1,358,563 matches
-
cînd a plecat și pînă acum, Oedip este primul proiect concretizat în țară. Petrică Ionescu a lăsat în România un Conu’ Leonida înăbușit de cenzura comunistă și nu a mai fost invitat în țară decît acum ceva vreme, la Teatrul Național din București, sub conducerea lui Ion Cojar, pentru un Caragiale, și anume, O scrisoare pierdută. Ritmul de lucru al regizorului nu a coincis cu cel autohton, așa încît, după cîteva repetiții, totul a fost abandonat. Și pentru Oedip, regizorul a
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
al PSD care are trei urechi și doar un sfert de creier, se face un caiet de sarcini special în care participanții la licitație trebuie să aibă toți trei urechi și o bucățică de creier. O minte strălucită de la JURNALUL NAȚIONAL o ia împotriva curentului economiei de piață și le explică românilor ce dezastru ar fi fost în această iarnă dacă am fi avut o economie de piață. Cu alte cuvinte, în loc să ne luăm după cei care acuză guvernul pentru acest
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13392_a_14717]
-
prezentatorul "Văru'Săndel" e de-o veselie debordantă râzând cu sughițuri - de ce, oare ? - ceea ce asigură postului respectiv de televiziune un impact reconfortant asupra tuturor românilor care vor putea să întâmpine rânjind batjocuritor către Guvern ziua de 1 aprilie - marea sărbătoare națională a scumpirilor și majorărilor de tot felul. Din acest motiv, abia-abia se va mai observa obiceiul TVR-ist din timpul câte unui spectacol, mai ales de muzică populară, când camerele de filmat ne arată imagini din sală unde vreun spectator
Sonată tv pentru scumpiri, guvern și cimpoaie by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12015_a_13340]
-
în tușe prea groase sau prea subțiri, fără carne vie, fără sentimente, fără umor. Finalul e complicat cu scene din filme de spionaj de serie B. Avertizat de o prietenă cîntăreață (în care se recunoaște ușor modelul Maria Tănase) că "naționalii" din Partid au învins și că se vor debarasa de "tovarășii de drum" evrei, Miron se decide, în cele din urmă, să emigreze. în scopul obținerii pașaportului e scoasă din mînecă în ultimul capitol o franțuzoaică ce își plătește cu
Un roman autobiografic by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12008_a_13333]
-
succesor legal și decide să cedeze, printr-un act de dațiune (fr. "dation", donație făcută către stat de moștenitorii unui artist sau de colecționări particulari în schimbul scutirii acestora de taxele fiscale corespunzătoare bunurilor stipulate în actul de donație) în favoarea Muzeului Național de Artă din Paris, arhiva aflată până atunci în păstrarea celor doi moștenitori menționați. Dacă, în mod firesc, operele brâncușiene aflate în atelier au fost înregistrate și cotate cu prioritate din necesitatea de a fie expuse, arhivei, bibliotecii și discotecii
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
sau sociologi asupra firii însăși a poporului român, de la C. Rădulescu Motru, D. Drăghici, Ștefan M. Zeletin (la acesta românii sunt considerați ca rasă occidentală, cu obiceiuri orientale) până la Mihai Ralea. în Fenomenul românesc Ralea trasa un tabel al psihologiei naționale dominat de spiritul tranzacțional, pretutindeni, în viziunea sa, dominant. Prin excelență bun, românul ar fi în măsură tolerant, deoarece este fundamental sceptic, mai având și memoria scurtă, ambele note diagnosticând o adaptabilitate pasivă. Astfel, Iordan Chimet își pune prea legitima
Falii tectonice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12040_a_13365]
-
arborele genealogic un filon corsican - ca să nu mai pomenim originea macedoneană a multor căpetenii legionare, Corneliu Zelea Codreanu fiind, însă, cel mai clar argument pentru ceea ce s-ar putea numi răsturnarea complexelor. Proaspăt aclimatizați, ei nu-și însușiseră sănătosul scepticism național... Dar cât de lungă e lista? îl mai cuprinde pe Vasile Alecsandri cu străbunic botezat, pe Bogdan Petriceicu Hasdeu, cu mamă evreică, pe Vasile Conta, "de națiune armeană", întrucâtva mai îndepărtați decât noi ceștilalți de vâna originară daco-latină. Și mulți
Falii tectonice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12040_a_13365]
-
ă): "fotografi, camere de filmat, bere, cola, mâncare la greu " (poezie.ro); "ceață la greu" (mielu.ro). Ca multe alte inovații recente, locuțiunea la greu a fost preluată de limbajul publicitar, care probabil că și contribuie la răspîndirea ei: "promoția națională ŤTimișoreana dă premii la greu!ť" (imagoo.ro); pe internet se oferă "Subtitrări la greu! "; "cele mai tari jocuri și fotbal la greu "; "bancuri și glume la greu! "; "Muzică LA GREU!" etc.; chiar o o emisiune-concurs de televiziune se intitulează
"La greu..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12030_a_13355]
-
puțin la fel de minunate. Cum ar fi, de exemplu, karatele în variantă danubiano-pontică, a cărei gală a fost inaugurată recent și filmată la o școală din Constanța. Este singura disciplină sportivă cu șanse de a ocupa locul oinei, fostul nostru sport național și despre care, oricum, nu se mai știe mare lucru... Da, așa e: abia după ce am văzut la televiziune gala de box thailandez împestrițat cu păruială daco-balcanică de la o școală din respectivul municipiu, ne-am dat seama cu Haralampy ce
... alte Sporturi televizate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12036_a_13361]
-
de picnic universitar, o simplă fotografie de aproape, făcută pe nepregătite, astfel încît legăturile dintre "eroi" și dintre evenimente sînt flotante, ambigue mai degrabă decît articulate. Putem însă găsi, cu relativă ușurință, trei "puncte cardinale": politica universitară și, prin extindere, națională, "bovarismele" unei reprezentative (și în poezia lui Andrei Bodiu...) "studente Alina" și, în fine, poftele și planurile înnăbușite oblomovian ale unui lector trecut de prima tinerețe. El, Liviu Tudose, este un soi de raissoneur, un speculativ care aude voci ale
Pudriera bătrînei doamne by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12028_a_13353]
-
și alte lucruri demodate (2001). Însă cu pasiunea sa pentru Bacovia, dusă până în pânzele albe, s-a ridicat deasupra oricărui localism creator, inevitabil mărginit ca orizont, și s-a impus ca un specialist de neocolit într-un subiect de importanță națională. Căci Bacovia a devenit - după cum o arată evoluția postumă a operei sale - unul dintre primii trei-patru poeți români, atât în ierarhia criticii, cât și în aceea a publicului, în a cărui conștiință a pătruns cu câteva sintagme memorabile, cum numai
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
nivelul simțului comun pentru cei care cunosc cât de cât epoca, insuportabil de redundante (multe lucruri sunt repetate obsesiv) și digresive, iar, stilistic, fără farmecul paginilor de eseistică din propriile romane, încercând tot soiul de explicații deterministe facile pentru "specificul național", cu surprinzătoare neglijențe (cacofonii, cenaclul lovinescian apare scris Zburătorul etc.), cuvinte mari și găunoase în fraze patetice, greoaie, încărcate până la saturație cu incidente nepermis de lungi. Fraza arborescentă a scriitorului este un mit. Aici este mărăcinoasă pentru că încâlcită și fără
Breban. Nicolae Breban by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12042_a_13367]
-
Ioan Buduca (9 p.), Corin Braga (7 p.), Nicolae Băciuț, Ion Maxim Danciu și Alexandru Vlad (cu câte 6 p.), Sanda Cordoș, Ion Cristofor, Ștefan Damian, Ciprian Mihali (câte 5 pagini), în timp ce personalități importante pentru întreaga grupare, cu un prestigiu național, ca Ștefan Borbely, Aurel Codoban, Ioan Groșan, Andrei Marga, Virgil Mihaiu, Ion Mureșan și alții abia prind coada acestui clasament (cu câte 4 p.). Ce să mai zic de Marta Petreu, prezentată în numai 2 pagini și jumătate, recomandată în
Dicționar de sentimente echinoxiste by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12047_a_13372]
-
de falsă, și care n-avea ea, ca suport bibliografic decît (țineți-vă bine!) ochiul expert al unei muzeografe: doamna cu pricina ar fi recunoscut într-un înalt funcționar, din M.E.C. pe un securist care se lipea de pereții Muzeului Național de Artă, ca o umbră, ori de cîte ori îl vizita Ceaușescu. Fără să clipească, victima de odinioară a Securității punea în circulație, cu nume cu tot al protagonistului, o calomnie ordinară. întîmplarea face să-l cunosc pe calomniat, care
Telefonul fără fir by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12052_a_13377]
-
reține extazul liric și-l numește încă din titlu "dumnezeescul poet". l Revista ARGEȘ, nr. 1(271). Jean Dumitrașcu ne sfătuiește cu aplomb: "Eminescu trebuie urmat și ca om de către orice creator (și nu numai). Avem de învățat de la poetul național cum poți fi român adevărat, cum te poți pregăti la școli străine, asimilând ce are mai bun lumea, pentru a turna, în limba ta și acasă la tine, o nouă simțire, poți afla cum să-ți respecți fără rest neamul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12038_a_13363]
-
ce are mai bun lumea, pentru a turna, în limba ta și acasă la tine, o nouă simțire, poți afla cum să-ți respecți fără rest neamul și trecutul, cum să lupți pentru adevăr, cum să suferi întru promovarea interesului național, cum să fii drept și bun, cum să nu faci compromisuri, cum să iubești chiar." Îl sfătuim pe dl. Dumitrașcu să citească editorialul dnei. Gavril din Timpul. Trubadurul Ștefan Hrușcă în dialog cu Mihaela Fulgeanu-Matei: " - De ce este, totuși, o povară
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12038_a_13363]
-
Pavel Șușară In contextul discuțiilor despre Muzeul Național de Artă Contemporană, este extrem de utilă o rememorare a evenimentelor artistice, dar și a tentativelor de analiză a fenomenului, deja consumate în spațiul cultural românesc, evenimente care au încercat, la rîndul lor, să pună în dicuție principii inevitabile ale oricărei
Arta contemporană între atitudini și medii noi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12035_a_13360]
-
imaginea video - și televiziunea a demonstrat-o de atîtea ori - se poate face orice; de la dublarea realității la falsificarea ei și de aici mai departe pînă la suspendarea oricărui simț moral. n P.S. În vederea unei dezbateri mai cuprinzătoare asupra Muzeului Național de Artă Contemporană, atît în ceea ce privește proiectul în general, amplasamentul, politica de achiziții, selecția autorilor și a lucrărilor, dar și în ceea ce privește realizarea propriu-zisă, aștept reacții și atitudini din partea mediului artistic și intelectual, în general, pe adresa redacției sau pe adresa electronică
Arta contemporană între atitudini și medii noi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12035_a_13360]
-
Mircea Mihăieș Bizar personaj, acest domn Timofte! De ani de zile pozează în campion al "siguranței naționale", iar acum, când a ajuns la ora bilanțului, aruncă în aer o întreagă țară printr-un șir de afirmații iresponsabile. S-a spus că vreme de patru ani dl Timofte a păstrat discreția în munca desfășurată departe de ochii și
Pompierul însetat de medalii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12039_a_13364]
-
rezultatul cercetărilor. Menționez ziariștii pentru că la ei s-a referit în mod direct dl Timofte. Va să zică, marele pericol al acestei țări îl constituie mânuitorii de condei! Să auzi și să te minunezi! Ei și articolele lor pun în pericol "siguranța națională"! Ei sunt trădătorii de neam, care vând străinătății secretele jocului de oină și formula vieții-fără-moarte! Că altceva memorabil ce-am produs, de la Petre Ispirescu la Ana Aslan încoace? Mai mult, dl Timofte știe câți jurnaliști cu potențial trădător există în
Pompierul însetat de medalii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12039_a_13364]
-
în România: doi! O fi mult?! O fi puțin?! Văzând rapiditatea cu care se orientează dinspre posteriorul lui Iliescu-Năstase spre părțile moi ale lui Băsescu, aș fi jurat că sunt mult mai mulți. E drept, ei nu atentează la "siguranța națională", ci doar la precara ideea de moralitate. Dar de așa ceva nu se ocupă, desigur, dl Timofte! Partea cu adevărat serioasă a diversiunilor lansate de șeful SRI într-o emisiune televizată se referă la dezvăluirea unor așa-zise pericole la adresa președintelui
Pompierul însetat de medalii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12039_a_13364]
-
rostea dl Timofte elucubrațiile era cât se poate de serios, n-am putut să nu izbucnesc în râs. Un râs, ce e drept, nervos: în acele clipe, în văzul unei întregi țări, un individ iresponsabil atenta, cu aplomb, la siguranța națională. Aveam, în fine, o ilustrație a sintagmei cu care mă înțeleg atât de greu. Din două, una: ori dl Timofte și-a pierdut uzul rațiunii, ori, pe fondul amenințării de-a fi dat afară, a încercat ultima și cea mai
Pompierul însetat de medalii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12039_a_13364]
-
de siguranța noastră s-au blocat în mentalitatea din vremea războiului rece. Câtă vreme dl Timofte rămâne în zona insinuărilor, putem crede orice. Chiar dacă Europa spre care ne îndreptăm e plină de posturi de televiziune cu dublă sau multiplă coordonare națională (de la "Euronews" la "Arte" și la "Cherry", acesta din urmă un simpatic canal de muzică româno-maghiar), dl Timofte pare a nu-și fi depășit idiosincrasiile, spaimele atavice și ideologia naționalistă cu care era îndoctrinat orice ofițer al armatei lui Ceaușescu
Pompierul însetat de medalii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12039_a_13364]
-
o competență certă. 2. Pentru că Muzeul... s-a făcut la comandă politică și din nevoi propagandistice, fără a se lua în calcul un mediu artistic real și configurația specifică a spațiului de referință, așa cum derivă el, în principiu, din calificativul național. Cu o conducere numită discreționar, de unde și comportamentul ei discreționar, fecundarea s-a făcut in vitro, iar nașterea, grăbită de scadențele calendarului politic, prezintă toate datele unui avort asistat. 3. Pentru că directorii Muzeului..., Mihai Oroveanu și Ruxandra Balaci, sunt incompatibili
De ce este un eșec Muzeul Național de Artă Contemporană? (o întrebare cu zece variante de răspuns) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12078_a_13403]
-
răbufnire, din adîncul conștiinței ideologilor care au conceput întregul discurs, a cine știe ce frustrări legate de trista lor istorie personală. În loc să denunțe și să exorcizeze depozitele, inerțiile și reflexele unei memorii legate traumatizant de experiențele noastre colective și individuale, proaspătul Muzeu Național de Artă Contemporană nu face decît să resemantizeze orizontul și simbolistica totalitară, să se transforme subtil în elogiu și să reconvertească semnalele disparate într-un amplu sistem mitologic. În esență, Casa Poporului și spiritul ceaușist devin exponat borgesian, poate singurul
De ce este un eșec Muzeul Național de Artă Contemporană? (o întrebare cu zece variante de răspuns) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12078_a_13403]