3,037 matches
-
cuvintelor) și limbi polisintetice, numite și incorporante (care încorporează într-un singur cuvînt un număr foarte mare de afixe gramaticale, cumulînd conținutul unei întregi propoziții). Sapir introduce și parametrul tehnicii de sinteză, în funcție de care distinge limbi izolante (limbi lipsite de morfologie, numite și monosilabice sau amorfe, în care fiecare cuvînt este echivalentul unui singur morfem), limbi aglutinante (limbi care utilizează afixe gramaticale cu poziție fixă în cuvînt și cu sens unic, analizabil separat), limbi fuzionante (limbi flexionare care utilizează și ele
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
genul și numărul) și funcții "actuale" sau "relaționale" (cum ar fi cazul - că funcție - sau comparația), distincție care, în forme material diferite, dar în mod ideal identice, găsește numeroase aplicări în diferite secțiuni ale sistemelor lingvistice respective: în secțiunea numită morfologie și în sintaxa, în sintaxa formelor nominale și verbale și în secțiunea propoziției și a frazei, în lexic și în formarea cuvintelor."103 Dezvoltînd și rafinînd observațiile cu privire la tipologia limbilor romanice, Coșeriu observa următoarele: "tipul limbilor romanice (cu exceptia francezei moderne
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
nu este altceva decît o determinare paradigmatica internă (patris/patri, altus/altior), sau o determinare sintagmatica externă (de patrem/ad patrem, altus/magis altus). Concluziile tipologiei coșeriene sînt că limbile romanice nu sînt nici totalmente sintetice, nici totalmente analitice, pentru că morfologia și sintaxa romanice urmează principiul determinării materiale interne pentru funcțiile interne și principiul determinării materiale externe pentru relațiile externe"162. Munteanu Colán crede că oricît de seducătoare ar fi această propunere de tipologie, dificultatea aplicării ei provine din dificultatea "selecției
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
191. *** Pentru a exemplifică modul de descriere tipologica a unei limbi, reproducem în continuare descrierea tipologica a limbii române, din articolul tip(ologie) din Enciclopedia limbii române, realizat de Mioara Avram: "În clasificarea tipologica tradițională, bazată exclusiv sau preponderant pe morfologie (de aceea numită și morfologica), română este o limbă neizolata flexionara, cu flexiune mixtă: sintetică și analitică (și cu evoluție parțială de la sintetism la analism); în ce priveste formarea cuvintelor, datorită predominării sufixării, este o limbă de tip derivativ (cu
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
sau: "Sub aspect tipologic, română este cu siguranță o limbă romanica: ea are în comun cu limbile surori un vocabular latin moștenit, neologizarea orientată spre latină, restrîngerea declinărilor - realizată doar parțial în română - formarea articolelor, formarea de clitice, dezvoltarea unei morfologii a verbului, o sintaxa a propoziției de-a lungul axelor subiect-predicat-complement și predicat-subiect-complement. Din punct de vedere tipologic, română este însă, deopotrivă - spre deosebire de celelalte limbi romanice - o limbă balcanică: ea are în comun cu limbile neromanice bulgară și albaneză folosirea
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
IX- VIII i.C.) în dialectul ionic vechi. În ionică nouă scriu Herodot și Hipocrate. O dată cu dezvoltarea statului atenian, dialectul ionic (varianta atica: Eschil, Sofocle, Platon). Greacă koiné (l.m.): sec. IV i.C. - sec. VI d.C. Pierderea accentului muzical, simplificarea morfologiei. Greacă medie/bizantina (l.m.): sec. VI - 1453. Limba a culturii bizantine și a credinței creștine ortodoxe. Greacă modernă/neogreaca (15 mîl.): Grecia, Cipru. Două variante: dhimotiki (vorbită, populară), folosită în comunicarea uzuală și katharevusa ("purificata"), apropiată de greacă veche, folosită
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
études sud-est européennes", 4, 1966, pp. 5-33, 323-353. Pisani, Vittore, L'albanais et leș autres langues indo-européennes, în vol. Saggi di linguistica storica (scritti scelti), Rosenberg&Sellier, Torino, 1959, pp. 96-114. Simenschy, Theofil, Gramatică limbii grecești, partea I: Fonetica și morfologia, Cartea Românească, București, 1935. Woodard, Roger D., Greek Writing from Knossos to Homer. A Linguistic Interpretation of the Origin of the Greek Alphabet and the Continuity of Ancient Greek Literacy, Oxford University Press, New-York, Oxford, 1997. 6.2.2.2
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Morphosyntactic Typology and Change, Oxford University Press, Oxford, 2012. *** Le roumain dans une perspective typologique / The Romanian Language from a Typological Perspective, număr tematic al revistei "Revue roumaine de linguistique", vol. LI, nr. 1, 2006. Macarie, Liliana, Limba catalana. Fonologie - Morfologie - Vocabular, Tipografia Universității din București, 1980. Maiden, Martin; Smith, John Charles; Ledgeway, Adam (editori), The Cambridge History of the Românce Languages, vol. 1: Structures, vol. 2: Contexts, Cambridge University Press, Cambridge, 2011, 2013. Mańczak, Witold, La classification des langues romanes
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Limba română, limba romanica, Omagiu acad. Marius Sală la împlinirea a 75 de ani, Editura Academiei Române, București, 2007. Reinheimer, Sanda, L'influence du latin sur leș langues romanes, Uniunea Latină, București/Cluj, 1998. Reinheimer Rîpeanu, Sanda, Lingvistică romanica. Lexic. Fonetica. Morfologie, Editura ALL, București, 2001. Reinheimer, Sanda; Tasmowski, Liliane, Pratique des langues romanes, espagnol, français, italien, portugais, roumain, L'Harmattan, Paris, 1997. Renzi, Lorenzo; Andreose, Alvise, Manuale di linguistica e filologia romanza, Îl Mulino, Bologna, 2003. Russu, I.I., Raporturile limbii române
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Românce Languages, Cambridge University Press, Cambridge, 2010. Tagliavini, Carlo, Originile limbilor neolatine. Introducere în filologia romanica, Versiune românească îngrijita și coordonată de Alexandru Niculescu, traducere: Anca Giurescu și Mihaela Cârstea-Romașcanu, Editura Științifică și Enciclopedica, București, 1977. Theban, Maria, Português contemporâneo. Morfologia, Tipografia Universității București, 1979. Tortora, Christina (editor), The Syntax of Italian Dialects, Oxford University Press, Oxford, 2003. Touratier, Christian, Syntaxe latine, Peeters, Louvain-la-Neuve, 1994. Tuțescu, Mariana, Précis de sémantique française, Deuxième édition revue et augmentée, Editura Didactica și Pedagogica, București
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Limba sarba contemporană [Curs, Universitatea "Ovidius"], Constantă, 1998. Vinokur, G.O., The Russian Language. A Brief History, Cambridge University Press, Cambridge, 1971. Vraciu, Ariton, Curs de lingvistică generală și comparată (pentru studenții anului al III-lea, rusă A), Fonetica și morfologia comparată a limbilor slave, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 1981 [curs litografiat]. Wade, Terence, A Comprehensive Russian Grammar, Revised and updated by David Gillespie, Wiley-Blackwell, Malden-Oxford, 20113. 6.3. MAREA FAMILIE AFRO-ASIATICĂ Denumirea de afro-asiatică (sau afrasiană), propusă în
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Australian Național University, Canberra, 1985. Thurgood, Graham; LaPolla, Randy J. (editori), The Sino-Tibetan Languages, Routledge, Londra/New York, 2003. Tournadre, Nicolas, L'ergativité en tibétain. Approche morphosyntaxique de la langue parlée, Peeters, Louvain/Paris, 1996. Vișan, Florentina, Gramatică limbii chineze, vol. 1: Morfologia, vol. 2: Sintaxa, Editura Universității București, 1998, 1999. Williams, Jeffrey P. (editor), The Aesthetics of Grammar. Sound and Meaning în the Languages of Mainland Southeast Asia, Cambridge University Press, Cambridge, 2013. 6.7. MAREA FAMILIE AUSTRO-ASIATICĂ 171 de limbi (Ethnologue
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
depărtate (fără a duce însă la producerea unor sunete surde). În general nu șunt limbi tonale (afară de vietnameza). Sisteme consonantice relativ simple. Opoziție surd-sonor și/sau aspirat-neaspirat la oclusive. Oclusivele finale șunt adesea fără explozie"289. Limbile munda au o morfologie complexă, în timp ce vietnameza este practic lipsită de morfologie. Limbile munda au că topica predominantă SOV, în timp ce restul au o topica SVO și substantiv-adjectiv. Numeroase limbi din această familie șunt ergative, utilizează frecvent prepozițiile și numărul prefixelor și infixelor îl domină
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
sunete surde). În general nu șunt limbi tonale (afară de vietnameza). Sisteme consonantice relativ simple. Opoziție surd-sonor și/sau aspirat-neaspirat la oclusive. Oclusivele finale șunt adesea fără explozie"289. Limbile munda au o morfologie complexă, în timp ce vietnameza este practic lipsită de morfologie. Limbile munda au că topica predominantă SOV, în timp ce restul au o topica SVO și substantiv-adjectiv. Numeroase limbi din această familie șunt ergative, utilizează frecvent prepozițiile și numărul prefixelor și infixelor îl domină net pe cel al sufixelor. În limba mon
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
pe seama datelor diferite ale migrațiilor și influentelor altor limbi, pot fi identificate cîteva trăsături comune generale: "sistemele fonologice, provenind dintr-un sistem proto-austronezian comun, care a putut fi reconstituit, cuprind în general vocalele și consoanele de bază. Nu au tonuri. Morfologie simplă a numelui și a verbului; multe rădăcini pot fi folosite cu ambele roluri. Reduplicare a radicalului verbal cu funcții variate. Distincție inclusiv-exclusiv la pronumele personal pers. I pl. Topica: subiect-verb-obiect; numele obiectului posedat preceda numele posesorului; limbile polineziene preferă
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
trăsături sînt comune cel putin cîtorva ramuri. Astfel, în unele limbi există serii suplimentare de consoane - prenalizate (tip mb), labializate (tip bw), prenalizate și labializate (tip mbw), preglotalizate (tip ?p), glotalizate (tip p?). Anumite limbi au tonuri sau alternante consonantice. Morfologia verbală este complexă, implicînd prefixe și/sau sufixe. Unele limbi au radicale verbale diferite pentru singular și plural (uneori și dual). Că în unele limbi amerindiene, subiectul și/sau obiectul direct și indirect pot fi în unele limbi papua "incorporate
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
velar la inițială de silaba și de cuvînt. Accentul, plasat mai ales la începutul cuvîntului, are rareori rol fonologic. Tonuri apar numai în 3 limbi (alawa, mangarei, yangman) și nu este clar dacă au rol distinctiv. Toate limbile australiene au morfologia cuvîntului foarte dezvoltată. Mărcile morfologice sînt constituite de afixe: sufixe în cea mai mare parte a zonei de sud, sufixe și prefixe în nord și nord-vest. Mărcile gramaticale au forme înrudite în cele mai multe limbi. Numele și verbul constituie două clase
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
limbile bantu) sau pronominale. O parte din limbi au sistem cazual dezvoltat la nume. Distincția de număr apare rar la nume. Pronumele personale au dual, în unele arii și trial. Formele pronominale au un rol foarte larg și variat în morfologie, de aceea se vorbește despre "pronominalizare", ca în unele limbi tibeto-birmane. Sistemele demonstrative sînt în general foarte complexe, marcînd numeroase distincții de distanță, localizare, direcție etc. În aproape toate limbile australiene există numai 2 sau 3 numerale simple; în cazuri
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Fildeș) neclasificată. În privința trăsăturilor comune ar fi de semnalat, la nivel fonetic, armonia vocalica, absența grupurilor consonantice (dar prezenta consoanelor prenazalizate de tipul mb, nd, ŋg), predominantă silabelor deschise (consoana + vocală). La nivel morfologic aceste limbi sînt flexionare, cu o morfologie a grupului nominal extrem de complexă (numeroase clase nominale care pot marca diferențe precum uman vs. animal vs. inanimat sau masculin vs. feminin, precum și categorii care exprimă nume abstracte, locuri, grupuri de obiecte etc.), bazată înseosebi pe folosirea prefixelor; verbele au
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
grupul indian central; SOV devanagari 32. băli (balineză) N Indonezia (Băli, Nusa Penida, Lombok, Java); limba a unei vechi culturi; puternică influență sanscrita; trei niveluri stilistice; stilistica respectului este extrem de elaborată familia austroneziana, ramura malayo-polineziană occidentală, grupul bali-sasak; absența flexiunii; morfologie derivaționala alfasilabară (abugida) balineză,derivată din scrierea brahmi; latină 33. baluchi (beluciană) OR Pakistan / N Iran, Afganistan, Turkmenistan; vorbită în regiunea Baluchistan, actualmente împărțită între Iran, Afganistan și Pakistan familia indo-europeană, ramura indo-iraniană, grupul iranian de nord-vest; nu are gen
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Alexandru cel Mare; propuneri de relaționare: cu sumeriana, cu basca, cu limbile caucaziene, dravidiene și cu cele ieniseiene; "verigă intermediară între caucaziana și paleo-asiatică"; limba izolată; aglutinanta; armonie vocalica; ergativă; SOV; adj. - subst.; sistem de numerotare bizecimal (30 = altar-toorimi - "douăzeci-zece"); morfologie verbală extrem de complexă predominant vorbită; varianta urdu a alfabetului arab 58. cantoneză (yue) O Chină (Canton, Hong Kong, Macao); considerată dialect chinez, desi diferențele între cantoneză și mandarina sînt mai mari ca între două limbi romanice, de exemplu; nouă tonuri (unele
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
286, 328 mora 86, 87, limba ~ică 87, 265, 284, tipologie ~ică 272 morfem 59, 63, 79, 88, 89, 90, 91, 95, 178, 187, 231, ~ de număr 78, ~ de persoana 78, ~ de timp 78, ~ gramatical 89, ~ lexical 89, ~ liber 58 morfologie 20, 59, 64, 85, 101, 153, 154, 158, 159, 160, 191, 192, 195, 205, 243, ~ comparată 166, ~a cuvîntului 204, ~a grupului nominal 213, ~ a verbului 118, 201, 248, morfosintaxă 75, 114, 166 morfologic 54, 58, 77, 91, 95, 117
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
276, 299, 304, ~ auxiliar 88, 90, 118, 205, 210, 212, ~ intranzitiv 94, 95, 139, 141, ~ modal 84, ~ tranzitiv 94, 95, 96, 139, 141, cadraj ~ 98, categorie gramaticala ~a 63, flexiune ~a 55, 68, 92, 93, 174, forma ~a perifrastica 79, morfologia ~ului 118, 158, 166, 195, 201, 248, prefixare ~a 83, sistem ~ romanic 26, 64, 126, 157, sufix post~ 187 vietnameza 77, 88, 92, 190, 192, 193, 313, 327, 337, 340 viitor 117, 118, 242 vitalitate 114, 342, ~a limbii 42
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
prea bogat și nuanțat. Una din trăsăturile limbii locuitorilor din comună este păstrarea în vocabular a cuvintelor de origine latină transmise limbii române ca o continuitate a acesteia și care exprimă noțiuni ce-i privesc direct ființa și lumea înconjurătoare. Morfologia este complet latinească, cuvintele circulând în viața de toate zilele a vorbitorilor și dovedindu-și importanța prin utilizarea lor permanentă. Câteva exemple privind fondul principal de cuvinte de origine latină în diferite domenii ar fi: părțile corpului omenesc: cap, față
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
Apătăchioaiei, Atitienei etc. Interesante sunt și alte aspecte din vorbirea localnicilor. De pildă când se strigă vecinii între ei în loc de măi Vasile! spun ăi Vasâle!, în loc de fa Mariță! spun ha Mariță! sau fa tu! O cercetare oricât de succintă a morfologiei și a fondului principal de cuvinte folosite de populația din comuna Hudești dovedește în mod neîndoielnic că aceste elemente fundamentale ale limbii locale sunt, în esența lor, latinești. Schimbările pe care le-au suferit unele cuvinte, mai cu seamă din partea
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]