4,012 matches
-
acum. Moș Toader în sus, moș Toader în jos. Da’ el nu se supără...La ce bun! Mereu zicea că nu un nume contează ci mai degrabă cum slujești acest nume. Eu sunt mereu „ mosul cel tânăr”, si râdea pe sub mustață. La pălăria lui verde de pădurar nu a renunțat nici acum, când de mult este la pensie. Îi este ciuda doar că nu mai poate merge așa de ușor și că- de voie ,de nevoie a trecut și la baston
LACRIMA de MIRELA PENU în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377728_a_379057]
-
și Myotis myotis, care emite semnale obișnuite, cu frecvență modulată, atunci când vânează insectele de pe sol. Dacă insecta este localizată pe trunchiul unui copac, el încetează să mai emită semnale și zboară de-a lungul trunchiului, pe care îl scanează cu mustățile lui sensibile până când atinge prada. (Neuweiller, 1989). Hrănirea în imediata apropiere a vegetației. Speciile care vânează în apropierea solului sau a vegetației și-au dezvoltat strategii aparte pentru ca din multitudinea ecourilor recepționate, să le poată distinge pe cele care provin
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
fascinat de misterele lor. Și într-o zi, întorcând brusc capul către masa lor, într-un moment cănd discuția ajunsese neobișnuit de animată, am auzit pe unul din ei, pe cel care mi se părea cel mai bătrân, pentru că avea mustăți, l-am văzut ridicând brațul către tavan, parcă ar fi indicat o direcție, și l-am auzit rostind cu un glas solemn: Sambô! Toți au amuțit deodată și și-au plecat ochii în farfurie. Apoi au repetat pe rând: Sambô
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
deschid: Vitcu. Măi, Dionisie, tu? Da, eu. Și-ncepe să ure. Ca-n Creangă. Nu se supără că mă-ntorc la șevalet. Continuă să ure. La un moment dat, se repede, îmi ia pensonul și, îndepărtîndu-l și apropiindu-l de mustață, are aerul unui expert. Îi iau pensonul și reiau lucrul. Ai salutări de la Tudose, zice. Cioc, cioc: Hatmanu. Emoționat, îl invit cu o reverență din ultimele lui tablouri cu șambelani. Mă conduce la șevalet și mă-ndeasă în scaun: continuă! continuă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
era și rumân get-beget?), mare pișicher! Tocmai scăpase din ghearele morții, după arsura zdravănă, suferită cînd se juca cu chibriturile, singur, acasă, la Port Lligat, în lipsa Galei, plecată la piață, deci numai ce scăpase ca prin minune doar cu vîrfurile mustăților compromise, și și dădu fir la București că vine, să fie așteptat că aterizează la Otopeni. Închipuiți-vă ce forfotă generală, la toate nivelurile, de la Palatul Primăverii pîn' la Mînăstirea Secu: vine Dali! vine Dali! țopăia Ceaușescu (păi, nu-l
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dat jos din spinare șevaletul și a intrat prin semiluna calotei. Din trei salturi, eram deja lîngă el. Totul mirosea a eucalipt. Telescopul mirosea și el a eucalipt. În semn de bun găsit, îmi dădu voie să-i sărut vîrfurile mustăților. Ce senzație! M-a rugat să-l scuz, doar cît să-i dea telefon Galei, c-a ajuns bine. A scos din sîn un fel de scoică, i-a rabatat antena și, imediat, s-a auzit vocea de amantă, soție
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de scoică, i-a rabatat antena și, imediat, s-a auzit vocea de amantă, soție și muză a Galei: spune, iubitule! Dali, îmbujorat, i-a grăit: Gala, azi vocea ta îmi spune că ești mai frumoasă ca ieri, îți întind mustățile, să mi le săruți, fii liniștită, sînt pe mîini bune (se uită oacheș la mine), te voi suna din oră-n oră, acum trec la treabă, îți sărut tîmpla zeiță, pa! Văzîndu-l instalat, nu-mi rămăsese decît să-l părăsesc
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
către Ceaușescu, în chestiunea sceptrului, cum i-ați putut trimite telegramă unui uzurpator, unui impostor? Dali nu s-a arătat surprins de interpelarea mea, e drept, prea subit nepoliticoasă. Mi-a răspuns pe loc, după ce și-a frecat fin vîrfurile mustăților cu o pilișoară gravată Avida Dolars: uite ce, i-am trimis telegrama, e-adevărat, dar în secunda următoare mi-a sunat în geniala-mi tigvă următoarea frază, scrisă cam în '52, cred c-o știi: "din pricina unui pîrț foarte lung
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mereu disponibile echipe de subrete, care echipă, dincolo de aprofundarea unor momente-bornă din trecutul strămoșesc, la care transpiră pe termen lung (deodorant, nu?), își oferă ser(viciile) nurlii de cîte ori pică de la drum lung istoricul șef. Subretele, cu barbă, cu mustăți, glabre, ca-ntr-un mîlos-bahluian Fellini, humectate foarte de prezența bărbatului stînd rect în jilț domnesc (numai în sală de voievozi, prezidentul ăsta, al treilea, cum altfel), chivuțele istoriei, deci, se dau de ceasul morții să placă, să placă, ah
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
buzdgane, cu paloșe (era să spun cu picamere). Din corpolentul timorat ce prezenta atunci juriului (din care nu lipsea reprezentantul oamenilor muncii) sculptura de buzunar, n-a mai rămas decît omulețul ăsta cățărat pe scară, lucrînd, în dimineața asta, la mustața lui Mihai Viteazul, pe care și-a lăsat surplusul nocturn cine știe ce necuviincioasă cioară. 29 mai Din unghiul prezentului, chiar și un episod urît colorat dintr-o "la belle époque" ducă-se pe pustii, mi se pare suportabil în sensul că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tot de acolo). Un pictor avantajat de reproducerea fotografică: Țuculescu. Materialele ignobile de care s-a servit freneticul artist, grăbit să spună totul pînă să-l înghită neantul, se convertesc brusc în pietre prețioase. Dali, pîndindu-ne de după o garoafă. Ochi, mustăți, favoriți: laseri hipnotici. Fascinanta și bizara Spanie. În iarnă, sînt nevoit să-mi fotografiez cîteva pînze. Apelez, ca de fiecare dată, la efebul cu nume deja vehiculat în mediile supersofisticat-postmoderne, excelent fotograf (aptitudine, de altfel, implicată demersurilor curentului la modă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Hai! zice. Și mă-nșfacă și mă duce-n atelierul lui (perete-n perete). Așa-i el, vecinul meu, pictor și el: nu ține la nuanțe, la finețuri, iar dacă a mai și luat unu-n plus, atunci are-n mustață ceva de Sadam. Întoarce de la perete cîteva pînze, mi le pune dinainte și, cu mîinile-n șold, mă somează: Îți plac? Zic: dacă nu mă gîtui, îți răspund. Și, cum știindu-i bine pictura și de altfel apreciindu-i-o, nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
perceptorul nocturn în narațiunea lui Petru Dumitriu al caselor deocheate, de unde-și încasa, mă rog, dividendele. De-aici și sporul de rîcă argumentativă a securimii de stat, ante și postdecembriste, vezi doamne, indignată de blasfemia adusă monarhiei de aventurierul cu mustață priapic-roșcată. Asta, de fapt, ca atu perfid-comunist împotriva tradiționalului stat monarhic românesc. Impostorii uitînd însă că atipicul bărbat încoronat era, înainte de toate, un hiperinteligent și un ctitor de înaltă cultură. Din cogitațiile care au făcut epocă (locală) și care, iată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
uitat esențialul... La o bere, V., personajul important al zilei, acaparînd discuția, zice că nu-și poate încheia de ani de zile teza de doctorat pentru că... nu vrea să mintă: Nu vreau să mint, dom'le, și spuma îi pune mustață albă, nu vreau să mint... Același, capelmaistrul șuetelor noastre, însoțit, invariabil, de Cella, flebețea lui (cum ar spune Andreea), pe cît de generoasă jos, pe atît de modestă sus, în fază de pregătire a... doctoratului (bine aranjat de V.). În
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
citirea instrucțiunilor C.C. al P.M.R. cu privire la modul de organizare a vieții de partid în M.A.I. și informarea Partidului, mi se atrage atenția față de un activ prezent printre care și subalternii mei, „să vezi că, dacă nu...te trag de mustață”. - Într-o zi sunt chemat la telefon de către tov. prim-secretar cu un ton foarte ridicat, că nu țin oamenii în mână și mi se arată că lt. de miliție, anume Ungureanu, în mod abuziv a ocupat un spațiu (o
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
fel de a fi al dânsului. Au fost o serie de lucruri care este bine să le arăt în fața C.C. și cum s-au petrecut ele. Într-o ședință tov. prim-secretar, în glumă, a spus că mă trage de mustață. N-am luat această problemă în serios. Odată eram într-o ședință cu colectivul nostru pentru trasarea unor sarcini. Forma cum tov. prim-secretar a dat să fiu chemat și cum a fost transmisă dispoziția, este o diferență. „Imediat să
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
raptul intelectual.1 Prin urmare, celebrul personaj fu introdus în boxa acuzaților, asemenea ultimului criminal. Numai că profesorul nu părea defel neliniștit, rușinat în niciun caz. Mai degrabă privea cu interes în jur și, din când în când, zâmbea pe sub mustață. Ceea ce nu-i făcea situația cu nimic mai bună, toți cei de față precum și milioanele de telespectatori considerându-i atitudinea drept provocatoare. La primul text incriminat, Zimberlan, care refuzase orice apărător, a indicat fără să clipească articolul preluat. Apoi arătă
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
de o frumusețe fie ea chiar comună, deși, În portretul pe care i-l face, căpitanul Jesse nu uită să Îi scoată În relief, cu părtinire de admirator febril, delicatețea și luminozitatea figurii, sporită de culoarea deschisă a părului, a mustății, de fruntea sculpturală: „Toate trăsăturile chipului său, fără a fi banale, nu aveau o strălucire aparte... Mobilitatea figurii se datora cu siguranță inteligenței. Mai ales gura părea conturată pentru sarcasm. Întreaga făptură făcea să țâșnească din el un spirit feroce
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
a dandysmului pe ambele țărmuri ale Canalului Mânecii. Primul care presimte schimbarea e tot Chateaubriand, când se mai Întremează descriind prezentul dandysmului: „Din fericire, azi lucrurile nu mai stau astfel. Un dandy autentic are aerul cuceritor, distant, insolent, o toaletă Îngrijită, mustața sau barba tunse cu grijă ș...ț”. La fel și Alfred de Musset, firav copil al propriului secol, mărturisește În aceleași vremi, ros de melancolie, proaspăt refuzat la „Jokey Club”: „Un sentiment de rău inexprimabil Începu atunci să fiarbă În
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Londra ca un veritabil cuceritor, Își lasă - la propriu - o amprentă ieșită din comun asupra finalului de secol: monograma În formă de fluture cu care Își semnează opera. Dar nu numai atât: vestimentația elegantă, figura compusă ca o mască drăcească (mustăți răsucite, barbă de țap, păr zburlit, ochi străpungători), sarcasmul ce Îl așază pe picior de război cu Wilde, Beardsley și Ruskin, toate Îl fac de neuitat Într-o Anglie care acceptă greu, cu prefăcută și perversă indignare, să fie scoasă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Ai noștri tineri la Paris Învață La gât cravatei cum se leagă nodul Ș-apoi ne vin de fericesc norodul Cu chipul lor isteț de oaie creață. La ei Își cască ochii săi nerodul Că-i vede-n birje răsucind mustață, Ducând În dinți țigara lungăreață... Ei toată ziua bat de-a lungul Podul. Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se strâmbă: Stâlpi de bordel, de crâșme, cafenele Și viața lor nu și-o muncesc - și-o plimbă. Ș-aceste mărfuri fade
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
dispreț, toate stereotipurile care Îi proiectează pe dandy În ridicol, făcându-i niște simpli filfizoni de import: Înnodatul cravatei, căruia, cum vom vedea, Îi sunt Închinate În epocă adevărate imnuri, e - pentru conservatorul Eminescu - doar prilej de pierdere a vremii. Mustața În furculiță, părul frizat, țigara În colțul gurii, afectarea pronunției, trăitul à la légère, fără muncă, irosit prin lăcașe rău famate sau În flanări inutile sunt nu doar nepotrivite României, ci, mult mai grav, Îi uzurpă snaga (istorie, obiceiuri, limbă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cu instinct conservator”. Și mai ales cu spirit critic, apreciază elogios G. Călinescu. Acest simț Înnăscut (dar și cultivat) al „justei măsuri” Îl face să observe stridențele, nepotrivirile, defazările exagerate, fie și În felul de a purta un veșmânt, o mustață, un hohțilindru. Giugiuman, giubele și meși tc "Giugiuman, giubele și meși " Nu altfel crede peste mai bine de 20 de ani Radu Ionescu, autorul presupus al Don Juanilor din București, care, după ce recunoaște că nu are forța și talentul unor
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
al eleganței bucureștene - bun cunoscător al vieții mondene și al eternului feminin, om cult...”4 Cine e de fapt dandy-ul dâmbovițean, om de lume, cultivat, homosexual notoriu, excentric până peste poate (unghii date cu ojă, meșă colorată, păr și mustață pomădate), cronicarul monden la Românul, Naționalul, La Lanterne mondaine, La Roumanie Illustrée, dar mai ales, vreme de 24 de ani, la L’ Indépendance Roumaine, semnând când Claymoor, când Valréas? Cine e „arbitrul eleganței bucureștene”, care moare la datorie, În tranșeele
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
portretul Însuși al poetului (imortalizat mai ales după 1900 În fotografii, tablouri sau desene) este portretul unui dandy. Chiar dacă lui Eminescu Îi va părea o „fizionomie de frizor”, chipul ciudat, sfidător, de „mască teatrală”, cu părul vopsit negru, pomădat și mustața răsucită „În chibrit”, dată cu ceară cosmetică, trădează „o profundă combustie interioară, cu umbra damnării spiritualizată În trăsături pline de noblețe”; figura sa „atemporală și abstractă” e reflexul cel mai expresiv al unui suflet „neaderent la realitate”2. Cu o
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]