1,985 matches
-
Helikon care alerga înnebunit spre ei, cu brațele întinse. — Cățelușul egiptean, mârâi el printre dinți, catulus. Văzuse mulți oameni venind astfel spre el și știa că, dacă ținea cuțitul în poziția aceea, moartea era sigură. Așteptă ca Helikon să se năpustească asupra lui, dar Helikon nu se uita la el, ci vedea doar veșmintele Împăratului pe pardoseală, trupul prăbușit al acestuia și balta de sânge de un roșu întunecat pe marmură. Chereas nu trebui decât să întindă pumnalul; băiatul se înfipse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
la comanda acelei acțiuni, înainte să se întunece nu trebuie să mai rămână nimic din ele. Pretorienii urcară la bord. De pe câmpiile din jur, puținii oameni ce văzuseră coborând spre lac cohortele călare se opriră speriați să privească. Pretorienii se năpustiră asupra preoților uluiți care, neștiind dacă să implore milă sau să încerce să se apere, se refugiaseră în khem; îi aduseră pe punte, îi uciseră cu lovituri de pumnal, îi azvârliră în apă, indiferent dacă erau morți sau încă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
adrenalina care mi se-nvârtea prin sistem a fost folosită mai constructiv și am format numărul de la biroul lui tata și efectiv am urlat la secretara de acolo să-i transmită un mesaj ca să mă sune urgent. Apoi m-am năpustit în camera lui Ben și am pornit o cercetare amănunțită, căutând ceva care ar fi putut să-mi dea un indiciu unde anume plecase. Iar răspunsul era stupid de simplu, nimic surprinzător: i-am găsit agenda, am început să sun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
clătinase din cap în semn că pricepe și se întoarse mulțumită să se vâre din nou în pat. Nici nu ieși bine pe ușa de la baie că pasărea croncăni — de data asta mai încet: — Fată grasă. — Nemernicule! țipă ea aproape năpustindu-se asupra coliviei. Se strădui din răsputeri să n-o arunce cu totul de la etajul douăzeci și șase. Pasărea se mulțumi să se uite la ea curioasă. — Doamne Dumnezeule! murmură ea. Vorbesc cu un papagal. Adriana fusese întotdeauna de părere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
sărind peste cărbunii Încinși pe care un vînzător de pe trotuar prăjea bucăți de șarpe În aluat. Picături de grăsime săreau În ciubărul de lemn În care Înota un singur șarpe, zvîrcolindu-se cînd se repezea spre uleiul ce sfîrÎia. VÎnzătorul se năpusti spre Jim cu linguroiul fierbinte, Încercînd să-i dea În cap, dar Jim se strecură printre ricșele parcate. Alergă de-a lungul liniilor de tramvai pline de sînge spre intrarea depoului. Îți făcu loc printre pasagerii care așteptau și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
interesă dacă Jim memorase verbele. Porni spre spital, alcătuit din cîteva barăci de bambus pe care prizonierii, Într-o estimare realistă a resurselor medicale ale spitalului, le ridicaseră lîngă cimitir. Apelul Începuse deja și cărările erau pustii. Paznicii japonezi se năpusteau În barăci, spărgînd ultimele bucăți de geam de la ferestre cu patul ușii. Domnul Sekura, comandantul lagărului, insistase să se ia această măsură de precauție, pe motiv că vrea să-i ferească pe prizonieri de suflul bombelor. De fapt, era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
că nu-i slugă bună. Îl bate toată copilăria și-l bate și când e fecior. De asta a fugit Sandu la București și s-a făcut student la Politehnică. Totul ca un tablou: Sandu legat de scaun și biciul năpustindu-se asupra lui. Și apoi cuvântul acela trist cu nume de medicament: Politehnică. Pe tine nu te bate nimeni cu biciul, iar medicamentele pe care le Înghiți au un nume vesel: polivitamine. Tu nu prea știi ce se Întâmplă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
unei vecine. Beau În tăcere cafeaua acră. Apoi mama, Într-un târziu: Uneori mă simt atât de singură, atât de singură pe lumea asta. Trece timpul și se face seară și este abia una mie nouă sute cincizeci și doi. Tancurile năpustite pe străzi. Luptându-se cu troienele Înalte de doi metri. Se luptă ce se luptă și se duc. Liniștea apăsătoare În Înserările de peste oraș. Lumina de cânepă a acestor Înserări. Fumul ridicându-se drept În sus, ca o ață, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Încât te trezești Îmbătat de fericire că numai tu poți face asta, că ești singurul om care poate zbura. Înghiți grăbit ceaiul din pâine, felia subțire de lămâie uiți să o mai tăvălești prin zahăr și ca un smintit te năpustești pe scările de lemn ca să ajungi cât mai repede În curte. Lângă cișmeaua Îmbrăcată În sloiuri, cu picioarele pe capacul de fontă al canalului privind În jur ca să nu fii observat de nimeni, te tot sumețești pe vârfuri, doar, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
rătăciți prin America, blide pline cu lapte, papagali extrăgând planete de tânăr, fetița cu lumânare În mână ieșind dintr-o căpiță de fân uscat, colaci strânși pentru Bobotează, vaca Bertha, scutece ude și murdare, Sandu legat de scaun și biciul năpustindu-se asupra lui, spielhosen-ul colorat, ștrandul Floreasca, mătușa lui Cucu, Iosif Vissarionovici Stalin, cooperativa Chimica Populară, fioroasa Godzila, moartea lui Stalin cu găzărie cu tot, tramvaiele de la Brătianu, Festivalul Mondial al Tineretului, Marx și Engels cu părul vâlvoi, oțetarii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
bine? spuse Ruby În sfârșit. Hannah tresări. — Da... Bine... De fapt, lasă ceaiul. Trebuie să plec. Spunând asta, se ridică, Îl luă pe Alfie de la Chanel din brațe și, fără să se mai oprească să-l pună În ham, se năpusti afară din magazin. Dar, dar... ți-ai uitat căruciorul, strigă Ruby după ea, Însă fata dispăruse deja. — Ce-o mai fi fost și asta? Îi zise Ruby lui Chanel. —Dumnezeu știe. Pare total dusă, după părerea mea. Ruby spuse că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
gură împreună cu fir de spumă roșiatică, încetul cu încetul îți pierdeai cunoștința. Șoseaua era aglomerată, ambulanța a sosit cu întârziere. Tu nu te mai grăbeai. Nemișcată în jacheta ta de blană, erai ca o pasăre fără vânt. Apoi s-au năpustit în trafic cu sirena urlând. Mașinile s-au strâns lângă parapet, au intrat pe trotuarul de pe malul apei, în timp ce sticla cu ser fiziologic dansa deasupra capului tău, iar o mână strângea ritmic balonul albastru ca să-ți pompeze aer în plămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
am împins-o: alte uși, altă tăcere. — Nu e nimeni? A apărut o asistentă, o fată cu părul negru strâns la spate. — E o urgență, am spus, unde este medicul de gardă? Fără să mai aștept vreun răspuns, m-am năpustit în camerele alăturate, deschizând ușile cu piciorul. Speriată și ținându-se puțin într-o parte, fata mă urma împreună cu un individ într-un halat prea scurt, ca un șorțuleț de grădiniță. În sfârșit, am găsit camera de reanimare, goală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să lovesc cu piciorul tot ce îmi ieșea în cale. Mi-am privit apoi mâinile. Erau încă albicioase după lungile ore în care stătuseră în mănușile chirurgicale de cauciuc, am strâns pumnii, am strâns toată inutilitatea mea. Și m-am năpustit asupra peretelui, asupra mâinilor mele. Am lovit cu o ferocitate ieșită din comun, până când pielea degetelor s-a umplut de sânge, s-a rupt și a rămas albul oaselor. Nu m-am oprit până când nu a intrat cineva. Au venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mine. De orice! De Liduvina! Hai, du-te, du-te, dar o să mai vii, nu-i așa? O să mai vii? — Când vreți. — Și-ai să mă-nsoțești în călătorie? — Cum porunciți... — Du-te, du-te acum! Și femeia aia... Augusto se năpusti asupra fetei, care se și ridicase în picioare, o strânse la piept, își lipi buzele uscate de buzele ei și așa, fără să o sărute, rămase o vreme apăsându-și gura de-a ei, în vreme ce-și scutura capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ar fi cules boabele cu mâna lui, Lisa, Lynn și Harry tot aici ar fi fost, așteptându-l să se întoarcă. Dar uitasem că, în calitate de bărbat, prezența lui nu era obligatorie la astfel de inchizitorii. În câteva clipe, s-au năpustit asupra mea. Lisa începu. —Cum adică divorțați? E o tâmpenie. De-abia v-ați căsătorit. Lynn puse altfel problema. —Ți-am spus eu că asta o să se-ntâmple! Am avut eu un presentiment în ziua nunții voastre, mai ții minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
galben. Altădată vântul limpezește cerul, gonind grămada norilor spre larg, lăsând locului luna, ca o mască de sidef cu fața smeadă de călugăriță veselă. Marea se repetă. De patru zile șuieră la fel. O turmă uriașă de berbeci albi se năpustește, lingând nisipurile, ca după o retragere vicleană, să se arunce iar în dig, behăind și zvârlindu-și scuipatul cu răbufniri și urlete. Ziua, fug câteodată de ea, îndreptându-mă spre fundul orășelului, unde se găsesc cimitirele. Umblu, cu sandalele afundate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
continuară să aplaude. Philip Burne-Jones se ridică În picioare În lojă, bătând din palme ostentativ În direcția etajelor superioare și stârnind un nou val de huiduieli și fluierături. Arnold Bennett stenografie În carnet: „O bătălie Între duri și puri“. Se năpusti spre culise, șocat, amețit de zgomot și năucit de lumina reflectoarelor. Se Împiedică de o mobilă din recuzita piesei și rămase locului, neștiind Încotro să o apuce, ce să facă, iar Alexander Îl ajunse din urmă. — Îmi pare rău, Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a dat Înainte Shu T’ung, și m-au invitat să le țin de șase până la solidul Sediu Central. Acolo am aflat ceea ce domniile voastre știți de-acuma; Îngrozit de neașteptata mobilitate de care dăduse dovadă Fang She, afectuosul Nemirovsky se năpustise În casa din strada Deán Funes, cu puțin Înainte de venirea diafanei aurore. Bine zice Cartea Etichetei: dacă În miezul verii fierbinți onorabila ta concubină cade la așternut cu oameni de prostime și fier rău, nu tu vei fi tatăl fiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
puțin Înainte să te urci În tren, am să-ți arăt acea silva, căci am pus-o În ramă. O publicasem, după regula mea, fără să mă uit nici la semnătură, nici la text. Bardul, mi-au zis, s-a năpustit cu alte versuri proaste, care și-au așteptat rândul și n-au apărut, pentru că eu am respectat Întotdeauna ordinea sosirii. Le amânam, una după alta, neghiobie după neghiobie; nepotismul și nerăbdarea au umplut cupa până a băltit, și atunci a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ajungea timpul. Ar fi trebuit să se afle deja Înăuntrul habitatului. Nici un fel de rezervor de gaz În sufragerie. Coborî Înapoi În bucătărie, Închizând trapa din tavan. Cercetă aragazul, cuptoarele. Deschise ușa cuptorului și mai multe bule de gaz se năpustiră afară: aerul rămas În cuptor. Dar ceva nu era În regulă, Își zise el, căci gazul continua să iasă dinăuntru. Șuvoiul de bule țâșnea neîntrerupt din cuptor. Ce spunea Barnes despre gătitul sub presiune? Era ceva neobișnuit legat de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
în momentul în care soneria anunța sfârșitul pauzei. Votăm în pauzăăă, copii! strigă Sandu puternic înainte de a porni în fugă spre clasă dornic, ca întotdeauna, să fie primul. Se auziră două-trei afirmații de aprobare, mai multe țipete și grupul se năpusti după cel ce luase startul atât de vijelios. Nu-l ajunse nimeni până la ușa clasei și Sandu scoase un chiuit de bucurie ridicându-și brațele în chip de învingător... Cele două ore de după pauză au fost, cel puțin în mintea
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
sau să propună să schimbăm canalul, așteptând să se scurgă o perioadă de timp decentă ca să poată pleca și să continue să-și urmărească programul la televizorașul din camera mamei. Când se ridicau, începând să se scurgă către ușă, mă năpusteam asupra lor: — Unde vă duceți? îi întrebam. Nu suportați nici măcar să stați în aceeași cameră cu mine, nu-i așa? Nu e destul că m-a părăsit bărbatul, dar ia închipuiți-vă cum mă simt când propria mea familie se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pietonilor și a celorlalți conducători din trafic. Capitolul douăzeci și nouătc "Capitolul douăzeci și nouă" Cum am băgat cheia în broască, ușa de la bucătărie s-a deschis și, făcând dovada miraculoaselor lor abilități parapsihologice, Anna, Helen și mama s-au năpustit în hol ca să mă întâmpine. Ori asta, ori mă auziseră când parcasem mașina. Cum a fost? m-a întrebat mama. Era clar că, momentan, nu aveau nimic altceva de făcut. Serialul lor favorit nu s-ar fi bucurat de atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
scrot de cal.” „Muie lui Fochistu.” (Tot Flaubert.) „Autor E obligatoriu să cunoști cîțiva autori; nu-i nevoie să le știi și numele.” Drept urmare mi s-a răzuit numele de pe plăcuța de sub vizor. Zilele trecute un copil necunoscut s-a năpustit asupra mea În plină viteză și m-a plesnit cu un plic peste față. Din plic a căzut o bucățică de carton pe care-am citit, scris cu majuscule decupate din ziar: „Crocodil Imită scîncetul copiilor, ca să-l atragă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]