19,458 matches
-
mare parte stau acoperite de praf și numai câteva sunt mereu deschise sau cumpărate. Partea vie este mult mai restrânsă decât partea moartă dintr-o literatură. Asta este una din misiunile criticului: să despartă ceea ce este viu de ceea ce este mort. Mai este de spus ceva, foarte important: în momentul de față criticul ar trebui să se ocupe nu numai de citirea și evaluarea textului, ci și de relansarea interesului pentru literatură. Dispare, sub ochii noștri, în întreaga lume (în România
Profesia de critic literar by Alex. Ştefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9899_a_11224]
-
literatura. Literatura nu poate fi citită ca alte texte - de aici pleacă totul. Literatura are un limbaj al ei care nu mai este cunoscut decât unora. Se va ajunge în curând ca limba literaturii să aibă un regim de limbă moartă, ca latina sau greaca veche. Asta mă îngrijorează cel mai mult: ideea că în viitor (nu contează că eu nu voi mai fi atunci) s-ar putea să nu se mai citească, să nu mai fie cunoscută această limbă zeiască
Profesia de critic literar by Alex. Ştefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9899_a_11224]
-
Polonia, Ungaria, România și fosta Iugoslavie, lor adăugîndu-li-se, din blocul ex-sovietic, Rusia. Tezele autoarei noastre sunt simple și convingătoare, în ciuda aerului de corectitudine politică ce adie din tonul lucrării. Mai întîi, potrivit Katherinei Verdery, morții unei comunități nu sînt deloc morți, ei putînd influența în chip hotărîtor politica pe care o fac cei aflați în viață. Asta nu înseamnă că morții sunt vii, ci doar că imaginea lor, atunci cînd e păstrată vie de urmași, poate modifica radical psihologia colectivă a
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
implicit un cult al morților. Grație întreținerii ritualice a memoriei lor, morții au parte de un destin post mortem ce echivalează cu o veritabilă înviere. Iar conștiința unui fir genealogic în virtutea căruia o mînă de oameni se trage din aceiași morți le conferă acestora un grad de rudenie a cărui tărie dă naștere sentimentului etnic. Și atunci, soluția ce poate fi dată problemei naționalismului este următoarea: nu poți micșora naționalismul est-european decît atenuînd febra amintirii ce îi leagă pe oameni de
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
avea să devină crainicul meu. Atât descrierile tatei cât și ale cavalerului tauromahic concordau în privința aspectului apocaliptic al Plajei, al drumurilor blocate, al gropilor și râpelor și cavităților, al cadavrelor de viței și vaci pe jumătate îngropate, al unui cal mort, cu picioarele în aer și burta umflată, de un alb mat, printre plăci decolorate de tencuială lângă parapetul parțial distrus, acoperit de o apă cenușie. Venind dinspre mare, rafale de pâclă înaintau în direcția Muntelui, ca o armată dezordonată retrăgându
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
că performanța actorilor este decisivă pentru atmosfera și ritualul spectacolului, formulei de teatru-dans. Discplina lor, modestia, seriozitatea, credința în ce fac. În teatrul acesta chiar nu sînt vorbe în vînt. Tipul de performanță îmi conduce emoția spre ceva din Clasa moartă a lui Kantor. Mai tinerii, absolvenți recenți, se mulează pe corpul trupei acesteia exemplare. Fără energia fiecăruia dintre ei, Vinerea lungă nu ar fi ieșit așa. Este vorba și despre tipuri de energie aici. Și de implicarea totală a actorului
Deținut din naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9999_a_11324]
-
nu o să mai vină seara.// Dimineața am ieșit// în Pădurea de Pini pe care/ tu o știi la fel de bine./ Spre lacuri. Vremea era mohorîtă.// Peste toată carnea omului ploua.// Mi-am adus aminte de Monte Casino./ De Dominicani. Și Colanul. Mort/ pe rug în anul Domnului 1601. între// monadele reci./ Și lumile infinite" (Din jurnalul lui Anselmus). Poetul se mișcă în parametrii unor factori fundamentali care geometrizează existențialul și se interoghează indirect în temeiul lor: "Vorba domnului Di Grandi îngrijitorul/ din ce în ce mai
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
O vrabie cenușie o privea liniștită, știind că masa de prânz îi este asigurată. După un timp, copăcelul a bătut timid din crengi și i-a șoptit cald păsării salvatoare: Ce bine-i că exiști! Fără tine aș fi fost mort acum. Mulțumesc, pasăre dragă! CUIBUL Între ramurile țepoase ale unui zarzăr era așezat un cuib de pasăre. Era țesut cu grijă de jur împrejur, alcătuit ca un culcuș călduț. Înăuntru erau pene și puf moale. L-am văzut de mult
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
magnetizat). Unele dintre expresiile mai vechi s-au păstrat (a trage la măsea), altele au ieșit din uz (a lua luleaua neamțului). O serie lexicală bogată este alcătuită din adjectivele și mai ales substantivele cu valoare adverbială, de intensificatori: beat mort, beat turtă, criță, clește, praștie, cui, clei, cocă, cleampă, mangă etc. Multe se pot construi direct cu verbul a fi (a fi praștie, a fi mangă) sau cu participiul făcut: făcut praf, pulbere, arșice, borhot etc. Nu toate sunt transparente
Cuvintele beției by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8939_a_10264]
-
și mîntuire. Cui îi mai pasă?... Drumul de la spațiul imens al bibliotecii lui Faust la alegoria nopții walpurgice este mai scurt decît credem. Plină de maculatură, de grămezi de ziare ce-și întind cenușiul pretutindeni, camera este un loc aproape mort în care Faust își tîrșîie, moșnegește, pașii bătrîneții premature încercînd să mai formeze discipoli întru filosofie, medicină, teologie, drept. Viața stă ghemuită, probabil, prin cotloane. La vedere, doar forme palide de supraviețuire, învățăcei devitalizați strecurați prin bănci, manechine ce mă
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
moșnegește, pașii bătrîneții premature încercînd să mai formeze discipoli întru filosofie, medicină, teologie, drept. Viața stă ghemuită, probabil, prin cotloane. La vedere, doar forme palide de supraviețuire, învățăcei devitalizați strecurați prin bănci, manechine ce mă duc cu gîndul la "Clasa moartă" a lui Kantor. Aici, începe să-și facă loc Mefisto. Demonul se multiplică, își anunță apariția prin tot felul de alte chipuri și voci, duhuri care neagă, gnom cocoțat pe dulapul lui Faust, diavol androgin, efeminat și încercănat de vicii
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
l Ion Heliade Rădulescu este, ca orice ctitor de cultură, un om al începuturilor. l Carol Davila, părintele cunoscutelor picături ce-i poartă astăzi numele, a mai lăsat posterității un fiu, pe Alexandru Davila. l Iubita de la Ipotești, ipotetica tînără, moartă la vîrsta de 19 ani... l Thomas Mann era căsătorit cu Katia Pringsheim, provenită dintr-o familie de evrei trecuți la creștinism, de felul, să amintim, al lui Tudor Vianu, cu care concepuse șase copii. l Acela care a fascinat
PERLE... P@RLE... PERLE... by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8952_a_10277]
-
el e om de cultură și odihnă și adormea buștean, fără să se gîndească că am și eu nevoie de o mulțumire sufletească." Breaking News l Totul a început de la un cetaceu - mamifer marin - eșuat pe o plajă a insulei. Mort după puțină vreme, uriașul pește șs.m.ț prezenta niște pete ciudate. l Sîntem îndreptățiți să ne întrebăm de ce dreapta și-a încrucișat brațele. l Se așteaptă, pe la 5 seara, un marș al homosexualilor, care ar putea întoarce iar orașul
PERLE... P@RLE... PERLE... by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8952_a_10277]
-
și mîntuire. Cui îi mai pasă?... Drumul de la spațiul imens al bibliotecii lui Faust la alegoria nopții walpurgice este mai scurt decît credem. Plină de maculatură, de grămezi de ziare ce-și întind cenușiul pretutindeni, camera este un loc aproape mort în care Faust își tîrșîie, moșnegește, pașii bătrîneții premature încercînd să mai formeze discipoli întru filosofie, medicină, teologie, drept. Viața stă ghemuită, probabil, prin cotloane. La vedere, doar forme palide de supraviețuire, învățăcei devitalizați strecurați prin bănci, manechine ce mă
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
moșnegește, pașii bătrîneții premature încercînd să mai formeze discipoli întru filosofie, medicină, teologie, drept. Viața stă ghemuită, probabil, prin cotloane. La vedere, doar forme palide de supraviețuire, învățăcei devitalizați strecurați prin bănci, manechine ce mă duc cu gîndul la "Clasa moartă" a lui Kantor. Aici, începe să-și facă loc Mefisto. Demonul se multiplică, își anunță apariția prin tot felul de alte chipuri și voci, duhuri care neagă, gnom cocoțat pe dulapul lui Faust, diavol androgin, efeminat și încercănat de vicii
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
anunțat prin stagnarea timpului: "marți era luni, încă nu se prăbușiseră/ constelațiile sau semnele zodiacale (...) Marți era ieri, marți era poimâine", diluviu al vieții, dar și al artei prefigurând sfârșitul universal, ce cară noroios, precum furtuna arbori smulși, chipurile celor morți, resuscitate: "îmi răsări/ în față imaginea mamei mele moarte, c-un ochi/ vag întredeschis și alb, cu șuvițe de vată/ în amândouă nările". Această modalitate poetică e adusă la perfecțiune în Simple ecouri, unde subtextul tragic dinamitează așezarea părelnic liniștită
Desprinderea de sine by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8967_a_10292]
-
descompunere treptată. Sînt cel puțin două idei spectaculoase în cartea lui Ion Papuc. Primul e că religia unui om nu înseamnă atît relația lui cu Dumnezeu, ci întîi de toate legătura lui cu strămoșii. Ecclesia este adunarea credincioșilor vii sau morți, iar abia în al doilea rînd instituția în al cărei spațiu privilegiat se adăpostește spiritul divin. De aceea, la biserică nu te duci ca să te întîlnești cu Dumnezeu, ci ca să reînnozi lanțul ce te leagă, pe calea amintirii, de cei
Onestitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8979_a_10304]
-
și a tătarilor era cuprinsă costișa pînă pre suptu pădure, tot cîmpul acela, pînă în Huși. Iar turcii și tătarii de la focuri audzie hreamătul obuzului, (armatei muscălești în retragere) și nemică nu să clintie, ca cum ar fi niște oameni morți în revărsatul zorilor. Viziunea unui reporter special trimis pe câmpul de bătălie. Cinematografia italiană a speculat cu efect tabloul cutremurător al mormanelor de soldați morți, înainte sau după atac (1914). Oștile muscălești, reunite, fac redute, întărituri să reziste presiunii dușmanului
Avertismentul lui Neculce by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9007_a_10332]
-
armatei muscălești în retragere) și nemică nu să clintie, ca cum ar fi niște oameni morți în revărsatul zorilor. Viziunea unui reporter special trimis pe câmpul de bătălie. Cinematografia italiană a speculat cu efect tabloul cutremurător al mormanelor de soldați morți, înainte sau după atac (1914). Oștile muscălești, reunite, fac redute, întărituri să reziste presiunii dușmanului. * ...Stilul, aici, ca și în alte locuri ale cronicii, sub presiunea și varietatea acțiunilor relatate, se înviorează... Deci mergč cîte puținel, și sta obuzul de
Avertismentul lui Neculce by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9007_a_10332]
-
Îți mulțumesc pentru florile tale înmiresmate. Prin ele voi păstra în minte o zi de mai a tinereții tale." (pp. 34-35) Iată un alt Heidegger, un Heidegger care a realizat că nimeni nu poate scrie epistole de dragoste manevrînd terminologia moartă a unor noțiuni tehnice. Rezultatul e formidabil: Heidegger se umanizează. Începe să scrie firesc și normal, necăutat și simplu. Iubirea cere cuvinte vii, iar neamțul va scrie aici, în scrisorile de dragoste către Hannah, de o sută de ori mai
Luxul corespondenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9000_a_10325]
-
Păi, ce sens mai poate să aibă viața? Scrisul îmi face plăcere, mă și chinuie, mă și enervează, mă și torturează, sunt grea de ceea ce trebuie să fac, mă apasă, cum tot spuneai tu despre romanul tău, mă apasă, sunt mort până nu scap de el și, după aceea, sunt mort că am scăpat de el. Dar fără el nu se poate. Nu se poate.
MARTA PETREU - "Făcutul unei cărți este o activitate senzuală" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8988_a_10313]
-
face plăcere, mă și chinuie, mă și enervează, mă și torturează, sunt grea de ceea ce trebuie să fac, mă apasă, cum tot spuneai tu despre romanul tău, mă apasă, sunt mort până nu scap de el și, după aceea, sunt mort că am scăpat de el. Dar fără el nu se poate. Nu se poate.
MARTA PETREU - "Făcutul unei cărți este o activitate senzuală" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8988_a_10313]
-
poți să rămîi treaz toată iarna să bei zăpadă ca și cînd ai bea vin negru/ și să nu te-mbeți să nu îngheți să nu putrezești nici în aer nici în pămînt/ tu poți să scrii scrisori către prietenii morți direct pe zidul plîngerii de la ierusalim/ tu poți să trăiești în miezul deșertului o mie de ani fără umbră și fără apă" (ibidem). Beat, asemenea lui Salvador Dali, de energiile ce-l animă, N. Tzone își salută "nebunia" și își
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
asimilări concupiscent-decorative: "era mută și foarte frumoasă și-n loc de ochi și de sîni avea unele cu altele-mbrățișate multe văzduhuri albastre/ și prin pulpele ei se zărea ca prin vitralii halucinante cum furnicile vii ale morții și cum furnicile moarte ale vieții dansau un dans frenetic exagerat de bizar" (domnița poesie face rondul de dimineață). La un moment dat intră în acest proces al reciclării și motivul național, cu un rezultat pseudoidilic, "trec genunchii în buiestru pe dinaintea genunchilor mei și
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
blând?... Să ne gândim doar la acest episod relatat sec de Neculce. Ginerele lui Șerban vodă, Bălăceanu, inamic a lui Brâncoveanu, moare în luptă în tabăra nemțească pe care o alesese, ucis de cazaci, aliații voievodului muntean. Acesta, văzându-l mort pe rival, în ura lui, îi taie capul de l-au pus într-un prepeleac în mijlocul ogrăzii lui, de-au ședzut vrun an cu capul în prepeleac.
Cantemireștii, Cantacuzinii, dușmănie mare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9055_a_10380]