10,211 matches
-
final, nu a fost o explozie de balon peste noapte, ci o decepție mult mai gentilă, o scurgere de valoare de un an din piețe financiare cheie „, scrie Franzen. Acest „al treilea roman uluitor - o capodoperă ca voce, personaj și narațiune - este atât epic cât și intim”, observă scriitoarea New York Times Carmela Ciuraru. „Franzen și-a asigurat locul ca scriitor american major.” Laurie Hertzel, editor-șef literar al Minneapolis Star-Tribune, adaugă: „Romanul ăsta mare, întins și îmbelșugat cu unele dintre cele
Cele mai bune cărţi ale secolului 21: TOPUL romanelor alese de critici literari [Corola-blog/BlogPost/92790_a_94082]
-
carte cu două schițe: ,,Darul” și ,,Recunoașterea”. Prezentând destinele oamenilor simpli prin expunerea unor episoade caracteristice din viața lor, tânăra prozatoare ne plimbă din satul bănățean până în capitala egipteană Cairo. Oana Ursulescu scrie cu mână sigură. Fraza clară și fluiditatea narațiunii sunt mărcile prozei scrise de Oana Ursulescu, o tânără care are multe de spus. Antologia ,,Impulsuri tinerești” continuă tradiția anilor trecuți și dovedește, alături de florilegiile publicate anterior, că Cenaclul ,,Tinerele Condeie” a oferit mereu tinerilor o șansă să-și demonstreze
Cenaclul Literar ,,Tinerele Condeie” [Corola-blog/BlogPost/93330_a_94622]
-
copiilor este un roman complex, de o tonalitate lirico-filosofică, un roman problematic și dilematic totodată, cu un final deschis, care poate da naștere unei ample și pasionante dezbateri de idei. Romanul lui Nicolae Goja face parte din acea categorie de narațiuni care au ,,weltanschauung”, adică o concepție despre lume și viață - și care ne interesează în cel mai înalt grad. De altfel, romanul debutează spectaculos cu o profundă reflecție despre relativismul și subiectivismul timpului, categoria fundamentală a existenței: ,,Domnul D. mai
Un roman filosofic şi dilematic /Cimitirul copiilor de Nicolae GOJA [Corola-blog/BlogPost/93430_a_94722]
-
dragoste”, aduce în prim-plan o lume reală, dar foarte dură în același timp, lume pe care noi, cititorii, trebuie să o privim cu luciditate și pe care trebuie să o acceptăm așa cum este. Lectura acestui roman este foarte captivantă, narațiunea prinzându-te în mrejele ei, cu dorința nedisimulată de a urmări evoluția personajelor atât de bine conturate, încât parcă le urmărești ca într-un film ce se derulează aievea. Pe de altă parte, scriitorul prezintă, cu vocația narativă cunoscută și
RECENZIE, AUTOR PROF. PETRONELA ANGHELUŢĂ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383212_a_384541]
-
iac-așa!”, deși tare ne stă pe limbă, ci om pune cu băgare de seamă uneltele noastre pe masă, om desface mașinăria în bucăți, iar tu să fii atent la mecanism. Toată boala vine de la personaj. Merge personajul, merge și narațiunea. Nu merge personajul, treci pe descriere și e jale. Personajul, mărite Cetitoriule, e și el om. Prin ce se caracterizează mai întâi și mai întâi omul? Prin nevoi. Așa și personajul. Are nevoie omul de-un pamplezir, de-o pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-l poți uita ușor“. Nu tot atât de favorabil cărții proaspăt publicate se dovedește a fi poetul și criticul literar V. Hodasevici care, în publicația Vozrojdenie, 9 ian., 1937, o consideră „o ilustrare banală a unor adevăruri de mult cunoscute“ și o „narațiune viciată de judecăți directe și de moralizări totdeauna banale, ba chiar, uneori, și vulgare“. Același critic, însă, se declară cucerit de „sinceritatea“ cărții, ceea ce numește puțin lucru, pentru că, implicit, această mărturisire atrage atenția că miza scrierii poate sta în aspecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ale intervenției lumii de dincolo în biata lume carteziană de aici și acum. Roman cu valențe "cinematografice", despre "febra" și blestemul aurului, dar și despre ciocnirea civilizațiilor într-un timp grăbit spre nu se știe unde, cu o intrigă specifică narațiunii de tip "policier", Hotarul zeilor constituie încă o carte de vizită a proza torului Dan Tomorug. Ioan Holban 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
s-au petrecut la sfîrșitul secolului trecut la Praga, „orașul misterelor“. Întîmplarea, dacă poate fi numită astfel - va fi relatată de diverși autori, În tonalități distincte, diferențierile nefiind Însă semnificative, iar eu mă voi opri la versiunea lui Haim Franckel, narațiunea sa avînd un cert ascendent asupra celorlalte, Întrucît reunește o serie de mărturii ale discipolilor privitoare la Maestru. Dacă din acest text s-ar suprima digresiuni pe marginea credinței, moralei, hasidismului, pe alocuri Împănate cu citate pilduitoare din Talmud sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
unei iubiri blestemate a cărei amintire avea să-l urmărească pînă la capătul zilelor lui. Pe măsură ce avansam, structura povestirii a Început să-mi amintească de una din acele păpuși rusești care conțin nenumărate miniaturi ale lor Însele. Pas cu pas, narațiunea se descompunea Într-o mie de povești, ca și cum povestirea ar fi pătruns Într-o galerie de oglinzi, iar identitatea ei s-ar fi scindat În duzini de reflexe diferite și, În același timp, unul singur. Minutele și orele, au scurs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cu o grandilocvență exemplară, m-am lansat În a vizita textul romanului, Încă o dată. Glasul meu, un pic amorțit la Început, s-a relaxat Încetul cu Încetul și, În curînd, am uitat că recitam, spre a mă cufunda iarăși În narațiune, descoperind În proză cadențe și construcții ce curgeau ca niște motive muzicale, cimilituri de timbru și de pauză de care nu-mi dădusem seama la prima lectură. Noi amănunte, crîmpeie de imagini și miraje se iviră printre rînduri, precum alcătuirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Îngăduiți-mi cinstea de a vă conduce pînă la secția aceasta a noastră de clasici pentru tineri și pentru copii unde, În mod providențial, observ că avem un compendiu cu cele mai bune producții ale lui Emilio Salgari, precum și epica narațiune a lui Sandokan. — Vai, nu știu, vieți de sfinți, mi-e cam jenă, fiindcă tatăl fetei era foarte CNT, știți dumneavoastră? — Nu vă faceți griji, căci am aici nici mai mult, nici mai puțin decît Insula misterioasă a lui Jules
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
alb și că, în consecință, schimbul violent de cuvinte dintre președintele republicii și prim-ministrul, terminat în mod atât de fericit, a picat la țanc pentru el. Altfel n-ar fi de înțeles de ce ar fi abandonat nitam nisam firul narațiunii pe care o desfășura, ca să se angajeze în incursiuni gratuite nu asupra unor fapte care nu s-au petrecut, dar puteau să se petreacă, ci asupra faptelor care s-au petrecut, dar puteau să nu se petreacă. Ne referim, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
am dat peste oameni care i-au fost apropiați. Mă aflu în situația de a putea face lumină tocmai asupra acelei părți din tragica sa carieră care a rămas necunoscută. Dacă cei care cred în măreția lui Strickland au dreptate, narațiunile personale ale celor care l-au cunoscut în carne și oase nu pot fi inutile. Ce n-am da noi pentru amintirile unei persoane care l-ar fi cunoscut pe El Greco la fel de bine cum l-am cunoscut eu pe Strickland
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cât pe-aci să mă sperii de moarte. Se uită din nou la bietul obiect care fusese cândva un om și apoi se trase îngrozit înapoi. Dar era orb! — Da. Orbise de aproape un an. LVII În acel moment al narațiunii ne-a întrerupt apariția dnei Coutras care fusese în niște vizite. Intră, ca o corabie cu pânzele umflate de vânt, o ființă impozantă, înaltă și bine făcută, cu un bust amplu și un început de obezitate, strânsă alarmant în chingi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
scandându-le unul câte unul, ca și cum În fiecare dintre ele, și nu În fraza pe care o alcătuiau, ar fi fost conținut Înțelesul pe care Îl căuta. Dante recunoscu de Îndată textul ce făcea obiectul lecției: era Facerea, și anume narațiunea primelor zile ale Creației. Se așeză pe colțul băncii celei mai apropiate. Atunci observă, printre ascultători, silueta plăpândă a lui Bernardo, care, aplecat peste tăblițele cerate, scria notițe cu repeziciune. Deodată Își ridică ochii, iar privirile li se Încrucișară. Închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ar fi cunoscut prea bine conținutul acelor file. - Dumneata ești un iubitor al istoriei, nu-i așa? Îl Întrebă, după care continuă fără să mai aștepte răspunsul. Și ești curios și În privința celor care ar vrea să facă din istorie narațiune, precum acel Bernardo, pe care se pare că ai Început să Îl frecventezi. Un om care scormonește pe sub maldărele de frunze uscate ale timpurilor, numai și numai spre a stârni scandal. - Înregistrarea faptelor petrecute și nararea riguroasă a evenimentelor legate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
directă cu natura, râsetele sub frunzișul copacilor, bucuria și dansul; muzica vocală și instrumentală triumfă, proprietatea se dezvoltă odată cu prosperitatea pe mări, încheierea primelor tratate permite contractele, dreptul, așadar întrajutorarea și alianțele, tot atâtea logici hedoniste în perspectivă. Inventarea scrisului, narațiunile poetice, rafinamentele vieții în anasamblul lor, scrie poetul îIV, 1446), pictura, sculptura, inteligența activată și perfecțiunea atinsă în progresul uman. Oare Rousseau scrie altceva atunci când schițează tabloul stării naturale înainte de a-și formula rechizitoriul împotriva civilizației? Epicurismul încearcă să regăsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Autor: Dorel Schor Publicat în: Ediția nr. 980 din 06 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Subiectul multor lucrări de artă plastică este focalizat în lumea imediată din jur. Uneori pictura are un mesaj explicit sau dezvolta o formă discretă de narațiune. Și nu o dată, intriga presupusă este legată de o clădire, de o casă, o construcție plasată în peisaj care îl transformă într-un spațiu privilegiat. Casa poate da subiectului localizare, specific arhitectural, atmosfera. Casa poate stabili repere istorice și poate
CASE ÎN PICTURĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364378_a_365707]
-
scriitor de acțiune narativă complexă, în care epicul revărsat și lirismul cald, aferat coexistă armonios și se complinesc reciproc, ca-n „Templul iubirii”, bunăoară. Proza scurtă nu-i resoarbe întreaga capacitate de invenție și toată gama posibilităților sale de expresie, „Narațiunea” care dă și titlul volumului, de exemplu este povestea tragică a unui muritor anonim care-ș târăște zilnic crucea grea pe arterele urbei, până cade sub greutatea ei, spre indiferența consătenilor săi. Nemțean de origine, scriitorul arată o preferință aparte față de
GHEORGHE ANDREI NEAGU, UN SCRIITOR CARE-ŞI POARTĂ CRUCEA CU DEMNITATE de IONEL NECULA în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364409_a_365738]
-
ei, spre indiferența consătenilor săi. Nemțean de origine, scriitorul arată o preferință aparte față de relieful muntos, care prevalează în ansamblul topografiei narative, iar dintre anotimpuri, opțiunea scriitorului se îndreaptă spre cel iernatic, mai rar spre începutul de desprimăvărare. Una dintre narațiuni chiar este intitulată „Ninsori” [p.l43] și este mai mult un exercițiu de inducere a frisonărilor erotico-optative în structura subiectivității, și a jocului omului cu propria-i umbră. Nu insistăm asupra scenelor cu supralicitarea macabrului din „Satul” și „Adăpostul” și
GHEORGHE ANDREI NEAGU, UN SCRIITOR CARE-ŞI POARTĂ CRUCEA CU DEMNITATE de IONEL NECULA în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364409_a_365738]
-
Acasă > Literatura > Narațiune > UN OM DE DEPARTE Autor: Silvia Katz Publicat în: Ediția nr. 239 din 27 august 2011 Toate Articolele Autorului UN OM DE DEPARTE DE SILVIA KAȚZ Aș dori să cunoașteți un om deosebit care, desi trăiește departe de locul dulce
UN OM DE DEPARTE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364435_a_365764]
-
sincopă a conștiinței, experiență a vidului și invazie, ulterioară, de împlinire și gratitudine. Fructul oprit este, în cele din urmă, cel mai savuros fruct, așa că îi putem înțelege pe zei când apar cuprinși de frenezie erotică. În tablourile inspirate din narațiuni mitologice, pictorii Renașterii au găsit calea convenabilă de a putea înfățișa sentimente și pasiuni omenești, desigur într-o regie în care pudoarea impune, totuși, destule limite. Există un tablou pictat de Bartholomeus Spranger și intitulat Vulcan și Maia, c. 1575-1580
CUPLU ŞI SPECTATOR de DAN CARAGEA în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364422_a_365751]
-
plăcută, plină de informație și extrem de interesantă (aici aflându-se în „culpă” direct autorul) sau că ideea augmentării paginilor cu picturile digitale ale Dr. Lior Goldemberg este salutară fiindcă „rupe” cu o pată de culoare inteligent modelată trecerea de la o narațiune la alta, ar fi cât se poate de adevărat. Numai că acest adevăr ar fi unul tehnic, poate chiar de circumstanță, posibil a fi valabil și pentru alte cărți. Ar mai însemna însă și că nu am simțit cu adevărat
RONI CĂCIULARU-MAGICIANUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363835_a_365164]
-
am câștigat nimic prin lectură. Prin urmare voi recunoaște, pentru început, că, spre deosebire de alte lecturi, aceasta nu se asimilează ci te absoarbe. Este o formă de magie, acea magie a cuvântului (formula, incantația magică) prin care tu cititorul intri în narațiune și trăiești, grație științei magicianului, toate senzațiile și emoțiile autorului, mirosurile sau zgomotele unei străzi, aromele ispitotoare ale cafelei ori atmosfera rafinată a unei cofetării din Praga. Și ce poate fi mai fascinant decât să participi la aventurile lui Roni
RONI CĂCIULARU-MAGICIANUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363835_a_365164]
-
toate povestirile din carte sunt dintre acelea pe care fiecare dintre noi le-am trăit sau le-am auzit și că dacă le-am trece pe hârtie ar fi cam același lucru. Da! Pare corect! Numai că între acele posibile narațiuni și cele din acest volum ar fi o mare deosebire. Iar această deosebire are un nume: talent! Așadar, să-i dăm cezarului ce este al cezarului și să vedem de ce această carte devine, în felul ei, unică și mai ales
RONI CĂCIULARU-MAGICIANUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363835_a_365164]