1,884 matches
-
construit anume pentru pisici... ca să nu-și murdărească lăbuțele... Drept care toți trei, abia sosiți, ne-am dus, ocrotiți de întuneric, să mai găsim marmoră (tocmai se demolase o casă alături) ca să completăm cărarea aceea atât de specială... „calea regală“ a motanilor... În casă rămăseseră soțiile celor doi poeți, Stela și Marina... Aventura a avut un final fericit. Nu ne-a văzut nimeni! Ciudat însă, în odaia vastă, pe o noptieră, era o singură carte, primul volum din Proust în Pléiade... ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
arătat un teanc uriaș de bilete de tren, colorate frumos; ori treceau de Dolhasca și coborau la Verești, ori, în sens invers, ajungeau la Pașcani, depășind sistematic Dolhasca. La mine, lucrurile s-au precipitat când Mișu, văzându-l pe Scămoșilă, motanul meu siamez, a început să povestească cum tatăl său, militar, enervându-se pe maică-sa, scotea sabia și tăia câte o pisică în două... Cred că inventa, însă Mircea Ivănescu, oripilat, și-a luat pardesiul sărăcăcios și-o geantă uriașă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
Sufletul meu e un roman picaresc... BUCUREȘTI FAR WEST Bagaje pentru paradis (III) Daniel CRISTEA-ENACHE „«Prietene, prietene cu blană», îi spun adesea - în penuria asta, postrevoluționară, de prieteni bipezi - mai degrabă cu seriozitate decât glumind, cu simpatie și sincer respect, motanului cel mare.“ „Odată, culcându-mă împovărat de obligația de a da a doua zi de dimineață (nu-l mai puteam amâna) un telefon de refuz, extrem de neplăcut (și acum, la bătrânețe, a spune cuiva, oricui «nu» mă costă cumplit) motanul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
motanului cel mare.“ „Odată, culcându-mă împovărat de obligația de a da a doua zi de dimineață (nu-l mai puteam amâna) un telefon de refuz, extrem de neplăcut (și acum, la bătrânețe, a spune cuiva, oricui «nu» mă costă cumplit) motanul cel mare a dormit lângă mine toată noaptea (...) Nu degeaba îl «cheamă» Pițu cel Mare și Bun.“ Pe Pițu cel Mare și Bun i-l adusesem, cândva, mic, speriat și urecheat; celălalt, Gălbenuș, se lipise de familie pe parcurs, compensându
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
ca un aristocrat căzut între plebei. Înțelegea imediat și uita greu; avea în comportament o doză de ironie și comunica pe mai multe frecvențe cu Valeriu Cristea. Gălbenuș, în schimb, era mai de la țară la propriu și la figurat: un motan dintr-o bucată, zăpăcit și prostuț, cu gesturi necugetate și memorie scurtă. La cea mai ușoară palmă, Pițu se jignea; la Gălbenuș, puteai să bați ca la fasole (evident, nimeni n-a făcut așa ceva), că nu punea la inimă. „Demnitatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
bucată, zăpăcit și prostuț, cu gesturi necugetate și memorie scurtă. La cea mai ușoară palmă, Pițu se jignea; la Gălbenuș, puteai să bați ca la fasole (evident, nimeni n-a făcut așa ceva), că nu punea la inimă. „Demnitatea distantă a motanului cel mare mă complexează. Degeaba mă «prostesc» în fața lui, încercând să-i storc un strop de bunăvoință: rămâne imperturbabil. Și totuși știe să fie, când trebuie, și tandru: când îl mângâi în timp ce doarme pe un scaun - îmi «răspunde», iar când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
strop de bunăvoință: rămâne imperturbabil. Și totuși știe să fie, când trebuie, și tandru: când îl mângâi în timp ce doarme pe un scaun - îmi «răspunde», iar când mă revede, după un interval de absență, mă «salută».“ Personalitățile diferite ale celor doi motani se vedeau foarte clar și în comportamentul lor la drum de spital. De fiecare dată când l-am dus la clinica Ilioara, Gălbenuș stătea cu capul afară din geantă, zbătându-se încontinuu și făcându-mă să-l trag pedagogic de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
l-am dus la clinica Ilioara, Gălbenuș stătea cu capul afară din geantă, zbătându-se încontinuu și făcându-mă să-l trag pedagogic de urechi. Pițu, însă, de o cumințenie exemplară, stătea nemișcat în geantă până ajungea la destinație. Asupra motanului mai mic, nici anestezicul nu avea efect; continua să miorlăie indecent, de parcă era tranșat în bucăți. Motanul cel mare suporta totul într-o deplină, frumoasă tăcere, după care reintra cuminte în culcușul său cu toarte. Abia când, la întoarcere, urcam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
făcându-mă să-l trag pedagogic de urechi. Pițu, însă, de o cumințenie exemplară, stătea nemișcat în geantă până ajungea la destinație. Asupra motanului mai mic, nici anestezicul nu avea efect; continua să miorlăie indecent, de parcă era tranșat în bucăți. Motanul cel mare suporta totul într-o deplină, frumoasă tăcere, după care reintra cuminte în culcușul său cu toarte. Abia când, la întoarcere, urcam scările spre apartamentul nostru de la etajul doi, Pițu începea să se miște în fundul genții. Simțea că a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
toarte. Abia când, la întoarcere, urcam scările spre apartamentul nostru de la etajul doi, Pițu începea să se miște în fundul genții. Simțea că a ajuns acasă. Casa lui și a noastră. După moartea lui Valeriu Cristea, în martie 1999, cei doi motani n-au mai trăit nici ei mult. Au murit aproape în grabă, unul după altul, ca și cum ar fi vrut să demonstreze că nu pot fi despărțiți de cel ce-i iubise atât. Și care, printr-o anumită imagine personală și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
grămadă de stinghii de lemn. Vizitatori? Zero. |sta-i Marte. Pe fereastră De la Orașul înrămat chiar că sper mai multe decât de la Marte. Pornesc imaginându-mi ferestrele îmbrăcate în benzi aurii, ocrotind păpuși cu chip de porțelan, sfeșnice de argint, motani leneși. Cobor pe străduța șerpuită sucindu-mi gâtul. Nimic. Abia la întoarcere, mai atentă decât Columbo, reușesc să observ pe câteva ferestre lipită banda, nu aurie, ci transparentă, cu model maroniu. Dincolo de geamuri? Nimic. În sfârșit, cineva să mă lămurească
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
de nebunia de la noi, m-am enervat la fiecare cadru din Shrek, pentru că nu am putut să nu găsesc similarități cu personajele de animație: Shrek seamănă, prin „naturalețea“ sa (ca să nu-i zic altfelă, cu președintele; „țuțerul“ său de nădejde, Motanul Încălțat, aduce cu Emil Boc; evident, Prince Charming (adică Făt-Frumosă nu poate fi decât premierul Tăriceanu; iar intriga e, parcă, luată cu copy-paste din ultimele luni ale politicii românești. Regatul Prea Îndepărtat - „Far Far Away“ - este, așadar, greu „guvernabil“. Scenariștii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
o seamă cu mine, mândri de a-i avea pe toți în preajmă. Bătrânica semăna cu cea din desenele alea animate unde apare și-un canar. E o bătrânică mereu uimită de faptul că micul canar reușește să scape de motan. Am fost ca vrăjită. Maria avea o inimă atât de bună, încât o lumina o aureolă. Ne-am îmbrățișat, ne-am sărutat, m-au poftit la masă și a început perioada mea cea bună în Italia. Încrederea în mine a
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
român. Într-o stână în care fură ciobanul, nu mai bine inventezi un lup ca să justifici lipsa oilor? Scrisoarea 163 Nae! Unde o fi? Nae era prietenul fratelui meu. Trăia pe o insulă de pe lângă Brăila. Într-o colibuță, cu un motan și un teanc de cărți. Nu lipseau Nietzsche, Biblia și Bacovia. Își tăia lemne din pădure, pescuia și-și pregătea o ciorbă de pește; mai avea un cocoș și vreo trei găini. Picta flori pe pietre colțuroase și le vindea
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
de rău nu-i șade bine Când. se duce parcă vine. De mâncare n-am ce zice Se pricepe sa mănânce. Și mănânca, frate dragă, Câte-o mămăligă întreagă. A facut o mămăligă, De nici câinii n-o mănâncă. Nici motanul de pe horn N-o mănâncă să-l omori. Și de crudă ce era, Nici la porci nu le plăcea. Zurgălăi și clopoței Înc-o roată, măi flăcăi! Hăi,hăi! Mi-am luat alta mai mică Ard-o focul mult mănâncă. Popușoi
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
în anumit chip urechile. Mânca și aștepta cuminte. Mama Anghelina îi spunea și alte vorbe, pe care el le asculta cu răbdare. - Să nu te duci singur pe- afară, ca să nu te întâlnești cumva cu dimonul. Era vorba de Chirică, motanul cel negru al țâțacăi Leona. - Aicea să nu rămâi singur, să nu vie asupra ta zgripsorul. Zgripsorul: adică vulturul cel mare cu două capete, cu ghiare de fier și cu aripile desfăcute ca niște speteze, despre care se vorbea în
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
care să folosești structura mama Anghelina pentru adresare. 12. Completează replica „ - Aicea să nu rămâi singur, să nu vie asupra ta zgripsorul.” cu un comentariu al povestitorului. Înțelegerea textului 13. Scrie în dreptul fiecărui substantiv dat substantivul propriu corespunzător: dădaca, cățelandrul, motanul. 14. Selecteză din text structura care precizează identitatea povestitor - Iliuță. 15. Extrage din text căte o structură/ un cuvânt în care apare o însușire a personajului: Colțun, Chirică, mama Anghelina. 16. Rezumă fragmentul dat. Anexa 2 Proba nr. 2 - Comunicarea
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
de rău nu-i șade bine Când. se duce parcă vine. De mâncare n-am ce zice Se pricepe sa mănânce. Și mănânca, frate dragă, Câte-o mămăligă întreagă. A facut o mămăligă, De nici câinii n-o mănâncă. Nici motanul de pe horn N-o mănâncă să-l omori. Și de crudă ce era, Nici la porci nu le plăcea. Zurgălăi și clopoței Înc-o roată, măi flăcăi! Hăi,hăi! Mi-am luat alta mai mică Ard-o focul mult mănâncă. Popușoi
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
crede tu c-ar fi acela?" (Ion Creangă, "Povestea lui Stan Pățitul", în Amintiri din copilărie, p. 157); Dar Chirică era acum tocmai în iad și se desfăta la sânul lui Scaraoschi, iar codoșca de babă gemea sub talpa-iadului și numai motanul ei cel din ceea lume îi plângea de milă, pentru că l-a cocolit așa de bine." (Idem, p. 169); Pe dinaintea lui treceau ființe ciudate pe care nu le văzuse niciodată. "Ah! gândi el - în curând voi muri, aste's deja
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
versuri în Milcovul (Focșaniă în 1957, a publicat schițe și povestiri în numeroase publicații literare: Iașul Literar, Cronica; Amfiteatrul, Dacia Literară etc. Din dragoste nemărginită pentru copii a publicat volumele: Un pantof fericit (1970), Sub semnul curajului (1971), Cică un motan tărcat (1974), apoi Castelul do-re-mi, piesă pentru copii, jucată pe scenele teatrelor din Iași, Galați și Botoșani (1973-1980). A îngrijit ediția critică Trecute vieți de doamne și domnițe de C. Gane (1973ă, iar în colaborare cu Natalia Cantemir a tradus
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
va deschide suficient se va pronunța sunetul c Jocuri exercițiu:“Sforăitul calului” - imitarea căscatului“Cântă ca mine” - imitarea strănutului - “Oprim calul”bârrrr - fluieratul - “Creangă se rupe”- trosc Exerciții de pronunțare a vocalelor: - vocală a apă curat curea - vocală o oraș motan radiovocala u urs săpun cadou - vocală e erou cules marevocala i iarbă bilet păi - exerciții prin exersare în diftongi: au, au, au ai, ai, ai, ai, ei, ei, ei, eu, eu, eu ea, ea, ea, ia, ia, ia, ie, ie
Caleidoscop by Maria Roxana Taciuc () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93501]
-
bătut de adversarul său, Valentin, fiul căpitanului, la fiecare meci de box, și apoi plătit de către căpitan. Băiatul cu nume neobișnuit care, după cum se exprimă pedant Agripina, trăiește în folclor, are existență nedesprinsă încă de fabulosul folcloric. El povestește cum motanul său, Vasile, scoate rufele din cazan și calcă pe jăratic; are deci, acces la înțelegerea mitică a lumii. Numele protagonistului este și un sinonim al substantivului "mucenic", "sfințișor", a căror sărbătoare este celebrată în calendarul popular la 9 martie, iar
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
dintâi care a semnalat că e confecționat numai din certitudini a fost dl Virgil Ierunca. Ca să nu-l ia pe sus briza realității, dl Cornea continuă să-și pună blacheuri de mercur la ciuboțelele de trestie, în care, înfundat ca motanul Jerry, tropăie necruțător. Când și când, scoate de la brâu pușcociul de soc, înghesuie în el plumbi de câlți și ochește către cine nu trebuie. Pe la începutul anului, îl urechea pe dl Vladimir Tismăneanu din scrierele căruia, prin anii ’80-’90
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
și ordinea: „1) Cine este de fapt Dorin Tudoran, prietenul politic al lui Dan Voiculescu?”, fiindcă dl Cornea credea „a ști că între profesiunile de credință și politice ale celor doi e doar incompatibilitate” și „2) cine este de fapt «motanul Jerryă?”, căci dl Cornea credea „a ști că Jerry e doar un biet șoricel”. Răspund: 1) Dorin Tudoran s-a născut la 30 iunie, 1945, la Timișoara. Este scriitor și gazetar. La 24 iulie 1985, a trebuit să părăsească România
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
alergată între Sighet și Canal, alte familii se gudurau la mantaua soldatului sovietic eliberator. Dl Tudoran nu este responsabil decât de ceea ce scrie nu și de lecturi incorecte ori de complexe freudiene. 2) Dl Tudoran recunoaște: deși s-ar vrea motan, Jerry e, cum precizează dl Cornea, „doar un biet șoricel”. Dl Tudoran crede că aista nu este singurul lucru asupra căruia el și dl Cornea au păreri similare. De pildă, vrea să spere că și dl Cornea crede că falsa
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]