2,953 matches
-
potrivit să ne gândim tot la noi înșine ?... O picătură de maliție prietenească s-a dizolvat în cordialitatea Profesorului. Deși cam pământiu la față, arată iarăși bine dispus. Poate încearcă să-și răscumpere lucrurile neconvenabile ce le-a gândit despre musafir acum o jumătate de oră, când s-a înverșunat împotriva Sophiei. — Și totuși, îngână nevinovatul musafir, neștiutor de complicatele analize ale magistrului. Totuși, cercetările ce s-au făcut mi s-au părut insuficiente, parcă nici poliția nu ținea să descopere
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în cordialitatea Profesorului. Deși cam pământiu la față, arată iarăși bine dispus. Poate încearcă să-și răscumpere lucrurile neconvenabile ce le-a gândit despre musafir acum o jumătate de oră, când s-a înverșunat împotriva Sophiei. — Și totuși, îngână nevinovatul musafir, neștiutor de complicatele analize ale magistrului. Totuși, cercetările ce s-au făcut mi s-au părut insuficiente, parcă nici poliția nu ținea să descopere adevărul. Și excludeți ideea de atentat ? — Poate cei ce l-au omorât pe Regele Carol să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
poftă națională de râs care ne întovărășește dezastrele... Unii susțin că astfel am rezistat, eu mă întreb însă dacă nu cumva din ea vine pieirea noastră. Profesorul își pune ordine, cu o mână ușor tremurătoare, în hârtiile din pomieră. Iar musafirul său începe, după vechiul obicei, să se plimbe cu pași mari prin salon. Probabil, își spune magistrul, așteaptă să îmi dau încă și mai mult pe față felul pe care el îl consideră exagerat de sever de a judeca oamenii
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
încă atâtea alte vieți grele și dezamăgitoare, așa că au renunțat de mult să se mai împotrivească răului atotputernic. Iar dezordinea, provizoratul, primitivismul se înmulțesc spontan... Ca microbii în praf... Există parcă în aer un ferment al dezordinii... — O enzimă, râde musafirul. — O enzimă, dacă vrei, concede Profesorul. Un microb atotputernic al corupției, al haosului, al lucrului făcut de mântuială. Relele de care se plângea și tatăl meu și de care nici noi nu încetăm a ne plânge. Iar toate la un
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Pentru că de am fi chiar atât de mulți nemulțumiți și chiar atât de mulți onești, cum s-ar mai înmulți răul ? Parcă însă, din generație în generație... Profesorul se întrerupe și o coboară pe Yvonne de pe genunchi, simțind deodată ochii musafirului fixați stăruitor asupra lui. Este posibil ca acesta să aibă o rezervă asupra lucrurilor pe care le aude ! Se cuvine deci să-l invităm, cu un gest larg, pe june să-și dezvăluie posibilitățile originale ale minții ! Ceea ce Profesorul Mironescu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și au ieșit de acolo cu pălării turtite, cucuie, gulere strâmbe și bastoane schimbate... Vorbește, răsturnat comod în scaun. Pete mari de roșeață nesănătoasă i-au invadat fruntea pleșuvă, pomeții, maxilarele. Febra. Vorbind, nu pierde nicio clipă din vedere chipul musafirului : o atenție încordată, ce vrea și nu vrea să vadă dacă există ceva vinovat între june și Sophie. Evident, nu poate să se scuze și să părăsească salonul, lăsându-i fără supravegherea lui pe cei doi. Va trebui să mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Și imediat vocea i se schimbă : — Yvonne ! strigă. Yvonne ! Te rog stai dreaptă și nu te mai uita așa ! Când se uită așa, am impresia că lușează, le explică celorlalți. Ca să nu mai fie silit să privească spre gheridonul Profesorului, musafirul a luat în palmă nereida roz, voluptuos răsturnată într-o scoică și cu picioarele rotunde ușor desfăcute. Deși a mai cerce tat-o de atâtea ori pe furiș, abia acum se întreabă dacă este într-adevăr posibil să faci obiect
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Iritată, Sophie se uită din nou la pendulă, din nou la soțul ei, care îi face obișnuitul semn : să mai aibă, numai puțin, răbdare ! — Despre răposatul Rege Carol, dragul meu, este vorba ? Atenția cu care profesorul se umilește, cercetând chipul musafirului și încercând să și imagineze farmecul pe care îl poate exercita asupra Sophiei. Cruzimea înceată cu care se iradiază singur, până când o tandrețe impură, o tandrețe iertătoare, aproape frățească se instalează în el. Da, iartă totul, chiar și faptul că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
am fost la Curtea-de-Argeș, și nici la înmormântare n-am asistat, și nici pe primul ministru Brătianu nu am avut cum să-l văd, cu sau fără căciulă pe cap... Dar acest sens insolent a existat cu adevărat în cuvintele musafirului ? Și în oglindă a tremurat într-adevăr un surâs grăbit al Sophiei, îndreptat expres spre tânăr, vrând să-l îndemne să tacă odată, vrând să-l îndemne să mai stea, vrând ce ? Vrând ce să îl îndemne ? Dar a existat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
neuf ? Iată singurul lucru ce știa a-l spune ! Și cu asemenea făptură a irosit puținul timp care i-a mai rămas ! Plecarea Sophiei, supărată sau nu, l-a destins însă pe Profesor. Îl privește mai destins pe neastâmpăratul său musafir... Iată-l, elegant cât poate fi unul ca el, cu acest costum nisipiu pe care a declarat că abia în această după-amiază l-a scos de la croitor ! Costum nisipiu deci, apoi cravată roșie, apoi șosete de mătase albă, o alură
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lumina electrică ce albește fețele și le face nefirești ! își duce ca un copil batista la ochii obosiți și, când îi deschide, lumina îi pare încă și mai artificială ! Și mai nepotrivită ! Total nepotrivită, total artificială îi pare și scuza musafirului - în plus, venind prea târziu ! Dar cum ? Vorbim de trei ore, iar lucrul cel mai important abia acum îl spune ? Și totuși, deodată, Profesorul aproape nu mai simte oboseala. Aproape începe să aștepte cu plăcere serata. O ușurare atât de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
important abia acum îl spune ? Și totuși, deodată, Profesorul aproape nu mai simte oboseala. Aproape începe să aștepte cu plăcere serata. O ușurare atât de bruscă, încât pare o veritabilă bucurie, ceea ce trebuie însă să încerce să ascundă, răspunzându-i musafirului : Dacă invoci obligațiuni presante, atunci, dragă, eu ce aș putea să mai spun ? în fața lor nu se mai poate spune nimic, decât regretul... Și temându-se că musafirul, pe picior de plecare, va citi în ochii lui ceea ce simte, Profesorul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o veritabilă bucurie, ceea ce trebuie însă să încerce să ascundă, răspunzându-i musafirului : Dacă invoci obligațiuni presante, atunci, dragă, eu ce aș putea să mai spun ? în fața lor nu se mai poate spune nimic, decât regretul... Și temându-se că musafirul, pe picior de plecare, va citi în ochii lui ceea ce simte, Profesorul își ferește privirea și o coboară, neatentă, asupra costumului nisipiu care își țipă noutatea. Observă și aici o scamă, uitată probabil de croitor, mai jos, o șosetă strâmbă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sonerie ? !... Ce confuzie ! Altceva își dorise decât această vânătoare de vorbe, altceva, un cât de mic amănunt concret, el îi stă sub ochi, tot atât de incert, însă întunecându-i de-acum toată seara - indiferent dacă va pleca, indiferent dacă va rămâne musafirul. Profesorul respiră grăbit, mâna umedă duce spre frunte batista ghemuită, în tâmple zvâcnesc ciocanele sângelui, în timp ce cu pași mari, șovăitori, își conduce spre ușă musafirul, cum s-a putut o asemenea eroare - a Sophiei, a lui, a amândurora ? Tocmai omul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
însă întunecându-i de-acum toată seara - indiferent dacă va pleca, indiferent dacă va rămâne musafirul. Profesorul respiră grăbit, mâna umedă duce spre frunte batista ghemuită, în tâmple zvâcnesc ciocanele sângelui, în timp ce cu pași mari, șovăitori, își conduce spre ușă musafirul, cum s-a putut o asemenea eroare - a Sophiei, a lui, a amândurora ? Tocmai omul acesta, care le displăcuse din prima clipă când l-au văzut ! Și chiar în niciun fel nu se mai poate întoarce totul la loc, în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Și chiar în niciun fel nu se mai poate întoarce totul la loc, în acel moment când, văzându-l, amândurora le-a displăcut ? Să întorci totul în acel loc și apoi să urmărești atent unde, cum s-a insinuat eroarea, musafirul își ia surâzând bastonul și pălăria, ce rău îi pare că, plecând astfel, adaugă la toate o ultimă impolitețe : să plece fără a-și lua rămas-bun de la doamna, de la domnișoara ! Domnul Profesor va transmite, desigur, va transmite, bineînțeles, târziu, cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
enigmatică în ochii ei tot foarte albaștri, sub genele lungi, neîntoarse. Pași ușori, scârțâitul scării de lemn, uși care se închid și se deschid la etaj, câteva note încercate pe un clavir, o rochie fluturând dincolo de grilele sculptate ale balustradei, musafirul, și el ar trebui să se grăbească, să nu fie surprins de ceilalți musafiri, grădina este luminată feeric, gustul discutabil al Sophiei, ghirlande de roze și lampioane de hârtie colorată atârnate de copaci. Profesorul își zornăie nervos pastilele în cutia
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
scării de lemn, uși care se închid și se deschid la etaj, câteva note încercate pe un clavir, o rochie fluturând dincolo de grilele sculptate ale balustradei, musafirul, și el ar trebui să se grăbească, să nu fie surprins de ceilalți musafiri, grădina este luminată feeric, gustul discutabil al Sophiei, ghirlande de roze și lampioane de hârtie colorată atârnate de copaci. Profesorul își zornăie nervos pastilele în cutia plată, stropi de noroi pe manșeta unor pantaloni abia astăzi scoși de la croitor, dar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
certitudine, dar fața Profesorului rămâne impenetrabilă. Rictusul nervos i-a dispărut, ca și surâsul destins, de altfel. Lumina electrică neprielnică și boala prost diagnosticată de doctori explică îndeajuns de ce riduri adânci îi brăzdează figura când întinde cordial mâna, de rămas-bun, musafirului. Cum, nu rămâi să cinezi cu noi, domnule Ialomițeanu ? întreabă micuța Margot. Desigur, pleci într-o altă vizită, și cea de la noi a fost numai prima ! Unite deodată, cele două surori își aruncă micile lor insinuațiuni dezertorului, el se apleacă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de neglijent încât să nu iau în seamă ceea ce în fiecare clipă simțeam : că nu avem nimic în comun și că aproape totul la el îmi displace... Peste o jumătate de oră, doamna și domnul Mironescu vor primi în hall musafirii. Dineul se va da mai devreme ca de obicei, iar Profesorul va avea meniul lui auster, separat și frugal : câteva aperitive numai, friptură rece, linzertorte. În salonașul mic se va înălța vocea gravă a Sophiei, acompaniată la pian de sobrul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai zice nimic de cinzeci de leii ăia. Poate când o fi gata cafelile, poate-atunci să-i vie și gându-ăl bun. Ei, săraca Ivona !... Zurlie, zurlie, da uite-o cum vine cu ceștile de cafea, puse pe tavă, ca la musafiri... Ba încă a mai scos, ea știe de unde, pișcoturi ! Lasă, madam Ivona, lasă ! Lasă că viu io, nu mai urca tot dumneata cu ele ! Eee, Ivona, Ivona, mânca-o-ar mama pe ea, c-o știu de când era atâtica ! Murise
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
văzut cu câtă greutate a deschis ușa bufetului... Și pe urmă, castronelul acela cu bucăți de rahat... Parcă le văd verzi, roșii, portocalii, tari ca piatra și cu zahărul pudră de deasupra întărit și el... Evident, erau ținute anume pentru musafiri... De mult ținute... Și numai acest mic efort a istovit-o ! S-a întins, sfârșită, pe balansoarul care nici nu s-a clătinat sub greutatea ei... Și pe urmă m-a rugat pe mine să scot din bufet paharele și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în viitor și de dragoste pentru noi, ne-a făcut o plăcere imensă. Ca de altfel și telefonul din 18 ianuarie, aniversarea zilei mele de naștere. Tot mare bucurie ne-a făcut și felicitarea de Anul Nou, semnată de diverșii musafiri pe care i-ai avut, cărora le mulțumim și le urăm la rândul nostru numai bine și fericire. Ne gândim mult la voi și ne pare tare rău că nu suntem cu toții împreună. Te iubim și te stimăm enorm... — Ei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
țipi dacă nu te doare ? Te doare ceva, spune ? întreabă doctorul cu severitate. Nu te doare nimic și te simți vinovată că te porți atât de prost și stai în cămașă de noapte, aici, sub ochii severi și acuzatori ai Musafirilor. Musafirii stau toți, solemni și gravi, în jurul mesei olandeze rotunde. Ați rămas numai voi singuri aici, tu și domnul Ialomițeanu, și vă vorbiți în șoaptă, pentru că tu îl ții aici ascuns. Sssst ! Să nu vă audă de alături Musafirii ! Ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dacă nu te doare ? Te doare ceva, spune ? întreabă doctorul cu severitate. Nu te doare nimic și te simți vinovată că te porți atât de prost și stai în cămașă de noapte, aici, sub ochii severi și acuzatori ai Musafirilor. Musafirii stau toți, solemni și gravi, în jurul mesei olandeze rotunde. Ați rămas numai voi singuri aici, tu și domnul Ialomițeanu, și vă vorbiți în șoaptă, pentru că tu îl ții aici ascuns. Sssst ! Să nu vă audă de alături Musafirii ! Ce frig
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]