1,621 matches
-
decorul“ a fost În fine fabricat și ne-a fost livrat, Fotopulos s-a evaporat temporar ca să lucreze În altă țară, la un alt proiect, cu Peter Stein, lăsându-mă să am de unul singur șocul de a vedea scena năpădită de mesele uriașe și greu de manevrat. Actorii greci, destul de simpatici la Început, s-au Închis din ce În ce mai mult În șabloane, iar eu, amețit de caniculă, mi-am pierdut orice inspirație și forță de a-i mobiliza. Nu mai aveam Încredere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Turgheniev, cântau vara rapsodii până noaptea târziu; nici pe acei bătrâni și fericiți vânători cu prada prinsă În ace de calota pălăriei, de care făcea atâta haz Epoca Rațiunii: nici pe gentleman-ului La Bruyère vărsând lacrimi deasupra unei omizi năpădite de paraziți, pe filosofii lui Gay, „mai mult gravi decât Înțelepți“, care, cu voia dumneavoastră, „caută știința În fluturi“ și, mai puțin jignitor, „ciudații germani“ ai lui Pope, ce „țin la mare preț“... „un fluture semeț“; sau pur și simplu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
va să vină, un coșmar profetic al exploziilor devastatoare, ceva În genul mormanului de capete de morți pe care vizionarul Cagliostro le-a zărit În șanțul unei grădini regale. Iar și mai aproape de lac, vara, mai ales duminicile, locul era năpădit de trupuri omenești În diverse stadii de goliciune și solarizare. Numai veverițele și anumite omizi rămâneau Îmbrăcate. Gospodine cu tălpi cenușii ședeau pe nisipul cenușiu slinos, În costume de baie; masculi respingători, cu glasuri de foci, În slipuri pline de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
oase... Luna, strecurată printre nouri destrămați, cerne o lumină oarbă, stranie peste crucile de piatră roase de vreme și mucegai, peste crucile de lemn, putrezite, cu brațele frânte, cu nume, fără nume, spălate de ploi și de veacuri. Mormintele-s năpădite de bozii și bălării; miroase greu a ierburi și a mucegai. Și, pentru ca miezul nopții în țintirim să fie cu totul și cu totul sinistru, o cucuvaie se vaicăre pe ruinele unei bisericuțe din care n-au rămas decât zdrențele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
între ghilimele, desigur. A „curajului” de masă. Când fără a risca nimic oricine poate înjura pe oricine. Se poate grozăvi. Se poate da mare. Cum să reziști (puțini îi rezistă) ispitei contestării comode, care defulează și înnobilează pe deasupra? Ne-au năpădit disidenții, revoluționarii, eroii. Ne calcă în picioare turma celor bravi. E greu să mai găsești în ziua de azi un om care (ca tot omul pe vremuri) să se mai și teamă. Fricoșii au devenit o raritate. Toată lumea, de la oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de a doua în vara lui 2004, în ambianța ospitalieră, curtenitoare și plină de respect din partea direcțiunii școlii de astăzi (dir. adj. Mircea Agrigoroaie în 2000 și mai ales Viorel Paraschiv, amabilul și sufletistul director principal din 2004), ne-au năpădit gândurile pline de amintiri, de emoții și de mulțumiri, aduse lui Dumnezeu că ne-a purtat de grijă să avem aceste revederi, după o jumătate de veac! Constatăm cu satisfacție că ambianța de astăzi a școlii păstrează, în parte, din
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
am urcat familia într-un vagon de marfă. Drumul a durat mai bine de o săptămână. Eu cu un tren, soția, copiii și sărăcia în altul. Condamnați ... La Nicorești stăteam la părinți și ne durea sufletul de câtă calicie ne năpădise după ce făcuserăm strânsură gospodărească în două rânduri dincolo de Prut. Tinerețe de sacrificii, copil băgat sub iarbă, străini în propriul nostru sat. Cam puțin pentru un nou început. Noi nu aveam ce îmbrăca, copiii la fel. Repetam în mic, ca familie
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
fie chemați la tăiatul lemnelor, coșari din alte vremuri, țigănci hoațe, câini "comunitari", de pripas, adieri de pește, ciuperci cărnoase, gâște gălăgioase, găini amorțite de prostie, larmă, acordeoane, înjurături, veselie, bețivănie. Destul. Punct. Sunt înclinat spre o nepermisă visare. Sunt năpădit de sentimente și îmi vine greu să pricep altceva. De pildă, de ce mă întristez când văd copiii clăpăugi purtați de mână spre întâia zi de școală, îmi vine greu să pricep de ce ne predăm cu voluptate unei lumi compuse din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ele, fiind studente, nu se uitau la noi. (Totuși eram foarte mândri de perspective: audaces fortuna juvat.) Crăciunul despre care îți scriu l-am petrecut la "Canton". Era destul de departe, aveam de mers de-a lungul unei căi ferate învechite, năpădită de scaieți, șapte kilometri. Acolo era "La Canton" o ruină a unui canton părăsit într-un câmp imens și pustiu. Era și o fostă bancă, în fața liniilor. Locul nostru preferat, "La Canton", ne plăcea pentru aerul lui dezolant, de peisaj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mână un ou (un simbol dalian favorit, legat de imaginile prenatale, de dualitatea unui exterior tare și a unui interior moale), care aici ar putea fi instinctul vieții. Totuși, la o privire mai atentă observăm o mulțime de furnici minuscule năpădindu-l din toate părțile. Furnicile, față de care Dalí nutrea o atavică aversiune, sunt insectele "paranoico-critice" prin excelență. Repulsia față de ele s-a născut dintr-o experiență din copilărie ce pare să-l fi marcat puternic: într-o zi a asistat
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
Pe pământ rătăcitor, Iar noi locului ne ținem, Cum am fost așa rămînem: Marea și cu râurile, Lumea cu pustiurile, Luna și cu soarele, Codrul cu izvoarele. Omul trăiește în sublimă nesimțire. Văduva tinerică hibernează într-o căsuță de pădure năpădită până peste gard de zăpezi, într-o leneșă părăsire de sine: Părul ei cel negru, moale Desfăcut cădea la vale... adormind pe scaun: Adoarme astfel cum șade, Fusul din mână îi cade. Nevasta "tinără" a lui Călin doarme tolănită pe
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
se întoarce la mânăstirea unde se consumă borș de cartofi necurățiți, în prada celei mai lirice dispoziții expiatorii. Plutește peste aceste nuvele râsul blând din Floricelele Sfântului Francisc, în care călugării fac, din inocență, isprăvi grotești. Scena în care Ghervasie, năpădit de jivinele înfometate (obligate de el să postească), le citește din predicile sfântului Doroftei e de un umor franciscan. În legendele asceților diavolul combate mai vârtos pe cei îndîrjiți pe calea binelui. Aci Necuratul se întrupează în alimente nevinovate, pește
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
restaurant (M. Cărtărescu, Orbitor). ( iată − prezentativ de identificare: Și iată-l, măreț ca o viziune de hașișin, complicat și indescriptibil ca o planetă străină. Iată acea stâncă urieșească, scăldându-și picioarele-n mare, iată ciucurii de palate, pagode, temple, statui năpădind-o până în vârf, copleșind-o ca merele care rup ramul într-un an de belșug, iată sfințenia și cântările ce-o învăluie, iată piatra albastră și caolinul, iată marmura și malachita, iată terasele încălecate, balustradele în zig-zag, treptele, mii de
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
urcam Să-mi scap de la pierzare iubitu-mi neam robit, Prin negrele desișuri și grote m-afundam M-am înfrățit cu-adâncuri și creste de granit. Dureri înăbușindu-mi din suflet și din oase Privesc departe cerul cu sfintele-amintiri Mă năpădesc văpăi din zile furtunoase Balsam și mărturie, răbaj și nemuriri. 13 ianuarie 2014 LACRIMA Cu omul te-ai născut odată Din cer și din păcat, din smirnă preacurată. Părinții te-au crescut și te-au lăsat nouă Tot tânără și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
duși dincolo de clipa când aștern pe hârtie aceste rânduri, privesc și ascult freamătul pădurii, susurul izvoarelor ce-mi dezmierdau auzul și-mi descrețeau fruntea ca o rugăciune. Atunci, plin de înflăcărare și nădejdi, urcam înălțimi și biruiam prăpastii adânci. Mă năpădesc gânduri învolburate care răscolesc în suflet nori negri, șuvoaie de pătimiri înroșindu-mi fața și înmulțindu-mi bătăile inimii acum când le retrăiesc... Timpul s-a grămădit în oasele mele, mult chinuite și pângărite iar pătimirea, care demult mi-a
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
era pe vremuri o Închisoare a foștilor militari... Acolo, pentru prima dată, am ajuns În o celulă cu alte două femei, că până atunci am fost tot singură. Asta a fost cel mai groaznic lucru, cât am fost singură... Eram năpădită de fel de fel de gânduri, mă rugam lui Dumnezeu să mor, nu mai suportam durerea, mă gândeam la fetițe, la soțul meu, la toți... Și acolo, la Uranus, am ajuns cu două doamne, una mai În vârstă, de 60
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pe lângă polonic... și Îți dădea tot zeamă chioară. Așa a făcut unu’, Avramescu parcă Îl chema... Și erau odată vreo trei jumări În ciubăr, și le păstra pentru el la urmă... Băi, și deținuții Îl pândeau de mult, și au năpădit toți politicii, toată colonia, și l-au călcat În picioare, l-au omorât. Ne-a strâns comandantu’: „Bă, fir-ați ai dracu’, batem și noi, omorâm și noi, dar nu ca voi, bă”. Nu l-au mai putut suporta pentru că
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
stat ani îndelungați în capul poliției Capitalei. Se simte ploaia rublelor rusești asupra pieței. Nefiind destul numerar în circulație pentru nevoile războiului, guvernul a emis întâia hârtie monedă numită bilet ipotecar, având drept garanție domeniile Statului. Rubla rusească de argint năpădește Capitala și țara, dându-se cursul legal de 4 lei, dacă nu mă înșel. O frumoasă și tânără debutantă în teatru iese repede la suprafață ca favorita unui general rus din administrație. Răsturnată într-un landou luxos, tras de doi
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cronicarilor sportivi, „autorul unei scene destul de rare pe stadioanele noastre”: a șutat în arbitru (Ana Blandiana, îmbrăcată într-un trening ciclamen), deplîngînd apoi, cu exagerări comice, faptul că nu poate să maseze locul lovit: zona pubiană. În fine, după meci, năpădit de admiratoare, a declarat cu umor: „Ce bine-i să fii fotbalist! După o cronică literară nu te sărută nimeni!” Gura lui multă a făcut ca înfrîngerea Albaștrilor să pară mai puțin umilitoare. *Doar printr-un singur mod mă pot
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fi prima fată sau femeie ce-ți va ieși în față pe drum». Inutil să mai adaug - a reluat L., după o scurtă pauză -, aia a fost Melixina. Pe bunicul, despre care a rămas vorba că era cumpătat, l-a năpădit dintr-odată îngrijorarea: cum să ceară el în căsătorie o fată cu puțin mai mare decît ale lui? L-a întrebat pe Vasile al lui Andrei, iar acesta i-a răspuns: «Fă-o, bade, că încercarea moarte n are!» și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
contribuții reale. Niciodată n-am acceptat să devină un buletin informativ. Îți mulțumesc anticipat și te salut cu toată prietenia. șI. Negoițescuț ș5ț München, 9 iulie 1991 Dragă Norman Manea, iartă-mă de marea Întârziere cu răspunsul, dar m-au năpădit nenorocirile corporale: am căzut pe stradă din cauza unei piedici și mi-am rupt o coastă, apoi a urmat o criză de sciatică prelungită, din care abia acum sper să ies. Între cele două frumoase evenimente (aventurile mele!), m-a vizitat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Sibiului, unde îl aștepta soția cu cei doi copii, pe cel mai mic, Horia, nici nu-l știa, el venind pe lume, când era pribeag în Polonia. în casă, sub portretul cu ramă îndoliată al lui Ion Banea l-au năpădit gânduri triste, amintindu-și de cum fusese acesta ucis și familia lui îndurerată, persecutată și urmărită fără încetare. Sorocul scadențelor „N-am apucat bine să mă așez acasă și aud de la camarazi și prieteni, care mă vizitau că Rusia sovietică a
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
când a fost locuită, cu ce scop fusese înălțată în inima pădurii, de ce a fost abandonată. Nu mă simțeam în stare să răspund la asemenea întrebări. În spatele bucătăriei am văzut rămășițele unei fântâni din piatră. Fusese astupată cu pământ și năpădită de buruieni. Oare fostul proprietar o fi astupat-o? M-am așezat pe marginea fântânii, m-am rezemat de piatra pe care-și pusese vremea amprenta și-am ridicat privirile. Dinspre coama de nord bătea un vânt care făcea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
întâlnesc, chiar dacă îmi promisese că va face lucrul acesta când zilele se vor mai scurta și forțele Umbrei vor mai păli. Se pare că acum îndeplineam toate condițiile. Apoi, cu ochii închiși, m-am gândit la bibliotecară. Simțeam cum mă năpădește tristețea, dar nu-mi dădeam seama care era motivul. Cu cât mă gândeam mai mult la ea, cu atât eram mai trist. O tristețe adevărată, pură. Trăiam cu senzația că am pierdut ceva legat de ea. Mai simțisem eu golul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
amărăciune. Din transcrierea oratoriei emfatice, incoerente, a veleitarilor politici, sunt scoase câteva efecte comice notabile. Nuvele ca Popa Timofte Bondoroagă și Chira mențin un bun echilibru între tabloul de gen și intriga foiletonistică. D. a scris însă multe alte nuvele năpădite de sentimentalism, de prolixe însăilări, de cugetări banale și acțiuni neverosimile, utilizând din plin clișeul romanțios și idilic. Cea mai ambițioasă, Lake Buturugă, nu era decât un plagiat după o nuvelă a lui A. Theuriet. Dacă ar fi rămas la
DEMETRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286724_a_288053]