putea vedea destule lucruri interesante. Până atunci, ne pregătim să intrăm în Polonia, după lungi ore de mers monoton. Vremea e mahmură. Plouă des, aproape fără pauză. Apar grănicerii nemți pentru controlul pașapoartelor, semn că părăsim spațiul Schengen. Sunt foarte meticuloși și răbdători. Poate că au motive. În fine, controlul trece... Privesc la pădurile de pini înalți, încărcați de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
înțelege și apreciază calm și bărbătește travaliul, iar inițiativa mea a fost de a refuza postura plângăreață, văicăritoare a nu puținor colegi de-ai mei, din țară sau din străinătate, morți sau vii, care se vaietă, pe tonuri variate, dar monotone, veșnic, asupra „neînțelegerii contemporanilor”, critici sau simpli lectori, a neînțelegerii instituțiilor sau a magnaților lumii moderne, cei care se închină puterii și banului. Zeități vechi, dominatoare, în fața cărora - a simbolului lor! - Moise, după un timp îndelung petrecut pe munte, printre
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în Gaza. La Sderot, un grav rănit..." Postul de radio France Inter, în dimineața asta, în taxiul care mă aduce acasă de la aeroportul Roissy. Veșnicul refren. Flux, reflux. Și asta de atâția ani. Pe cine mai impresionează oare această cadență monotonă? Violența însă îi descurajează până și pe ziariști și pe diplomați, furnizând în același timp morfina pentru ultimele dezbateri furtunoase din cadrul "conferințelor de pace". Ca să scap de sindromul Roissy, să previn adică uitarea cvasiinstantanee a celor săraci, răniți și călcați
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
izbucnirea compactă a șuvoiului vieții, și fără de ele nu ne-ar mai rămâne decât să murim de plictiseală aici pe pământ. În felul lor, religiile întrețin animația în interiorul speciei și fac existența lui homo sapiens mai periculoasă dar mai puțin monotonă și mai picantă decât dacă, de la Pekin până la Lima și de la Capul Horn până în Alaska, singura noastră carte de căpătâi ar fi un manual de matematică. Partea mai puțin plăcută a lucrurilor este ireconciliabilitatea contrariilor. Se întâmplă ca anumite reprezentări
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pară rău și bătăios, și poate, întăiu din obiceiu, mai târziu din deprindere, a ajuns așa cum e, răcnind și bând nopți întregi, pe când în realitate el e un băiat bun, destul de blând și domol. Zile multe de plictiseală se scurg monoton. Diminețile rătăcim pe dealuri și în râpi, la întâmplare de multe ori, și ne luptăm cu cartușe oarbe, cu disperare, în sudoarea frunței; amărâți ascultăm în izbeliștea vântului, printre spinările câmpului critica manevrei, care pare a nu se mai sfârși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Au slujit preoții, a ținut cuvântare colonelul etc. Când colonelul a strigat: ... jurăm să murim până la unul pentru patrie..., soldații 3600 de oameni au strigat cu toții râdicând armele cu baionetele spre cer: jurăm! Ura! Era impresionant și puternic. Drumul e monoton. Trenul merge încet după itinerarul statului major: Piatra Bacău Mărășești Barboși Brăila Buzeu Ploiești Chitila Pitești Costești Lița. Mergem cătră Lița și Corabia, unde se zice că vom trece Dunărea. Prin gări, lume și oaste: entuziasm mare și urale. Prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
deși cam trist. Ne arată fotografia copilului în costum național românesc, ne mărturisește preferințele sale pentru Anatole France și J.J. Rousseau și ne declară cu vocea-i domoală și rostirea-i ciudată că nu-i place țara aceasta joasă și monotonă. Nu se împacă cu negura, cu ploile și umezeala, cu tot pământul acesta de glod deși cu oamenii din partea locului, foarte serioși și foarte cinstiți, se împacă de minune. Când convorbirea a ajuns la cafea, atunci domnul Tocilă are plăcerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de fier în clopotul cel mare orele, hulubii cetății se adună în piață ca să-și primească de la administrație rația zilnică de grăunțe. Unii vin la cunoscuți ca să ciugulească din palmă. Ce vor fi spunând guguștiucii (porumbei sălbatici) cu gângăvirile lor monotone? La Split, palatul lui Dioclețian cetate enormă, astăzi lamentabil degradată. Poporul de rând și-a făcut salaș în toate încăperile, împărțindu-le, dărămând și aranjând locuinți după gustul lui. Mauzoleul lui D. e astăzi templu catolic. Templul lui Jupiter, baptisteriu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la Huși și Hușul e un oraș fără viață”. Marele învățat era impresionat de farmecul acestor locuri, de înălțimile ce-și încălzesc la soare coastele acoperite cu vii, de „casele albe, împrăștiate într-o neorânduială veselă”. Orașul i se părea monoton și pustiu. Apreciază arhitectura unor clădiri ale orașului. Deși „clădirile publice nu sunt întotdeauna de gust”, totuși, „arată multă tragere de inimă și dorința naivă de a înfrumuseța”. A vizitat școlile, biserica episcopală, care era „îngrozitor de văpsită în cenușiu”. Marele
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]