2,578 matches
-
Am aruncat buchetul de ierburi Înflorite În valurile Învolburate. „Pe curînd, Mary, dragostea mea“, am murmurat Închizînd ochii. Poziție fetală. Genunchii sub bărbie. Brațele Îndoite În jurul bustului. Deschise gura ca să tragă cu disperare un pic de aer În piept. Lucas năvăli din baie și o luă lîngă el. - Ssst... Liniștește-te... șopti el legănînd-o. Se agăță de el aidoma Înecatei ale cărei senzații le trăia. - Ochiul ăla fix și rece care mă privește... De fiecare dată am impresia că am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dușuri era un spațiu de cincizeci de centimetri; dacă făcea duș lângă roșcovană, fata ar fi putut să-i atingă Întâmplător mădularul. La gândul acesta, simți efectiv că leșină; se cramponă de faianța chiuvetei. În aceeași clipă, din dreapta, doi adolescenți năvăliră râzând zgomotos; purtau șorturi negre cu dungi fluo. Bruno se pleoști instantaneu. Își vârî sexul În chiloți și se concentră asupra toaletei dentare. Mai târziu, aflat Încă sub șocul acestui moment, coborî spre mesele unde se lua micul dejun. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Îi atinseră rădăcina sexului, Începu să-i simtă mișcările gâtlejului. Valurile de plăcere se amplificară În trupul lui, se simțea legănat de vârtejurile submarine, apoi brusc i se făcu foarte cald. Ea Își contracta ușor pereții gâtlejului, toată seva lui năvăli dintr-odată În sex. Ejaculă cu un urlet; niciodată nu mai simțise atâta plăcere. 7 CONVERSAȚIE DE RULOTĂ Rulota Christianei era la vreo cincizeci de metri de cortul lui. Intrând, ea aprinse lumina, scoase o sticlă de Bushmills, umplu două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pe mochetă; nu purta nimic pe dedesubt. Bărbatul se așeză În genunchi și Începu s-o mângâie În timp ce ea Îl masturba pe Bruno. Lângă el, pe pat, bruneta gemea din ce În ce mai tare; Bruno Îi luă sânii În mâini. Tot sângele Îi năvălise În sex. Christiane Își apropie gura, Începu să-și plimbe vârful limbii pe șanțul și pe frâul glandului. Un alt cuplu se apropie, se opri lângă ei; femeia, o roșcată mărunțică de vreo douăzeci de ani, purta o minijupă neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
competent aer de menajeră de care sunt în stare. PROGRAMUL K3 ? începe să pâlpâie la mine ecranul. — Dar eu nu vreau programul K3 ! spun, roșie la față. Dă-mi altceva ! Apăs pe toate butoanele, dar mașina mă ignoră. Aud apa năvălind în mașină și văd că se aprinde o lumină verde. DEMARARE K3, pâlpâie pe ecran. PROGRAM PENTRU SPĂLARE DIFICILĂ ȚESĂTURI GROASE. Spălare dificilă ? Țesături groase ? — Oprește-te ! zic cu respirația tăiată și încep să apăs cu putere toate butoanele. Stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
zic, Întorcîndu-mă spre ea. Ieri, toată lumea mi-a aflat de la televizor cele mai personale și mai intime secrete. Îmi Întind larg brațele. Ce-ar putea fi mai jenant de atît ? — Uite-o ! aud o voce pătrunzătoare În spatele meu, și Caroline năvălește la toaletă. Emma, au venit părinții tăi să te vadă ! Nu. Nu-mi vine să cred. Nu-mi vine să cred. Părinții mei mă așteaptă lîngă birou. Tata e Îmbrăcat Într-un costum elegant gri, iar mama Într-un sacou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Lissy. Mai ales după ce bei alcool, se aude pînă la parter. Și o să spunem tuturor că ți-ai luat pardesiul Donna Karan de la un depozit cu reducere. Jemima rămîne fără aer. — Ba nu-i adevărat ! spune, și tot sîngele Îi năvălește În obraji. — Ba da. Am văzut sacoșa, nu mă las. Și am să mai fac public și faptul că odată ai cerut șervet, În loc de șervețel. Jemima Își acoperă gura cu mîna. — ... și perlele tale sînt perle de cultură, nu perle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de bătrânii stejari și ulmi, de peluze. Răspunsul sincer era că, deși Îmi plăceau mult, nu mă identificam ca proprietar al acestor terenuri și obiecte. Așa Încât dacă s‑ar fi petrecut un dezastru, dacă o miliție locală Înarmată ar fi năvălit asupră‑mi și m‑ar fi izgonit ca venetic evreu, agresiunea lor l‑ar fi afectat pe evreul din mine și nu pe proprietar. Și Într‑o asemenea Împrejurare frustrările mele ar fi fost legate de Constituția Statelor Unite, și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pașapoartelor. Pe urmă ne‑am urcat Într‑un taxi care ne‑a dus În secțiunea franceză a insulei. Gazda noastră ne‑a tratat cam repezit pentru că o ținusem trează atât de târziu. La scurtă vreme după ce ne‑am culcat, a năvălit un furibund care a izbit cu pumnii și cu piciorul În ușa casei, urlând că o s‑o omoare pe femeie. I‑am spus lui Rosamund: - Dacă lanțul de la ușă cedează, să știi că se lasă cu o crimă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ridică și se agită în jurul gropii.) Să fi căzut aici, inert, într-o baltă de sânge... Spectatorii ar fi crezut că e un truc ieftin și atunci... (Iluminat.) Închipuiți-vă un sunet de sirenă, groaznic, niște tipi în halate albe năvălind de acolo, să zicem... Și noi toți, îngroziți, ajutându-i să-l pună pe Grubi pe targă și ieșind cu ei, afară. Sunetul unei mașini care se îndepărtează și gata... Pur și simplu i-am fi lăsat aici... Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
vi-l imaginați-pe Grubi, ieșind de aici și spunând „pământul e rotund”... și arătând așa cu mâinile... Nu? Ar fi fost ceva... Și noi toți să rămânem o clipă uimiți, nemișcați și atunci să se deschidă din nou ușile, să năvălească din nou clovnii... noi să-l ridicăm pe Grubi de umeri, să ne rotim iar prin sală, să aruncăm confetti și să spargem baloane și să ne jucăm așa ca și cum habar n-am avea de piesă și publicul să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pui, zice mama, și din instinctul feminin de a distrage cu ceva de-ale gurii atenția celui care mort-copt îl vrea pe Ko-ko-to, îi întinde băiatului o napolitană. Ia cu mama, ia un Joe. ─ Jo-e! Jo-e! cântă cel mic și năvălește la napolitană. Lângă ceas, ferită de șosea printr-un tufiș de laur pitic e o bancă verde, din lemn, modelul curbat cu tălpi de fier. Pe ea șade pensionarul Costache Popa. N-a fost niciodată căsătorit, habar n-are de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ce trăiești tu ca să pot trăi și eu pentru același lucru - aici sau la zece mii de kilometri de-aici! Spune-mi de ce vrei să continui să trăiești, ca să pot să continuu și eu să trăiesc! Și în clipa aceea au năvălit cei veniți să facă descinderea. Forțele legii și ale ordinii au dat buzna prin toate ușile, fluturând arme, suflând din țignale, agitând lanterne orbitoare unde era deja destulă lumină. Erau o mică armată și au început să scoată tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Obancea. Mai făcuse și scena aia penibilă din garsoniera croitoresei. Ditamai intelectuala, s-o omoare și nu alta, ca o asasină ordinară, pe amărâta aia. Să-l creadă, tocmai pe el, în stare să trăiască cu o croitoreasă... Și azi-dimineață năvălise să-i mai spună, ca pe o veste nemaipomenită, că îl va face tată! Urlase la ea până răgușise. Noroc că nu avusese pistolul la el, că cine știe ce s-ar mai fi întâmplat. Îl descărca în ea, mai mult ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
crescut și noi! Cu idealismele astea a lor...“ Câteva ciocănituri ușoare în ușă. Îl lăsă pe celălalt să mai bată de câteva ori, să simtă că deranjează, apoi mormăi răstit: - Intră. Nici nu-și termină bine mormăitura, că în încăpăre năvăli un ins înalt, burtos, cu chică roșcovană, cu părul zbârlit, lucind catraniu, strălucitor ca aura mâțelor negre, de parcă îl unsese din belșug cu untură de rechin. Pe piept îi spânzura un fel de colier, dintr-un lănțug gros, împletit, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Autentică! exclamă Goncea. E chiar de la vremea ei, că la noi totul s-a păstrat. Ce nu s-a mai păstrat, s-a făcut din nou ca la mama lor! Bătrânul înlemnise. Era sigur că în scurt timp au să năvălească în odaie o ceată din ăia și avea să fie ridicat. Provocarea era evidentă. Aveau să spună că găsiseră toate acestea la el. Poate mai aveau ticluite și hârtii cu vreun text dușmănos, să le dea ca și cum le-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Zvonul că se vor împărți ajutoare în telemea și banane la Casa de Cultură se răspâdise cu repeziciune și printre cei care, de pe trotuare, urmăreau defilarea pensionarilor. Încetul cu încetul, coloana s-a îngroșat încât, în cele din urmă, au năvălit în sala de festivități a Casei câteva sute de noi spectatori entuziaști, scandând numele lui Băcănel. Venise în mare grabă și o echipă de-a lui Cangurașu Brandaburlea, care a ocupat ușile din spate ale Casei de Cultură, unde câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu o plecăciune și o cruce mică, repezită. Era în costumul cărămiziu popa, cu umbrela șiroind, cu geanta voluminoasă lucind de apă, cu barba roșcată răsfirată. Părea un negustor venit să vândă ceva, orice, unul dintre nenumărații comercianți ambulanți care năvăleau prin birouri, perturbând dulcea tihnă a făcutului de-a muncitul cu care vrednica funcționărime aștepta ziua de leafă. Așa cum prevestise acela, procesul se amânase. Maestrul Ieronim Pârțângău solicitase un nou termen, pretinzâd că mai așteaptă o expertiză de la mina Uricani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
tocmai țuguiatele râvnituri ale sânilor. Clickă cu ochii holbați, ca în transă, pe Back to, să refacă faza. Surâzându-i șăgalnic, strângând și mai tare mâța la pieptu-și înzeit, Scheihainimé își țuguie buzele și, de undeva din pântecele mașinărie, horcăit, năvăli un hohot batjocoritor: Niet. Eșcio raz! Femeia privi nedumerită spre ușa de la intrare. Parcă venise dinspre acolo vocea aceea guturală. Cam așa vorbea și generalul Afanasii Mihailovici Ștrunțkovici care se instalase în august ’44 în apartamentul lor, rechiziționat pentru trupele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și bine. Dom’ Goncea v-a dat pe mână și combinația cu Soporan, când prefectul încă era cu ferma aia cu tractoarele din Deltă. Ce tot o dați cu îngerii... Chiosea dormea dus, cu gura întredeschisă, cu broboane de transpirație năvălind printre țepii bărbii nerase. Vergilică îl zgâlțăi de umăr. Tresări. - Îngerii au căzut de la revoluție, dom’ Aulius. Acuma e alt timp. Acușica noi suntem îngerii, dacă e să vorbim așa, mai poetic. Cum ar vrăji-o Burtăncureanu, de-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
o petrecere în birtul său la care participaseră mahalgii de frunte, mai toți membri ai „Clubului Muncitorilor“. Între ei se bănuia că se strecuraseră și câțiva anarhiști, printre care temutul Barbu Z. (Nuhăm G.). Când veselia era în toi, au năvălit agenții de la Prefectura Poliției Bucureștilor și i-au arestat pe presupușii anarhiști, indicați personal de Rapsodilea. S-a dovedit, a doua zi, că cei ridicați erau nevinovați. A fost luat însă birtașul, pentru denunț mincinos. Nu s-a putut stabili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și...“ Nu-și mai duse gândul până la capăt. Tot ceea ce putu să mai facă fu să urle. Urlet greu, de sperietură grozavă, de spaimă sfâșietoare, urletul groazei de a vedea în clipa aceea deschizându-se porțile încinse ale iadului și năvălind în lume, slobozi, toți nenumiții, toate diavoliile, toți copiii Piedicașului, nefârtații cei nerușinați, sluții sluților, șchiopii și belzebuții, bălțații și cei care au supt de la țâțele balaurițelor neînțărcate vreodată, toți cei azvârliți de mamele lor în mlaștinile de la răsturnarea lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
păreau niște meteori care căzuseră într-o pădure fermecată și se prinseseră în mreje. E minunat, zise Janey, încă ținându-mă strâns de mână, în timp ce luminile se schimbară devenind mai bogate și mobilele înălțară, transformându-se în candelabre; pe scenă năvăli un șuvoi de oameni. O clipă, mi i-am închipuit pe mașiniști, tot trăgând de cablurile lor, cu comenzi scurte și rectificări auzindu-se în căști, în timp ce mobilele se aliniară perfect; după care, se auziră primele cuvinte din piesă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și fără să i se clintească un mușchi, ca și cum golirea, în fața unui necunoscut, a lichidului care-i prisosea ar fi fost lucrul cel mai firesc și mai logic din lume. Simți că, pentru prima dată după mulți ani, sângele îi năvălea în obraz, fără să-l poată stăpâni, și înțelese că tocmai se înroșise. — E absurd! comentă el în șoaptă. Ridicol și absurd... Zgomotul încetă, dar femeia rămânea în aceeași poziție. „Își poate petrece viața în felul ăsta, gândi el. Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
submarin. Câțiva pescăruși se roteau în jurul lui și îl loveau cu pliscurile. Poc. Poc. Poc. Privi din nou cheia... Strălucea. Ca și cum ar fi avut o lumină în interior, ca și cum ar fi fost introdusă într-o priză și curentul ar fi năvălit prin venele ei metalice. Se întoarse către ușă și o introduse acolo unde ar fi trebuit să fie fanta. Cheia intră. O întoarse spre dreapta. O dată. De două ori. Gata cu visul, revenim la normalitate, nu mai beau decât lapte
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]