44,803 matches
-
nici de o firimitură sau poate nici de o picătură de apă... „Și acum, prin mișcarea lui greu de urmărit, el Îmi dă lecții de supraviețuire În fața glonțului inamicului” - gândeam eu... ― Biata vietate - a oftat Maria. ― În timp ce mâncam, zgomotul unui motor de avion a străbătut văzduhul până la noi. „Acesta-i tot nemernicul care ne-a urmărit dimineață. Știind că nimeni nu-l va ataca, Își permite să treacă foarte aproape de linia frontului nostru” - am comentat eu bâzâitul avionului... Ne-am tras
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nu-l va ataca, Își permite să treacă foarte aproape de linia frontului nostru” - am comentat eu bâzâitul avionului... Ne-am tras În umbra tufelor de la intrarea În crăpătura dealului, rămânând cu ochii pe cer, În direcția de unde se auzea sforăitul motorului. După o vreme, a apărut și avionul În Înalturi. Era unul de recunoaștere. Ne așteptam să-i vedem stelele roșii pe aripi, dar, spre surprinderea noastră, avea Însemne românești! „Unde ați fost ieri, domnilor, când <prieteniiă noștri defilau cu surle
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
preocupat, m-a Întrebat: „Va rezista sergentul până la destinație? Tare aș vrea să trăiască!”... Începuse să ningă din nou. Ne-am retras În dormitorul nostru, ca să ne odihnim. Nu cred că au trecut douăzeci de minute și un vuiet de motoare grele se apropia cu repeziciune. Profesorul s a dus În camera unde ațipise colonelul, care odată cu aducerea răniților venise cu ordinul de a evacua spitalul nostru. Am ieșit afară cu toții. Urletul motoarelor se apropia ca o vijelie apocaliptică... ― Alt necaz
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
trecut douăzeci de minute și un vuiet de motoare grele se apropia cu repeziciune. Profesorul s a dus În camera unde ațipise colonelul, care odată cu aducerea răniților venise cu ordinul de a evacua spitalul nostru. Am ieșit afară cu toții. Urletul motoarelor se apropia ca o vijelie apocaliptică... ― Alt necaz! - s-a auzit vocea oftată a Despinei. ― „Acestea sunt tancuri. Au aflat de existența spitalului și nu vor să-l scape din mâini” - a explicat colonelul. Din pânza deasă a ninsorii s-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
A vorbit ceva cu rusul care m-a adus și, luând caii de dârlogi, a plecat. Însoțitorul meu a urcat pe platforma din față și mi-a făcut semn să pornesc tractorul... ― Paidiom - a comandat el când a văzut că motorul tractorului, după câteva pocnete, toarce frumos... Soarele scăpătase spre asfințit. Nu știam dacă vom merge toată noaptea sau ne vom opri la colibele unde am stat noaptea trecută. Tractorul mergea cuminte. Platformele hodorogeau de mama focului. Rusul moțăia... „Ce ar
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cuminte. Platformele hodorogeau de mama focului. Rusul moțăia... „Ce ar fi săăă?... Nu, nu! Ar fi mare prostie... În cărțile sfinte scrie ca să nu dorești răul aproapelui tău... Eu Însă”... Când am ajuns În preajma colibelor, am accelerat de câteva ori motorul tractorului, ca să-l trezesc pe rus. A tresărit! ― Șto? Când și-a dat seama unde suntem, a strigat ― Stoi! Am oprit. În seara aceea, ne-a primit altă familie... Mi-am dat seama că acolo e un fel de „haltă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și firesc. În nord - unde pădurea te Îneacă - ce să caute? Și zilele treceau una după alta. Cu „celovecul” - paznicul meu - am Început să mă Împrietenesc. Într-una din zile, În drum spre gară cu remorcile doldora de bușteni, accelerez motorul de să și dea duhul, apoi pun frână... Accelerez din nou și mă prefac că Îl bag În viteză, dar nu pornește... Cobor și mă Învârt În jurul tractorului. Trag de o manetă, Învârt cine știe ce șurub și... Odată smulg cuiul ce
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
schimbă de halat și se duse să-i spună ceva celuilalt frizer, apoi plecară amândoi spre fosta cârciumă de pe Splai. Era o zi însorită, dar rece, și când ajunseră în Calea Victoriei cei doi frați avură surpriza să vadă trecând cu motoarele duduind niște camioane mari, încărcate cu militari sovietici. Camionul din fruntea coloanei arbora în bernă steagul roșu cu secera și ciocanul și un tablou al lui Stalin, mare cât toate zilele, cu o banderolă neagră la un colț, iar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Malenkov, succesorul fără carismă al lui Stalin, cu înfățișarea unui birocrat stătut, apoi dispăru afară pe ușă cu document cu tot. Surprins, Nando nu mai apucă să-l întrebe de ce era nevoie să ia documentul. De afară răzbătu zgomotul unui motor de mașină și, apropiindu-se de fereastră, văzu un automobil negru, din care tocmai coborau trei inși bine îmbrăcați și cu înfățișare prosperă, desigur niște demnitari de rang înalt ai partidului. În urma lor se ivi un al patrulea, mai scund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și, când întoarse capul, dădu iar ochi cu mașina de culoare neagră. De data asta era clar că nu mai putea fi vorba de nici o coincidență. Mașina îl urma la o distanță de câteva sute de metri, rulând încet, cu motorul abia auzindu-se. I se păru chiar că șoferul îi face discret niște semne cu mâna. Nu mai era nici un dubiu; el era cel urmărit. Azvârlind țigara din mână, Nando îi trase o înjurătură și iuți cât putu pasul, abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mai departe pe cheiul Dâmboviței. În fața casei de la numărul 112 bis Fiat-ul său, parcat pe trotuar, parcă îl aștepta. La câțiva metri mai încolo, pe același trotuar, apăruse un Ford vechi și burduhănos, al cărui șofer trebăluia de zor la motor, vârât mai mult de jumătate sub capota mașinii, pe care i-o ținea ridicată un tânăr în salopetă neagră. Nando traversă pe partea dreaptă a străzii și se apropie de poarta casei. Când îi mai rămaseră doar câțiva metri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și el pușcăria pentru un cântecel satiric pe care-l născocise pe seama agriculturii colhoznice, iar popa Niță Niculescu deveni membru de partid cu acte în regulă. Tot în preajma verii, Grigore Gospodin umbla de zor să mai facă rost de un motor de udat, fiindcă avea de gând în mod foarte serios să-și extindă grădina de legume pe un loc de curând cumpărat și să mai încerce încă o dată să se împace cu Siminică, pe care voia cu tot dinadinsul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
hrănesc pe Minodora în zilele acelea grele. Pământul era în paragină și începea din nou să se vorbească despre colhoz. Tot atunci s-au întețit ridicările de familii de români. Peste noapte câinii lătrau și se auzeau tușituri înfundate de motor iar a doua zi, constatam îngroziți că încă o familie a dispărut fără urmă. Cuvintele "deportare în Siberia" care se vehiculau din ce în ce mai des, îmi înghețau sângele în vine. În locul familiilor ridicate s-au instalat vreo câteva rusoaice cu copii. Bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și ne frământam gândindu-ne la recoltă : Vom dovedi să culegem ? Unde o vom depozita ? Cum o vom proteja de frig ?" și câte altele. O mașină militară kaki s-a ivit la marginea pădurii fără să fi auzit zvon de motor și din ea a coborât șoferul care a deschis reverențios ușa ajutând să coboare doi militari. Când s-au apropiat, mi-am dat seama că erau mari în grad. Copiii nu erau în preajmă iar noi, femeile, i-am întâmpinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Alindora..." O să trec repede peste nenorocirea asta care mă răscolește prea tare, își reîncepe Teodora povestirea. Peste două zile, mașina militară a depus-o în fața porții pe Alindora, după care a demarat în mare viteză. Când am auzit zgomot de motor și am ieșit la poartă nu am văzut decât un nor de praf. Ce repetare, ce coincidență torturantă cu împrejurările care au dus la pierderea Minodorei ! Alindora a căzut plângând în brațele mele. Cu greu am putut afla de la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pricina, unde rușii cu muscalii au săpat decuncuri; apoi a adaptat câteva piese inox de la niște tunuri părăsite pentru activitățile lui pașnice de morărit pe care le-a ridicat la cote destul de performante. Și valțurile erau acționate de-acum de motoare Diesel, recuperate de la două motorizate aducătoare de moarte. Și rândul se forma din nou, și rânduiala era desăvârșită, fără să treacă vreunul peste rând, și făina Di la Manole cum îi ziceau clienții ropceni, iordăneșteni, cupceni, ciudeieni și alții era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
nu respect simbolul partidului, pe conducătorul iubit; n-am cedat. Apoi, împotrivirea mea față de Dej a fost de poveste. Stătusem în ploaie, mai mult timp, cu detașamentul, ca să-l întâmpinăm la vremea sosirii în vizita de lucru de la uzina de motoare electrice din cartier. Până să vină Dej, am tremurat rău de tot, ud până la piele, și m-am trezit a doua zi internat în spital. De-atunci am avut mereu un dinte împotriva vizitelor de lucru, deși, ca să fiu drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
îl întreba se dacă nu se supără în cazul că ar veni și Elena, ceea ce l-a bucurat pe Matei). Tot pe la ora zece. —Sărut mâna! Poftă bună! —Mulțumesc! La fel îți doresc și ție! Servus! Elena, care auzise zgomotul motorului mașinii ce se oprise la poartă, a alergat în fuga mare s-o întâmpine pe Cecilia. Cum a fost întâlnirea voastră? —Ca toate întâlnirile, frumoasă. —Îți place tipu’? —E drăguț. Cred c-ai făcut furori cu rochița asta pe care
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ar fi înțeles pe Ashely nu l-ar fi putut iubi, dacă l-ar fi înțeles pe Rhett nu l-ar fi putut pierde. A doua zi, Matei s-a sculat cu noaptea în cap și a mers să pornească motorul mașinii și s-o alimenteze cu benzină. Se făcuse frig, mult mai frig decât în zilele precedente. S-a întors la hotel, și-a luat valizele și a mers la camera Ceciliei. Își făcuse și ea valiza fiind gata de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
și ea valiza fiind gata de plecare. —Sărut mâna! a intrat Matei cu valizele după ce a bătut la ușă. —Bună! Ești gata? —Brr! S-a lăsat frig afară. De unde știi? 183 —Am fost la mașină s-o alimentez, să pornesc motorul. —Ai fost cu capul descoperit? —Așa cum mă vezi. — Vino, te rog încoace! îl cercetează Cecilia. N-ai un pulovăr mai gros? — Am în valiză. — Deschide-o, te rog, să căutăm unul care să-ți țină cald, dacă spui că s-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
nu vă închipuiți nici măcar o clipă că m-am îndrăgostit, spontan și neașteptat, de ceaiul verde din Extremul-Orient. Nici vorbă... M-a cucerit însă altceva: fina filosofie a artei și a moralei în textura căreia este de descoperit unul dintre motoarele contemplative ale profundului mod de viață japonez. Ceaiul, aici, este omniprezent, ca și în insulele britanice. Diferența o face însă atitudinea indivizilor: silueta fragilă a japonezului respiră calm și reculegere în momentul în care mâinile îmbrățișează bolul, în vreme ce statura impozantă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
uriași umflați de lapte, cu sfârcuri proeminente, asupra cărora nu este greu de imaginat ațintită privirea tânjitoare a unui Oedip cu ochi oblici. În plus, un mare număr de kanji se articulează din interiorul acelei naturi instinct (Triebnatur), al cărei motor îl constituie libidoul agresiv, prin care, iată, războinicul (samurai) apare stilizat sub forma unui penis în erecție 士, iar un vechi kanji chinezesc, cu o multitudine semantică asociind ideea de "tortură", "pedeapsă", cu ideea de "lege", "autoritate", ne prezintă o
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
gata întotdeauna s-o servească prezentului grafoman. Fiecare individ, originar fie din Orient, fie din Occident și mânat (aparent irepresibil) de hormonii scrisului, ar trebui să aibă în vedere permanent exemplul lui Grainger. Potrivit unei analize inițiate și executate de motorul de căutare Technorati, la sfârșitul anului 2006, erau înregistrate aproximativ șaizeci de milioane de bloguri (majoritatea provenind, evident, din țările dezvoltate). În termeni practici, este imposibil ca atâtea persoane să creadă despre ele însele că posedă idei demne de a
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
originar al tuturor lucrurilor, demarată de gânditorii ionici presocratici, ar trebui să fi fost încă de la început o activitate lipsită de sens? În aceeași termeni ne putem referi la concepția lui Platon despre idea Binelui, a lui Aristotel despre un motor prim și un scop al tuturor lucrurilor, sau la Plotin și al său concept de Unu. Totul un non-sense, lipsit de sens? Și imensa nostalgie a omului față de pacea eternă, față de un sens ultim, o dreptate definitivă trebuie într-adevăr
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
fie considerat ca Spirit al unicului Sfânt, Dumnezeu însuși. În mod diferit interpretării lui Dumnezeu ca spirit în cadrul unei viziuni evoluționiste a lumii, multe concepte de origine greacă și scolastică îmi par depășite: Dumnezeu este Spirit, dar nu asemenea unui motor imobil care se manifestă în lume de undeva din afară sau de undeva de sus. Îl înțeleg mai curând ca pe o realitate spirituală dinamică, în stare ca din interior să facă posibil, să stăpânească și să conducă la desăvârșire
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]