1,904 matches
-
atrag atenția asupra a ceea ce am numit marele humor și să cercetez condițiile ce-l fac potrivit pentru a fi un sentiment total concluziv. El se naște prin trăirea contradicțiilor vieții, prin conflictul dintre sentimentele individuale, cu colaborarea gîndirii și năzuinței spre un scop ce este păstrat de-a lungul timpului cu energie și fidelitate. Și are posibilitatea de a-și menține receptivitatea pentru noi trăiri. Posibilitatea psihologică a unui sentiment total, pericolele care îl amenință și condițiile cărora le este
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
stăpîn pe ea, cu atît poate lua parte mai mult la lupta celorlalți pentru autoafirmare. Apare aici un sentiment sigur de putere, care nu conține tendința de a-și afirma superioritatea față de ceea ce e mic, ci poate da naștere tocmai năzuinței de a-și descărca energia printr-o activitate caritabilă. Adevărata superioritate nu are nevoie să se compare cu cei plasați mai jos, ci presupune tocmai că a obținut o fundamentală prețuire de sine comparîdu-se cu cei mai mari. Adeseori drumul
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
adus dintr-odată în lume păcatul maxim, îndîrjirea împotriva a ceea ce e clar știut ca bun și drept. Și dacă mai facem totodată și experiența că tocmai lupta împotriva răului poate dezlănțui forțe ideale pentru a-l combate, poate suscita năzuințe mari și frumoase, care altminteri nu ar fi ieșit la suprafață, sentimentul în fața vieții și a existenței este și mai bine alcătuit. Împrejurarea ne poate aminti de starea sufletească ce duce, într-un vechi cîntec pascal, la izbucnirea: O, felix
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
se naște întrebarea opusă și anume dacă, în ciuda mobilității și a receptivității, mai este prezentă fermitatea de care nu se poate lipsi nici un sentiment total. Melancolia privește înapoi, ea trăiește în amintire. Nostalgia privește înainte, trăind în speranță și în năzuință. Există în ambele un element de tristețe, în primul caz, fiindcă o valoare a dispărut din viață, în al doilea, fiindcă depărtarea de țel e atît de mare. Se strecoară însă în amîndouă o bucurie, fiindcă trăim și respirăm în
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
despre Zeus, el va da de urma unei tendințe crescînde de a considera justiția drept suprema calitate. Dar nu numai pentru înșelegerea trecutului avem nevoie de acea ipoteză de lucru, ci și modul de a acționa în prezent. În orice năzuință spre un țel, trebuie să presupunem că existența are posibilitatea de a declanșa valori. Altminteri, speranțace trbuie să susțină orice acțiune dispare. Într-o lume părăsită de orice posibilități valorice, acțiunea este cu neputință. Considerațiile de pînă aici alcătuiesc o
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ei individuale, ca pe o dovadă a modului în care sîntem situați noi oamenii față de existență. Dimpreună cu Sibbern, el poate găsi într-asta un exemplu pentru că orice evoluție, chiar și cea a gîndirii, se desfășoară sporadic. El simpatizează orice năzuință fundamentală și cinstită de a afirma un punct de vedere general, începînd încă de la stăruința asupra măreției și nemărginirii acestei obligații. Contradicția respectivă condiționează, cum am spus, o latură esențială a sentimentului său total. Am încercat cîndva să descriu, potrivit
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
manifestate într-însul se vorputea mișca în douș sensuri. Un imbold sau un instinct se va pune în mișcare ca să se adîncească în ceea ce este mare, să afirme și să lupte pentru acel ceva, dar se va mobiliza și o năzuință de a asigura locul cuvenit în lume chiar și celui mai mărunt lucru, eventual chiar de a proteja prostia și răutatea, odată ce și acestea fac și trebuie să facă parte din ea în virtutea principiului felix culpa ori pentru că răul însuși
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
cel mai simplu pe care ni-l putem imagina. Limbajul uzual e cel care a întreprins deja analiza ce duce la stabilirea lor. O psihologie copilărească operează acum cu aceste abstracțiuni. Dar ele sînt smulse din legătura cu impulsul și năzuința în care au apărut la origine. O evoluție specială, o diferențiere urmînd anumitor condiții, conduce abia la o anumită izolare a diferitelor laturi sau însușiri ale vieții psihice. Așa cum plăcerea sau neplăcerea sînt de la început legate de un imbold sau
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
psihice diferențiate cu formele incipiente ale acesteia. Nu avem dreptul să introducem fără nici o dezbatere, pe toate treptele vieții psihice, ceea ce sesizăm pe o treaptă mai tîrzie ca fiind separat și, într-o anumită măsură, independent de imbold și de năzuință. Se afirmă aici o autonomie născută din realitatea că gîndirea ajunge la acțiune abia după ce viața sufletească s-a aflat îndelung într.o bogată desfășurare; ea este de aceea prost înțeleasă potrivit propriului său trecut, crezîndu-se că deosebirile descoperite acum
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
iar humorul unul modern. Fiindcă Socrate se află exact la momentul unei breșe, cînd antichitatea trimite dincolo de ea însăși și tocmai de aceea el poate trece drept un reprezentant nu doar al unei singure perioade, ci în general, al oricărei năzuințe omenești. Revin și asupra acestui punct în proximul capitol, dar remarc deocamdată cele de mai jos. Hegel și Kierkegaard au demostrat că ironia a fost în antichitate forma naturală de străpungere prin care personalitatea ia pentru prima dată poziție împotriva
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
a desconsiderat toate celelalte lucruri. El ținea foarte mult să devină clar conștient de imboldul său real și de adevărata sa capacitate, ca să nu alunece pe niște căi ce n-ar fi coincis cu propria personalitate. Socrate este profetul marăă năzuințe spre adevăr și al marii griji pentru sine, ambele afalte într-o legătură inseparabilă. Atît știința cît și viața se pot referi la el cu același drept. Încă din antichitate era obișnuită, în legătură cu el, declarația că a fost cel dintîi
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
o totalitate perfectă, deoarece devine astfel imposibilă unilateralitatea cerută de o muncă serioasă și o acțiune energică. Gustav Fröding a accentuat, într-o lucrare din 1890, însemnătatea și dreptul humorului față de rolul unilateral pe care îl jucau, după opinia sa, năzuința spre adevăr și aspirațiila morală, în literatura vremii. El spunea că în trecut exista mai mult humor decît astăzi, deși azi se predică așa de des despre iubire. "Sîntem atît de drăgăstoși în vorbă și faptă, încît uităm cu totul
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
salt în evoluția genului, trecându-l în sfera marilor probleme sociale, filozofice, morale. În simfoniile lui Beethoven sunt mereu prezente forța, rațiunea, voința, întruchipate în imaginea unui erou puternic, neânfricat, legat de viață, lupta și aspirațiile poporului său; el reprezintă năzuințele și speranțele poporului, bucuriile și suferințele sale. Cucerirea libertății, înfăptuirea înfrățirii oamenilor pe întreg cuprinsul pământului, iată țelul vieții acestui erou. Ideea eroică determină nu numai profilul simfoniilor marelui compozitor, în special a III-a, a V-a, a IX
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
și în sonata pentru pian ,,Aurora”, în sonata ,,Primăverii” pentru vioară, precum și în multe părți lente ale simfoniilor, cvartetelor și sonatelor sale. Beethoven nu prezintă însă natura ca pe o forță de nepătruns, amenințătoare, distrugătoare, care se opune omului și năzuințelor sale; dimpotrivă, ea este izvorul dătător de viață și putere; în mijlocul naturii omul se purifică moral, chibzuiește, își adună forțele devine doritor de acțiune. Nu este deci o contemplare pasivă a naturii, deși compozitorul se lasă adesea îmbiat de farmecul
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
mai mari trupe de rock din lume va fi fost evenimentul anului în foarte scumpă noastră tărișoara! Indiscutabil. Dacă e să privim obiectiv, ca niște analiști ai valorii ce nu se măsoară în bani, episodul respectiv împlinește doar o veche năzuința și aduce a reparație morală. Renumele asigura puhoiul de public, valoarea certificata de ani e garanție că n-ai cheltuit aiurea nici o centima din prețul biletului, mediatizarea profesionistă îți întărește senzația că „ai fost acolo“ (și dup-aia poți muri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
cartea desăvârșită înseamnă acea carte vie, ce-și amplifică parcă de la sine sensurile, acea carte în care toți cititorii, de la cel ingenuu și până la cel sofisticat, se simt acasă, găsesc motive de satisfacție. Evident, când scrii animat de o asemenea năzuință, strategia ta textuală va cuprinde, neapărat, mai multe paliere ale scriiturii, aidoma unor încăperi cu cheie, la care au acces diverse categorii de cititori. Cred în miza multiplă a autorului de romane: fiecare roman trebuie să-și pună, în același
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
o arenă pustie, aduce a inovație. Și când, schelet narativ, alegi pietrele, pământurile noroioase, văile cu sulf ale Vezuviului, parcă se întrevede ceva consistent. Greu de neglijat noima viziunii asupra catastrofei ce-a țâșnit acum 2 milenii și, trecând prin năzuința & nesăbuința omului contemporan, explodează în stele! SCRISOARE PENTRU MELOMANI Un prețios set de discuri dirijat de Constantin Silvestri Victor ESKENASY Dintre cele în jur de 35 de discuri cu înregistrări dirijate de Constantin Silvestri, apărute la case occidentale în ultimii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
2006, Comisia de Cultură a Senatului (din care fac parte Adrian Păunescu și Răzvan Theodorescu) a propus ca fiecare oraș al țării să primească, prin lege, un bust al „poetului nepereche“ în cazul în care „obiectul“ lipsește din „patrimoniu“. Dincolo de năzuințele de ordin festivist, Adrian Iorgulescu promite din nou investiții majore în infrastructura culturală din România. Ministrul a afirmat că în 2008 vor demara în sfârșit lucrările la clădirea Bibliotecii Naționale din România (BNR), la Sala Palatului sau la Palatul Culturii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
întru Europa“. Toți vrem să respectăm normele europene, să ne organizăm ca europenii, să ne comportăm „evropinește“ și, până la urmă, să fim recunoscuți ca europeni, ca să scăpăm de complexul națiunii de mâna a doua. Nu-i nimic rău într-o năzuință atât de înaltă (căci distanța între societatea românească și standardul european e într-adevăr imensă). Doar că un drăcușor al contradicției mă face să ricanez ori de câte ori modelul european e invocat obsesiv, în cele mai mărunte pricini, ajungând un fel de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
prințului moștenitor al Austro-Ungariei în Serbia la 15 iunie 1914. Conflictul dintre AustroUngaria și Serbia s-a generalizat într-un război mondial. După ce România a stat doi ani în neutralitate, ea a intrat în război împotriva Puterilor Centrale, îndeplinind astfel năzuința fierbinte a maselor populare din ambele părți ale Carpaților-de a desăvârși unitatea națională a românilor, prin unirea Transilvaniei cu patria mamă. La declanșarea războiului, Regimentul 29 Dorobanți din garnizoana Dorohoi, a început mobilizarea în cazărmi încă din noaptea de 14
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
motiv mai mult să pregătească independența țării și să asigure Rusiei un punct de sprijin mai solid, decât de a procura țării o ocârmuire mai statornică. Domnii au fost numiți prin Rusia, printr-însa speră ei să se mențină împotriva năzuințelor competitorilor; pe dânsa sprijină ei și toate speranțele lor, ceea ce vrea să spună că nu sunt decât agenții ei; căci ce considerație oare, ce simțământ ar putea să lupte pentru ei împotriva siguranței lor actuale, de care au legat speranța
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
de luminos, pe atât de neîndoielnic același fapt: hotărârea nestrămutată a Rusiei de a pune stăpânire pe Țările Române cât mai neîntârziat și prin orice mijloace. (subl. a.) Războiul Crimeii a amânat într-adevăr, pe mai multe generații, îndeplinirea acestei năzuințe rusești, iar împărăția drept-credincioasă, spre a se răzbuna, ne-a făcut atunci rău de câte ori i-a fost cu putință să ne păgubească. Rusia a sprijinit pretențiile mănăstirilor închinate asupra averilor secularizate cu tot dreptul de Cuza. Rusia a sechestrat, în
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
Europei care, departe de a hrăni scopuri de mărire împotriva noastră, are în Răsărit interese identice cu interesele române: libertatea gurilor Dunării și acea a strâmtorilor, în care împărăție, la împrejurare de nevoi, suntem asigurați să găsim sprijinul trebuitor împotriva năzuințelor cotropitoare ce ne amenință dinspre miazănoapte și răsărit. Oștirile care în Flandra, în Franța și în Polonia, luptă astăzi pentru cauza germană, apără în același timp viitorul nostru amenințat de Rusia. În ajutorul lor se cade, deci, să alergăm spre
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
soba cu portița deschisă. Înălțimile, cerul, nu-l mai chemau. Războiul se sfârșise, avioanele zburau în alte scopuri. Muzica ce venea prin eter i se părea mai grandioasă decât un zbor cu avionul deasupra norilor, deși zborul e o nestinsă năzuință, autodepășire. O perfecțiune vulnerabilă. Și, totuși, eu am zburat mult, a sosit timpul să mă odihnesc. Nu mai vreau să plec în misiune nici în somn. S-a terminat pentru mine, sunt prea fragil. Fotografiile de pe pereți le dau jos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
est tous les arts”, cu alte cuvinte, deși fiecare artă are categoria ei specifică de impresii și un farmec intraductibil, în modul special de manipulare a materiei tinde să treacă în condiția unei alte arte, prin ceea ce germanii numesc Andersstreben, năzuința spre altceva, o înstrăinare parțială de propriile-i limite, nu pentru a-și lua locul una alteia cu adevărat, ci pentru a-și împrumuta reciproc forțe noi. Artele propun o viziune și o înțelegere a lucrurilor care impresionează, fac ca
„Răscoala”, de Liviu Rebreanu şi „Simfonia nr.5 în do minor op.67”, de Ludwig van Beethoven. Afinităţi posibile. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]