73,760 matches
-
mantii au câte inele poartă curtenii câte câmpuri au negustorii cei grași câte vaci și cai văd ei de la ferestre mintea lor probabil e un abac o mână invizibilă mută mărgelele până ce într-o bună zi or să moară toți murim într-o zi și într-una ziua aceea doar unul va fi * zi și noapte lucrează viermii de mătase ai lui Li Chen el are mii de pomi în multe văi unde nimeresc uneori călătorii și sunt țesuți în coconi
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
împreună ca soț și soție tot așa se și ceartă azi Hun a tăiat ciucurele de aur de la șaua lui Sen atâta a zbierat ăla atunci că dușmanul a venit să ne iscodească de pe deal au crezut că ne-a murit prințul * într-un pom singuratic din luminiș toamna a lăsat un măr e zbârcit și îndărătnic un dos de curvă din care toți doresc să mănânce nici unul nu vrea să-l vadă ceilalți cei mai buni militari ai împăratului se
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
piatră plată părul era de culoarea pletelor lui Lu Li piatra era ca multe pietre pe care le-am zvârlit eu pe fluviul Yangtze când eram copil o clipă m-am gândit soldatul străin sunt chiar eu nu era el murise * eu spun o poveste despre o țară unde nimeni nu știa să citească acolo călugării nu au teamă nimeni nu poate vedea ce scrie despre ei * filosofii se ceartă despre cum s-a făcut lumea unii spun că ne-au
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
care se anunță pe cît de glorios pe atît de infernal bărbatul care sînt va bea aceast pahar cu apă țîșnită din piatră bărbatul care sînt va săpa conștiincios acest mormînt strălucitor în miezul mării negre cînd vor dori să moară toate furtunile să vină aici bărbatul care sînt va mulge caprele de pe cîmpiile greciei și-i va da să bea lapte din pumnii lui însinguratului homer și-l va ajuta să scrie continuarea odiseei bărbatul care sînt va ridica vulturpoema
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/12775_a_14100]
-
Noi n-aveam televizor. Între invitați, și doamna Vivi Vulcănescu, una dintre fiicele filosofului. S-a stabilit în Franța, imediat după bombardamentele aliate din 1944. Nu-și amintește care dintre ele. La o săptămână după primul, din 4 aprilie, a murit Ion Minulescu. Vecinul său de perete, Liviu Rebreanu, s-a stins la Valea Mare (Argeș), la 1 septembrie, același an, la o zi după ce rușii intraseră în București. Istoria, când se schimbă brusc, poate curma și suferințele unor creatori. Spre
Minulesciană by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12870_a_14195]
-
și ziua în noapte. Mi se năzăreau din ce în ce mai tare balauri, uriașe jivine, locomotive cu aburi. Una dintre ele a șuierat și-a oprit. M-am urcat, a șuierat și-a pornit. Bagă cărbuni! - am auzit. Bagă și vei conteni din murit. Să-l luăm și pe El, am îndrăznit. Tu bagă cărbuni, ăsta e trenul tău - al Lui n-a venit. Dumnezeu mai este pentru că mi-l aduc aminte: se făcea tot mai mic și mai mic, înghițit de asfalt și
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
picioare cu femeile pe care le-a iubit" Dar Gheran? Alunecarea lui în mit, superba moarte; întreg acest capitol are ceva tulburător, ascuns și dezvăluit în același timp. Fericit și plin de încredere, Gheran începu să meargă pe sîrmă.." va muri, desigur. Oare nu toți facem la fel? "Cum să părăsești un asemenea paradis, își spunea el (domnul director! n.n.), privind cerul albastru, fără umbră de nor. Scăldată în lumina strălucitoare, lumea se oferea neprihănită..." Bucurie și tristețe, infinită duioșie, cântec
Cântec spus cu geana-n lacrima destinului necruțător by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12890_a_14215]
-
apa ca un fierăstrău ce taie felii de marmură, ghilotina ce decapitează perfecte lespezi. Cu susur cristalin un păstrăv la oblânc. Vom fi și noi apa țâșnind deasupra zidurilor, mușcând din var, hălăduind mortarul acestui cosmos ce-și schimba fața, moare și se naște în scutece de apă în giulgiu de izvor, în jilțul chiuvetei în foița de aur și lacrimi. Săgeata în arc Ei credeau că bolile apar asemeni metalelor sub pământ și că bucuria smulgându-ne placidității este și
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/12873_a_14198]
-
păsul (îl știa de la Florin Mugur), în mai multe reprize, pentru că, trăitori în România fiind ("O, țară tristă, plină de umor!"), mai luam și noi ghionturile vieții la modul hazos, numai cât să nu ne întristăm, dar nici să nu murim de râs. Florin era nițeluș supărat pe mine deoarece, din greșeală (deh, provincial neîndemânatec!), am vărsat o guriță din foarte gradatul său coniac pe biroul lui și lichidul a ars pur și simplu lemnul închipuind o aură misterioasă, ca a
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
în sine însuși scriitorul recunoscut de publicul său? Sau mai există și altă fericire? Din punctul meu de vedere, vârsta ideală pentru a fi fericit începe în secunda în care te-ai născut și se termină în clipa în care mori. Poate că în cazul personalităților tenace, a doua diaspora, dislocarea în spațiu (chiar și în timp!), care pe alții i-ar distruge, este creatoare și dacă ar fi rămas în crisalida lor, ar fi ieșit în lume fluturi modești, fără
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
a fost degradat, arestat, torturat. Cînd au schimbat regimul, au împușcat-o în tîmplă pe fiica lui, pe sora mielului. Fata ieșise pe stradă să schimbe și ea regimul. Acum are o placă de marmoră cu poză în locul unde a murit. Pe tată l-au gradat la loc, l-au avansat. Dar mielul de-atunci vorbește mai încet și mai subțire, se înroșește des. Unul dintre primele lucruri pe care mi le-a spus a fost: Cui îi place foarte tare
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
mai scoteau mîinile din părul meu, băiețeii îmi ofereau gumă de mestecat. Ceilalți întrebau de mine în stînga și-n dreapta. Și eu le răspundeam: Am o pisică soare și o pisică lună. E simplu de tot." Mătușa Zizi a murit de-un an dar a vrut neapărat să participe la gătirea de nuntă a nepoatei sale: Hai, acum povestește-le cum am murit!" se alintă ea. "Mătușa Zizi era o persoană extrem de sobră. Dar, de cînd a murit, nu știu ce are
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
le răspundeam: Am o pisică soare și o pisică lună. E simplu de tot." Mătușa Zizi a murit de-un an dar a vrut neapărat să participe la gătirea de nuntă a nepoatei sale: Hai, acum povestește-le cum am murit!" se alintă ea. "Mătușa Zizi era o persoană extrem de sobră. Dar, de cînd a murit, nu știu ce are, a devenit cam cochetă. Acum cîteva zile a venit să mă ajute să pun masa de prînz. Am întrebat-o, așezînd furculițele, cum
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
Zizi a murit de-un an dar a vrut neapărat să participe la gătirea de nuntă a nepoatei sale: Hai, acum povestește-le cum am murit!" se alintă ea. "Mătușa Zizi era o persoană extrem de sobră. Dar, de cînd a murit, nu știu ce are, a devenit cam cochetă. Acum cîteva zile a venit să mă ajute să pun masa de prînz. Am întrebat-o, așezînd furculițele, cum îi merge pe-acolo. Mi-a răspuns ștergînd un pahar Bine. Avea 20 de pisici
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
nu se vedea că binecuvîntătorul e o femeie. Și nici eu nu se vedea că sînt femeie, și nici mirele că e bărbat. Preoteasa noastră e femeie aici și, oricum, îl are pe bărbatul ei cu ea, chiar dacă el a murit, cum zicem noi. Adică din cel care trebuia să ne cunune, a rămas de capătul acesta al panglicii albastre doar femeia. La capătul celălalt sînt amîndoi. Și, oricum, eu și cu mirele ne vom cununa și de partea cealaltă a
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
ușile închise mă rătăcesc pentru o clipă de așteptarea animalică și privirea ta bună din fotografia când în spatele aparatului nu știam tristețe mă taie în două nici nu mai știu dacă eu sunt aici sau dincolo... odată ce un om a murit ar trebui să ia cu el și obiectele care i-au aparținut, când am citit asta în marquez sigur n-am înțeles abia acum când mă împiedic de lucruri de parcă absența ar fi absorbit în vid spațiul dintre ele sunt
Poezie by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/12905_a_14230]
-
greutatea cu care se înfăptuiesc gesturile, treburile cele mai simple, mai banale. Din minuțiozitatea profundă, ceremonioasă, a (de exemplu) culegerii perelor. , ca fiece pară pe care, c-o grijă infinită, domnul director, o desprinde fericit de pe crenguța ei. El va muri... „Să caute ea în dulapul unde îmi țin lucrurile de școală, trebuie să fie acolo niște hîrtie albastră de îmbrăcat caietele”. Și iar mi se umple sufletul de-o lacrimă mare, limpede, tremurătoare, lacrimă pe care-aș luat-o-n
Fiecare clipă e grea, coaptă, mustoasă, esențială by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12926_a_14251]
-
-i citească în original. Revine mereu cu pasiune la lecturile romanești cele mai dragi, adică Balzac, Dostoievski și Tolstoi, comentați deseori în detalii tehnice, în glose de romancier îndrăgostit. Perioada portugheză se încheie fără strălucire, de-a dreptul tragic: Nina moare în noiembrie 1944, lăsăndu-l pe Eliade bolnav de suferință, România e ocupată de ruși, întoarcerea în țară devine imposibilă, diplomatul (dat afară din Ministerul de Externe în toamna lui 1944) nu are nici un mijloc de subsistență și trăiește din banii
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
fețe bisericești devorate.” L-a citit oare Lebedev pe Swift? Se pare că da! Ca să nu mai vorbesc de eterna Nastasia Filippovna Barașkova! Pe unde și cu ce se mai pudrează dînsa? Cui îi mai face “scene”? Pentru că n-a murit, nu putea să moară din cauza unui banal de cuțitoi! Ea veșnic îmi va isteriza, bătîndu-mă cu chiloții în cap (cum ardeleanca Nuța pe electricianul Vasilescu din Dolhasca!), mințile și trupul! Azi, mort-răscopt, vă trimit cartea! Toată treaba asta s-a
Celesta Tenzi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13058_a_14383]
-
a citit oare Lebedev pe Swift? Se pare că da! Ca să nu mai vorbesc de eterna Nastasia Filippovna Barașkova! Pe unde și cu ce se mai pudrează dînsa? Cui îi mai face “scene”? Pentru că n-a murit, nu putea să moară din cauza unui banal de cuțitoi! Ea veșnic îmi va isteriza, bătîndu-mă cu chiloții în cap (cum ardeleanca Nuța pe electricianul Vasilescu din Dolhasca!), mințile și trupul! Azi, mort-răscopt, vă trimit cartea! Toată treaba asta s-a transformat într-o teroare
Celesta Tenzi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13058_a_14383]
-
bună poate fi numai o întâmplare fericită. De data asta ni se pare că e ceva mai mult și mai durabil. Am vrea să nu ne înșelăm numai pentru plăcerea egoistă de-a putea afirma că versul încă n-a murit“. Asupra celei elogiate, comentariul are un impact catalizator, este pus deoparte, recitit cu martor, utilizat ca referință, cum atestă o însemnare din Jurnal. Efectul determinant a intervenit prompt, întrucât poeta s-a decis să revină în următorul număr din „Azi
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
tine toate-zilele-toate nopțile- toate diminețile. Acolo câini de oțel își dispută oase desprinse din scheletul verii, copiii rostogolesc cercuri de fum cărămizi de la facerea lumii. Trec câteva minute apocaliptice saturate de extaz și posomorâtă grație; Apoi ani la rând nu moare nimeni de dorul nostru până-ntr-o seară când sus, în Crucea Sudului, Lebăda se apleacă la urechea mea și șoptește cuvinte ademenitoare ce-mi acoperă inima cu o lespede de piatră. Prin lentila dezordonată a dimineții se zărește Gara
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
ar fi rămas în țară. La vremea scrierii Memoriilor, Mircea Eliade revenea asupra acelor ani cu convingerea că se aflase pe un drum cu sens unic, că nu ar fi putut refuza șansa exilului: „Pentru moment, nu eram amenințați să murim de foame. Dar nu-mi făceam iluzii. Presimțeam că, mai curând sau mai târziu, voi fi «scos din circulație», așa cum îmi uraseră mai demult criticii mei. Chiar dacă aș fi scăpat de domiciliu forțat, știam că nu voi redobândi o catedră
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
trecând de la un element semnificativ la altul: ,,Cimitirul la noi e un pogon comun/ Înconjurat cu gard de piatră,/ Să nu se molipsească pământul rămas viu/ În libertate./ Crucile de lemn după câțiva ani/ Se lasă într-o parte și mor apoi și ele (...)/ Locul mormântului se șterge -// O iarbă sârmoasă se îndeasă pretutindeni/ Ca părul pe capul feciorilor în nopțile de iarnă;/ Când e plin cimitirul ochi de la un cap/ În celălalt se reia totul de la început:/ Groapa bunicului meu
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
înghețe și mi l-a dăruit: „iată o bilă albă de biliard!” Desigur, s-a topit. Am plîns neconsolat și am început s-o urăsc cu strășnicie. Mult mai tîrziu, pe cînd aveam vreo 30 de ani, acest unchi (baba murise, cafeneaua și biliardul se desființaseră) mi-a dat o bilă galbenă, de fildeș, și una albă, de marmură. Roșie nu mai avea. Cele două bile sau rămas la Dolhasca. Le țineam în două pahare vernil, cu picior înalt! Să nu
Ador ceasurile care stau! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13414_a_14739]