2,147 matches
-
din nou la putere. Prăbușirea votului urban al dreptei democrate li se datorează exclusiv premierului și președintelui care l-au ruinat cu un război inutil și păgubos de pe urma căruia vor trage ponoasele. Câștigătorul este așadar PSD și, desigur, Dinu Patriciu! Monstruoasa Coaliție Jaful legiferat al caselor naționalizate împlinit prin grija alianței PC-PSD a primit o replică unită a celor două partide din dreapta eșichierului politic. Ce ne arată acest lucru? În primul rând că este cu putință să se refacă unitatea dreptei
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
alegătorilor. Așadar dacă motivele care despart partidele de dreapta nu sunt de natură doctrinară, așa cum a indicat votul în apărarea proprietății, ce anume este totuși mai puternic decât doctrina în viitoarea coaliție PNL cu PSD? Au mai spus partizanii viitoarei Monstruoase Coaliții că ideea de dreaptă și stângă politică ar fi o aiureală politologică fără legătură cu viața. Votul împotriva renaționalizării proprietății arată că nu este deloc așa și că o coalizare între dreapta liberală și stânga postnomenclaturistă și securistă este
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
și securistă este motivată doar de pofta comună de jaf. Mai apoi, după hoție, apare nevoia firească de protecție față de justiție, așa cum a dovedit votul care l-a așezat pe deputatul Adrian Năstase deasupra acesteia. Eu unul alte motive ale Monstruoasei Coaliții nu văd. Cinismul pragmatic al negocierilor postelectorale Fără îndoială cel mai greu lucru după alegeri va fi stabilirea "majorității solide" despre care vorbește președintele Traian Băsescu. O să încerc să identific câteva dintre dificultățile care vor trebui depășite în viitoarele
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
nu este una „de tranziție“, doritoare să înregistreze mutațiile morale din ființa națională și să denunțe grotescul prin violența reprezentărilor epice, așa cum procedează „mizerabilismul“ nouăzecist (Daniel Bănulescu, Petre Barbu). Poveștile de viață ale trăsniților de azi (Sorin Stoica) și supraviețuirile monstruoase sau bonome din postcomunism ale „oamenilor noi“ din subterana ceaușistă (Petru Cimpoeșu, Dan Lungu) nu pot fi regăsite în scrierile lui Teodorovici aproape niciodată. Scriitorul nu are o predispoziție anume pentru pitoresc, chiar dacă dispune de un umor veritabil - fie el
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
scriitor, adică pentru Pétrus Borel, zis și „Licantropul“, șeful grupării „micilor romantici“. Borel, specialist în umor negru și istorii de groază, a scris o povestire despre Vesalius - Don Andrea Vesalius, anatomistul, în care își încearcă talentul în crearea unui portret monstruos și a unei atmosfere citadine de cimitir. La ora înserării, „când toate orașele par niște necropole“, doctorul bătrân o ia de nevastă pe foarte tânăra Maria. Afară, poporul revoltat încearcă să forțeze porțile și să-i pedepsească pe eretici (desigur
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
despre sine că are „noroc“ să constate dezastrul, el spune numai de cel care este în mijlocul dezastrului că are „norocul“ să-l trăiască și să măsoare lucrul ăsta cu prețul vieții sale. De unde poate apărea o asemenea judecată, care pare monstruoasă, să poți spune cuiva condamnat zilnic la amarnica băutură a dezastrului că are noroc de un asemenea destin? Pentru că „norocul“ are aici sens precis de destin; și anume nu acel noroc care te face să câștigi fără merit ceva, ci
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
cu sufletul, ca experiență a unei nemărginite întrupări!... O pagină inspirată din Nietzsche întrevede un simptom care, pe vremea lui, era mai puțin evident decât este astăzi: „Peste tot, limbajul este bolnav și întreaga evoluție a omului suportă povara acestei monstruoase suferințe. Ca să poată exprima ceea ce reprezintă opusul sentimentului, adică gândirea, limbajul a trebuit să urce treptele ultime de care putea dispune și s-a îndepărtat astfel cu totul de puterea emotivă din care s-a născut și pe care o
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
s-a Întîmplat... — ... să aud formația Carpenters cîntînd „Close to You“ și Încep să plîng... — ... mi-aș fi dorit foarte tare să am sîni mai mari. Nu mă refer la sîni ca ăia ai fetei de la pagina 3, uriași și monstruoși, ci la unii așa, un pic mai mari. Doar așa, ca să văd și eu cum e... — ... Întîlnirea romantică perfectă ar Începe cu apariția, ca prin minune, a unei șampanii pe masă... — ... pur și simplu am clacat și mi-am cumpărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
chiar așa o nenorocire ca lumea să cunoască adevărul despre tine ? — Nu... nu știi... Șovăi un moment. Habar n-ai cum a fost pentru mine, spun, deja mai calmă. Toată lumea și-a bătut joc de mine la un mod absolut monstruos. Toți cei de la birou m-au luat peste picior, În fel și chip. Artemis a făcut mișto de mine că... — Am s-o dau afară, mi-o taie Jack ferm. SÎnt atît de șocată, că aproape pufnesc În rîs, lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
priveliște a lor în care măsurariul vieții reale să ne fie luat cu desăvârșire. Pentru ambele aceste cercuri de role trebuie așa natura să fi prolucrat deja prin..... oarecare, pentru că artea ne poate reda cu mult mai puțin ceea ce-i monstruos, uriaș sau fantastic decât ceea ce stă la nivelul a tot ce-i, în genere uman. Tipuri ca Carol și Franz Moor, Faust, Lady Makbeth, Cleopatra și Medea și unele figuri a umorului shakespearian, cum sînt: Falstaff, Parolles și bufonii săi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
accesoriilor și particularităților (... ), această lature a fost reprezintată printre actorii germani (cu deosibire) decisivamente prin Fleck și Ludovic Devrient. Cel dentîi, poate artistul cel mai dotat de natură, era prin însăși organizațiunea sa avizat deja la ce e suprauman și monstruos, pentru că el ridica într-o regiune mai naltă până și ceea ce stătea la nivelul a tot ce e uman. După toate comunicațiunile asupra lui, și anume după descrierile cele maestre ale lui Tieck, el ni se arată ca prototipul propriu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de Exley, ceea ce anula zvonul cum că el ar fi prins apelul cu Nite Owl. Smith puse mîna pe microfon. — Băieți, știți cu toții de ce ne aflăm aici. Fără nici o exagerare, putem spune că „Masacrul de la Nite Owl“ este o crimă monstruoasă, care cere o rezolvare rapidă și dură. Presa și publicul exact asta ne vor cere și, Întrucît avem deja indicii foarte serioase, asta le vom și oferi. În magazia aia erau șase morți, trei bărbați și trei femei. Am vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
privește cazul meu: mărturisesc că nu m-a preocupat un legato al operei, un silogism al cărților. Obsesia mea a fost - și este încă - să obțin un legato al operei cu viața proprie. Altminteri, mi se pare că riști un monstruos al reușitei: poți obține raționamentul, ba chiar conceptul la nivelul operei, în vreme ce în plan existențial te afli încă sub nivelul judecății. Problema nu este deci de "a-ți gândi gîndul", ci de a-ți trăi gândul. Într-un fel, asta
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în tot, ordinea e dată, nu căutată, iar căutarea rămâne doar de ordin poetic. Partea este înnobilată de întreg, dar nu se poate ridica la nivelul întregului. Mizeria panteismului este că înnobilează și totodată degradează partea. Ajungi atunci la viziunea monstruoasă a lui Goethe, că doar totalitatea oamenilor înseamnă omul? Ce rost ar mai fi avut atunci Isus? Mă tem deci să nu cazi în panteism cu globalismul tău. Însă dincolo de toate acestea, mă bucur că în cartea ta, deși spui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
călugărise), pe când de la mine mai putea spera "o ispravă culturală". Iar în preajma unei operații, dîndu-i telefon de la spital, m-a întrebat dacă aveam liniștea interioară ca să pot, până una-alta, lucra. Toate aceste gesturi, care pot fi judecate desigur ca monstruoase, își aveau însă întemeierea într-o atitudine care viza, în primul rând, propria lui persoană. A cunoscut, o bună parte din viață, mizeria, pe care nu o trăia însă nici cu voluptate, nici cu disperare, ci pur și simplu o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu s-a Întîmplat nimic, absolut nimic, numai că Vilma e o tîrfă mai stricată decît acum cîteva clipe cînd am deschis fereastra, mult mai stricată decît azi-dimineață: azi-dimineață, cînd el a simțit pentru prima dată că un glob uriaș, monstruos, care se umflă, se tot umflă mereu urmărindu-l, ieși umflîndu-se din bucătărie... — Am Întîlnit-o pe stradă, bine Îmbrăcată, la fel de frumoasă și de tînără... Ce-i drept Însă, Vilma era foarte obraznică... Eu am fost foarte drăguță cu ea... Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
absolut nimic, abia am obținut certificatul de băiat de unsprezece ani care a terminat școala primară și se Întoarce liniștit de la aeroport și nimic mai mult, doar că Vilma a devenit o tîrfă mult mai mare, de parcă globul uriaș și monstruos ar fi continuat să se umfle pînă nu mai Încăpea În palat și-l urmărea pe străzile din San Isidro, din Miraflores, din Lima, din lumea Întreagă, dacă el ar fi vrut să fugă din calea lui, dacă el ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lumii moderne] merge atât de departe, în toate domeniile, încât se întinde până și în ceea ce se numește ”viața obișnuită”. René Guénon ajunge până la a spune că ”o lume în care totul ar fi devenit public” ar avea un carater monstruos”. Oricum, textul bugetului țării este un obiect public într-o lume în care e nevoie de repere naționale ”la vedere”, după cum e nevoie de prezervarea ”corolei de minuni” ce ne distinge ca oameni de alte ființe planetare sau universale. Din
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
sufletul spre a i se alătura în cealaltă lume și pornește în ultima călătorie alături de Persephoneea care e una cu Alkestis pe un câmp elyseean, sub o lumină violetă (III, p. 252). Stăpânit de o iubire socotită de ceilalți drept monstruoasă, de vreme ce n-are măsură (III, p. 249, 251), Admetos împlinește astfel o posibilitate evocată doar retoric de personajul lui Euripide. În clipa când a realizat pustietatea casei și a vieții ce i-a mai rămas în absența soției, acesta se
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
substanța ta/ n-ai s-o confunzi cu-a lor ! (scena 6). În cele din urmă, el ia în râs pretenția păcătosului Oedip de a fi egalul nemuritorilor : Tu - zeilor asemeni/ și mai presus de zei ! Nu știu/ nimic mai monstruos și mai spurcat, până-n adâncul beznelor din Tartar (scena 8). Bătrânii cetății se tem de impertinența lui Oedip de a admonesta zeii pentru molima abătută asupra Tebei, purtare smintită de natură a-i atrage sancțiunea supremă : chemi mânia zeilor, stârnești
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
context, cuvintele inițiale ale corului privitoare la uniunea primordială dintre Uranos și mama lui, zeița Gaia, capătă o semnificație nouă, iar concluzia corifeului se răsfrânge asupra lui Oedip : Prieteni, suntem cu toții rezultatul unui incest (I, p. 8). Confruntat cu profeția monstruoasă, eroul e cuprins de stupefacție și revoltă : Încerc să înțeleg de ce mi s-a pregătit tocmai mie crima asta (I, p. 37). Incapabilă să-i ofere alte lămuriri, ea nefiind decât gura prin care vorbește zeul (I, p. 36), Pythia
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Și eu, frățioare, am auzit, continuă generalul. Chiar atunci, după tărășenia cu cerceii, Nastasia Filippovna mi-a povestit tot. Dar vezi că acum treburile stau altfel. Poate că, într-adevăr, e un milion la mijloc și... pasiunea, chiar dacă-i una monstruoasă, miroase, totuși, a pasiune și doar se știe de ce sunt în stare acești domni, când îi apucă năbădăile... Hm!... Să nu iasă vreo încurcătură! încheie el gânditor. — Vă sperie milionul? surâse Ganea. — Pe tine nu, așa-i? Cum vi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
preț pe ea însăși și pentru a crede că acest sentiment este serios, Toțki, ca sceptic și cinic monden ce se afla, avusese nevoie de multă inteligență și perspicacitate), Nastasia Filippovna era în stare să se nenorocească singură, iremediabil și monstruos, apucând drumul Siberiei și al ocnei, doar ca să-și bată joc de omul față de care nutrea un dezgust atât de neomenesc. Afanasi Ivanovici nu făcuse niciodată un secret din faptul că e întrucâtva fricos sau, mai bine zis, conservator în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la cale această tărășenie, potrivind-o anume la această oră, în această seară, ca să fie de față chiar acești martori și n-o fi aranjat-o oare întru rușinea și nu întru triumful lui? Dar se simțea prea întristat din pricina „monstruoasei și răutăcioasei lui suspiciuni“. Se pare că ar fi murit dacă cineva ar fi aflat că are așa ceva în minte și, în clipa când intrară noii musafiri, era sincer în dorința sa de a se considera mai prejos decât cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ai lui Eros. Femeia-i Paradisul ca noapte. - Așa se proiectează în setea de obscuritate mătăsoasă, de-ntuneric dureros. Patima amurgurilor o așază în centrul zvârcolirilor noastre - vietate anonimă transfigurată de gustul nostru de umbre. În durerile mari, în durerile monstruoase, a muri nu înseamnă nimic, este atât de natural, că nu te poți scoborî la nivelul unei atari banalități. Problema cea mare este atunci a trăi; a căuta secretul acestei chinuitoare imposibilități, a dezlega taina respirației și a speranțelor. Așa
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]