3,927 matches
-
dumneavoastră. Un decret al noii puteri. Cine să mai ia seama la vinovății? Nu numai aici ci în tot sectorul de stat. Peste câteva luni totul va trece în proprietatea puterii și nu va mai exista nici o opreliște. O simplă neîncredere e suficientă. Totdeauna în Istorie vine un moment asemeni alunecărilor de teren, răsturnări în care nimeni nu întreabă pe nimeni, puterea își este suficientă sieși. Mai ales când ea este rezultatul unei lovituri de stat, și întotdeauna nevinovații sunt victimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
a mai existat. 2. În ce privește Europa de Sud-Est, pe lista acțiunilor întreprinse de Președinția în exercițiu figurează: redeschiderea unei misiuni a O.S.C.E. la Belgrad (act considerat de mare importanță pentru semnalul politic pe care îl transmitea, având în vedere neîncrederea cu care guvernul de la Belgrad, în urma evenimentelor care avuseseră loc, privea cooperarea cu instituțiile internaționale), încurajarea reformelor democratice în domeniile justiției, media și legislației electorale, drepturilor omului, inclusiv pentru persoanele aparținând minorităților naționale, probleme sensibile pentru aproape toate noile state
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
în câteva luni, la importantul rol de confident, de partener de băutură al șefului său, influențându-l pe acesta nu numai în adoptarea anumitor decizii contrare intereselor muncii, ci și în judecarea unor colaboratori diplomatici, pe care îi ponegrea, semănând neîncredere și iscând conflicte. În asemenea condiții, despre care în conducerea M.A.E. nu se cunoștea nimic sau aproape nimic, propunerile ambasadorului erau acceptate fără rezerve. Astfel că, după numai un an, reușise să trimită acasă, pe diferite motive, doi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
lui parcă mă ajungea și pe mine; mă privea cum își privea vânatul, cu ochii sticlind uneori; câteodată nu-mi răspundea la întrebări. Toată ființa lui uscată, cu barba zbârlită, cu ochii adânci, neînțeleși ca apa Iezerului, era plină de neîncredere, de pornire asupra ciocoiului, care-l lăsase cu pușca și căsuța lui numai, și care-i făcuse un rău mare, odată, în tinereță poate. Și orice-aș fi făcut, și eu eram un ciocoi. Oricât se stăpânea el - pătrundea ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
răspundeam calm: — Îmi pare rău că tu crezi asta. Așa cum o văzusem pe ea purtându-se cu oamenii care erau furioși pe ea. După un timp, și-a întrerupt brusc predica, s-a uitat la mine cu ochii îngustați de neîncredere și a spus: —Care-i șpilul? —Rachel, am spus, îți mulțumesc pentru bunăvoință, dar singura soluție pentru a depăși situația asta este să mă port ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. —Nu te duce la lucru. —Trebuie. —Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
amănunte, astfel că a doua zi, de la Alhambra pâna la Mauror și de la Albaicin până în cartierul Olarilor, oricine ar fi încercat să pună la îndoială sosirea iminentă și masivă a trupelor egiptene era privit cu mare dispreț și cu adâncă neîncredere. Unii dădeau chiar asigurări că o imensă flotă musulmană apăruse în largul La Rabitei, la sud de Granada, și că egiptenilor li se alăturaseră turci și maghrebini. Dacă veștile astea n-ar fi adevărate, li se spunea de sus celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vizitând piața, sub escortă serioasă, se înțelege, și inspectând vechile ziduri. E adevărat că s-a ferit încă vreme de câteva luni să-și petreacă noaptea în orașul nostru, preferând să se întoarcă la Santa Fe înainte de apusul soarelui, însă neîncrederea sa, la urma urmei cu totul de înțeles, nu era însoțită de nici o măsură nedreaptă sau discriminatorie, de nici o violare a tratatului de capitulare. Solicitudinea lui Ferdinand, sinceră sau afectată, era de așa natură încât creștinii care vizitau Granada le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lumina adunarea. Din Pretoriu ieșiră, unul după altul, Cornelius Fuscus, Arrius Varus și Vedius Aquila, comandantul Legiunii a treisprezecea, care se așeză încruntat. Printre soldați înaintă încet și solemn Tampius Flavianus, legatul întregii Pannonii, pe care soldații îl priveau cu neîncredere pentru că era rudă cu Vitellius și pentru că vârsta, în loc să-i dăruiască înțelepciune, îi accentuase firea nesigură și ambiguă. Tampius Flavianus se așeză lângă Vedius Aquila. — Antonius Primus n-a venit. Am auzit că i s-a întins o cursă. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
am apăsat piciorul până la podea - între timp, însă, ologul se făcuse nevăzut. Nici vorbă de întrecere. Ieri m-a apucat iar paranoia când un ciclist m-a urmărit după colț. Am oprit mașina. Am oprit mașina din cauza celei mai autentice neîncrederi. Bicicleta și-a văzut de drum. În șa era o doamnă în vârstă... Astăzi eram la volanul mașinii și dintr-o dată m-am simțit foarte paranoic. Nu mi-a plăcut: ceva nu era în regulă - era liniște, prea liniște. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ar fi fost la mijloc John Self. Eu eram cheia. Eu eram nefericitul în nevoie, în suferință. Eu eram cel lipsit de toate. Eu voiam să cred. Îmi doream al dracului de tare banii ăia. Eu și abuzul meu de neîncredere. Am ajuns să consider „încrederea“ o stare psihopată. Încrederea e un țipăt după ajutor. Cu alte cuvinte, te uiți în jurul tău, și ceea ce simți e încrederea? Fat Vince și cu mine am stat față în față. Ne-am plâns amarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și Vultur-în-Zbor și înspre imensul animal prietenos, care sărea în jurul lor, în timp ce ei stăteau înțepeniți cam pe la mijlocul barului, lângă Peckenpaw și Puștiul De-Două-Ori. Vultur-în-Zbor urmări acele priviri și le văzu trecând rapid printr-o serie întreagă de expresii. La început neîncredere, ca la O’Toole, apoi uimire și, într-un sfârșit, ușurare. — Măi să fie, spuse Peckenpaw. Jones și un necunoscut. Apăsă zdravăn pe ultimul cuvânt. — Măi să fie, măi să fie! zise de două ori, De-Două-Ori. Jones și un necunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
supraviețuiești. Un Gribb oarecare n-avea cum să schimbe lucrurile. Privirea lui plictisită s-a transformat în panică atunci când Puștiul De-Două-Ori și-a cuprins brusc capul în mâini și s-a prăbușit peste bar. Expresia lui era una de totală neîncredere. Amăgirea de sine operează la nivele diferite, iar Vânătorul nu era în mod cert, conștient de gradul în care ajunsese să depindă de statutul lui. Se sincronizase cu Puștiul De-Două-Ori și adoptase o anumită atitudine de detașare elegantă, cinică față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Nu cred că a fost ascuns acolo în mod intenționat. Pur și simplu era acolo. Mi-am croit o potecă până la el, zgâriindu-mi mâinile și rupându-mi puțin mâneca hainei. Aici este punctul în care trebuie să-ți alungi neîncrederea, prietene. L-am atins și atunci s-a întâmplat un lucru de-a dreptul înspăimântător. Capul a început să mi se-nvârtă și mi-au apărut imagini stranii înaintea ochilor. Probabil că am leșinat. M-am trezit pe pământ, lângă Trandafir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mai înalt decât mine, deși purtam tocuri. Asta mă făcu să îi simt din nou parfumul. Trecuse ceva vreme de când cunoscusem un bărbat al cărui parfum să mă impresioneze atât. —David și-a incendiat mașina de curând. Îl bucura vădit neîncrederea mea. Era mașina companiei, bine? BMW seria cinci. Odată ce îți alegi mașina pe care o vrei, nu o poți schimba decât peste patru ani, iar David se săturase de a lui. Așa că i-a dat foc. Tocmai i-au dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
desprins lanțul principal, probabil că au fost trase în timpul căderii. Uite, chiar eu am asigurat lanțul. Vorbeam mult mai calm acum când știam că un polițist chiar mă ascultă fără a avea genul ăla de față plictisită care să exprime neîncrederea prost mascată. Nu avea cum să se rupă sau să se dezlege. Ori cineva a pilit o za, ori l-a desfăcut din cârlig. Nu era nevoie de prea multă forță. Mă plimbam dintr-un capăt în altul al camerei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
pășit prin poartă în micul parc și a rămas uitându-se în jurul său. —Drăguț aici, nu? Am ieșit doar să iau ziarul. — Unde este Alice? i-am spus, încercând să fac conversație. Tom mi-a aruncat o privire plină de neîncredere. —La serviciu. — Chiar așa? Cu ce se ocupă? —Este asistent social. N-am schițat nimic. Nimeni nu putea spune că nu mă străduiesc. Muream de nerăbdare să-l întreb dacă făcuseră deja sex, dar m-am abținut cu tărie. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
era bun, era foarte bun la asta. —Și nu am găsit nimic. Se pare că oamenii tăi au făcut o treabă minunată. M-am gândit totuși să încerc. —Așa deci, a spus Hawkins, fără să se chinuie să-și ascundă neîncrederea. Vrei să spui că ai trecut prin chinul de a te împopoțona și te-ai dus până acolo să îl amețești pe portar ca să te lase în apartamentul lui de Groot doar pentru o mică șansă de a găsi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Nu știu din ce experiențe ale strămoșilor s-a sedimentat, dar ea trăiește în mine. Și în mulți dintre noi. De aici ușurința complicităților, a dezicerilor, a șovăielilor. În fond, cred, tot un fel de teamă reprimată sub această funciară neîncredere. Minciună. A început să-mi povestească ce văzuse. Cum venise mașina. Cum coborâseră milițienii, cum omul acela se opusese, cum se agățase nevastă-sa de el, cum au lovit-o, cum a rămas în zăpadă acolo, în fața porții, leșinată, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ceva anume. Nu auzisem de manipulare pe atunci. Credeam că totul este o confruntare de interese. Că oamenii mari sunt un fel de păpuși manevrate mereu de alții mai puternici. Teama mea de implicare, lipsa unor credințe profunde, prudența și neîncrederea mă făceau să gândesc în felul acesta păcătos. Fără să mă întreb, în fond, pe mine cine mă manipula? Credeam că sunt prea neînsemnat să fiu mânuit de altcineva. Eram și eu plin, ca mulți alții, de ideea că totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vîrstei, aproape bătrînă. Puțini ani o despărțeau de restul locuitorilor casei. — Auziți, ucenicul nu e nițel cam tînăr pentru slujba asta? Adevărurile vieții nu cunosc vîrstă, maică, răspunse Fermín. Călugărița Îmi zîmbi cu gingășie, Încuviințînd. În privirea ei nu era neîncredere, ci doar tristețe. — Totuși, șopti ea. Se Îndepărtă În ceață, ducînd cubul și tîrÎndu-și umbra ca pe un văl nupțial. Fermín mă Împinse În celulă. Era un cubiculum mizerabil tăiat Între ziduri de grotă supurante de umezeală, din al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
treaba că v-a căzut cu tronc pălărierul numai fiindcă e un dobitoc Încornorat, zise Fermín. Cu tot respectul făță de profesiune, atunci cînd fața personajului negativ are drept unică bază mărturia portăresei imobilului, primul meu instinct e acela al neîncrederii. Prin regula asta de trei simplă nu putem fi siguri de nimic. Tot ce știm este, cum spuneți dumneavoastră, la mîna a treia, sau la a patra. Cu sau fără portărese. — Să nu te Încrezi În omul care se Încrede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
confirmare. Nu mi-l Întoarse decît cea de-a treia fată, timid și ferindu-și privirea. Celelalte două Înaintară spre mine, sfidătoare. — Mi te imaginam altfel, zise cea care părea șefa grupului. — Dar unde-i uniforma? Întrebă secundul, observîndu-mă cu neîncredere. — SÎnt În permisie. Știți dacă a plecat deja? — Beatriz n-a venit azi la școală, mă informă șefa, cu un aer sfidător. — Ah, nu? Nu, confirmă locotenenta de Îndoieli și bănuieli. Dacă ești logodnicul ei, trebuia să știi. SÎnt logodnicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cunoștință, a acceptat monedele bombănind În sinea lui. M-am așezat Înăuntru, ceva mai la adăpost de zăpadă și de frig. Vilele sumbre se perindau alene Înapoia geamurilor acoperite de gheață. Controlorul se uita la mine cu acel amestec de neîncredere și de sfidare pe care frigul părea să i-l fi congelat pe chip. — Numărul treizeci și doi, tinere. M-am Întors și am zărit silueta spectrală a vilei familiei Aldaya Înaintînd spre noi asemenea prorei unei corăbii Întunecate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
copiilor. Evaluarea nu trebuie să fie rigidă și subiectivă, fiindcă creativitatea nu are nicio legătură cu rutina, blocajul și inerția. O apreciere nefavorabilă a creativității, duce la reacții nefaste, grave, dezastruoase, periculoase. Ele inhibă motivația de a mai crea, cultivă neîncrederea în sine. Ce se întâmplă însă dacă ignorăm creativitatea? Studii aprofundate consemnează o reducere a gândirii, a performanțelor creatoare, atitudinea îl demobilizează , încet dar sigur, pe creator și creează pseudovalorile. Putem afirma că se poate ajunge la sentimente de frustrare
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
Cei câțiva care sunt mai tineri, de fapt pentru ei pare a fi concepută povestea, fac eforturi pentru a-i convinge pe cei mai bătrâni că au Înțeles foarte bine, nu trebuie insistat, atâta lucru pot să Înțeleagă și ei. Neîncrederea povestitorului și a celor de o vârstă cu el este Însă foarte mare. El continuă să povestească tocmai pentru că nu crede că ceilalți vor Înțelege totul. Popescu surâde În colțul lui Întunecos; nu vei convinge niciodată pe nimeni cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]