2,121 matches
-
lor se îndreaptă de fapt, împotriva logicii, a firescului, a convențiilor și a stereotipiilor de ordin moral, politic și social, toate denudate în absurditatea lor dezumanizatoare. Prototipului caragialian de fanfaron inofensiv, logoreic și spiritual i se conferă astfel noblețe și nebănuită adâncime. În sens opus reabilitării tipului Mitică procedează Mircea Eliade. Spiridon Vădastra, personaj din proiectatul roman eliadesc Apocalipsul, preluat în parte în Noaptea de Sânziene este, fără îndoială, apropiat prin vanitate, veleitarism și obsesia parvenirii de eroii schițelor și ai
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
punctul final și fără pretenția epuizării sale în adâncime, analiza și cartografierea traseului literar al acestor (arhi)personaje Mitică, semidoctul, craidonul, politicianul oferă o imagine grăitoare în privința bogatei moșteniri caragialiene pe tărâmul tipologiei, cu multe repere cunoscute dar și cu nebănuite popasuri, cum sunt cele oferite de proza lui Mircea Eliade, a lui Gib I. Mihăescu și mai cu seamă Tudor Arghezi. Această imagine a descendenței tipologice va fi întregită cu alte observații incluse în capitolul despre absurdul românesc postcaragialian și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nebuniei în lumea de fantoșe create, le va transfera în zona angoaselor, pentru a sublinia absurdul condiției umane. Rețeaua intertextuală poate fi astfel activată pe ramificații noi cuprinse între opera lui Caragiale și cea a lui Eugen Ionescu, prin tranzite nebănuite precum proza și dramaturgia lui Tudor Arghezi. Și Teodor Mazilu, "dintre dramaturgii de după război [...] printre cei mai originali"78, lasă impresia că se joacă de-a absurdul. În majoritatea pieselor sale, situațiile și personajele sunt absurde pentru că se opun programatic
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lui Stamate, sub aparența absurdului din ritualul posesiunii, alegoria actului sexual ascunde asemenea întunericului nopții și rușinoasa pățanie a diavolului din povestirea Calul dracului, al cărei comic reiese din discrepanța dintre aparența de fragilitate și epuizare a bătrânei cerșetoare și nebănuita ei "virilitate" care-l vlăguiește pe Prichindel. Sub învelișul incontestabil de onorabil al fantasticului de tip folcloric, textul caragialian dezvăluie o surprinzătoare scenă erotică 82, perfect camuflată prin metafora călătoriei nocturne, echivalenta mult mai subtilă a acrobațiilor din idila lui
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
părea să anunțe demisia sistemelor mitice, denunțate ca iraționale, futile și chiar nocive, sau cel puțin a avut această intenție, a miza totul pe cartea unei presupuse infailibilități a capacității logice a omului ca unic ghid în existență deschide capcane nebănuite, care pot avea efecte devastatoare. Gilbert Durand observa că din secolul al XIX-lea "Occidentul a intrat într-o zonă de înaltă tensiune imaginară", ca reacție la revoluția industrială, prin inflorescența romantică și ulterior simbolistă, care a explodat apoi în
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
procesul globalizării nu mai avem "o singură imagine-sursă", un cod unic, ci doar "frânturi de discurs cu rădăcini culturale comune",806 silindu-i, prin urmare, și pe super-eroi la metamorfoze permanente, poate conferi resurse narative și tehnice de o bogăție nebănuită. Chiar dacă apetitul pentru banda desenată ar putea scădea în viitorul apropiat, mesajele sale sunt preluate de către filmele, seriile de animație și jocurile pentru calculator. În orice caz, studiul benzilor desenate poate spune despre viitor tot atât de mult ca despre prezent: "nu
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
obrazul ostenit... dar, tot frumos. - Liniștești-ti, fata mamii... hai, hai să mai încercăm!... o îndemnă bătrâna, cu blândețe, revenindu-i inima la loc... Din nou o rafală... un trosnet de creangă ruptă, izbi în geam. Femeia, cu o voință nebănuită, lupta pentru viață. Un junghi îi împunse ascuțit pântecele, făcând să i se clătine mintea de durere. Se zvârcolea în chinuri, ca o râmă strivită la un capăt. Afară, crivățul urla ca o fiară, în frământările văzduhului, ca la început
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
învețe...Timpul petrecut la școală, îi deschidea orizonturi noi, pline de încântare. In scurt timp,Anuca citea și scria... deprindea buchea cărții cu o repeziciune care uimea... Căuta să dea de rostul lucrurilor... începea sa înțeleagă, să cunoască o lume nebănuită până atunci. Învațătorul, de fiecare dată când se apropia, de dânsa, îi punea mâna pe creștet și o mângâia... ceea ce îi dădea un imbold nebănuit. Încă de mică, fata avea un anume fel de adult, de a sta de vorbă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
care uimea... Căuta să dea de rostul lucrurilor... începea sa înțeleagă, să cunoască o lume nebănuită până atunci. Învațătorul, de fiecare dată când se apropia, de dânsa, îi punea mâna pe creștet și o mângâia... ceea ce îi dădea un imbold nebănuit. Încă de mică, fata avea un anume fel de adult, de a sta de vorbă. * 1888... Anuca, la 11 ani. Au trecut patru ani... doar, patru. Pe ploaie, pe vânt și ger... pe orice fel de vreme, Anuca străbatea cu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în pădure... era mai precoce și cu o gândire mai adâncă, decât fetele de seama ei. Învăța de toate cu multă ușurință, se transforma uimitor de repede și se manifesta ea însăși. Așa, ieșeau la iveală unele trăsaturi neștiute, chiar nebănuite. La ieșirea din sat, pe sub poala dealului, se târa alene un car încărcat cu fân. Boii trag în jug, încet, iar țăranul, cu o închipuire de bici în mână, mergea pe lângă ei fără să-i silească. Anuca a plecat de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pot. Cu obrajii în flăcări, cu o poftă sălbatică flăcăii se prind pe după umeri într-o sârba așa de vijelioasă, cu dupăială și chiote sălbatice, de crezi că a venit sfârșitul lumii. Stai și te întrebi; ce descătușare de energii nebănuite stă în acest tineret.. Bătrânii se feresc la o parte și privindu-i, își răsucesc mustața în sfârc, cu tristețe, dar și cu bucurie în ochi, gândindu-se la anii tinereții lor și la tânăra mlădiță a satului, acești flăcăi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de haine. Nu avem nevoie de sutien. Epuizată, mă prăbușesc lângă ea. Tânjesc după un somn lung și paralizant. Sânii mei trebuie să producă lapte, trebuie să hrănească gurița asta trandafirie și flămândă. E ca și cum corpul meu ar avea rezerve nebănuite, zăcăminte prețioase, izvoare subterane din care țâșnește lichidul vital pentru amândouă. E singura mea scăpare. Spaima. Am mâinile reci și gura uscată. Izbucnesc tot timpul în plâns. Aud întruna plânsete de copii. Intră prin ferestre, ies din podele. Nu știu cum să
Zvera. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Domnica Drumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1770]
-
Marcus nu a sunat nici marți, nici miercuri seara și, deși Joy pălăvrăgea despre regula de trei zile, Ashling spunea: — Și dacă nu mai sună niciodată? — Hai să fim realiste, s-ar putea să nu mai sune - bărbații au căi nebănuite. Dar în orice caz nu îi vei auzi vocea în seara asta. Fă altceva, folosește timpul constructiv - ai ceva de spălat? E ceva vopsea pe undeva la care să te poți uita cum se usucă? Pentru că astă seară, astea-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să stau pe gânduri, am băut din lichidul ce iradia intens ca o sursă de energie. Imediat, am simțit efectul apei, un flux înviorător care m-a trezit din amorțeală instantaneu. Am perceput schimbarea ca și cum deodată aveam din nou forțe nebănuite, identificându-mă cu izvorul, asemenea infinitului invincibil... era însă un efect iluzoriu sau un adevăr absolut?... Și cum aș fi fost eu, atunci, și ce însemna prezența aceea?... Cine ești tu, de fapt? am întrebat-o în acel moment pe
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
de fapt roata invizibilă a vieții, întregul cerc al arcului curcubeului, definiția transparentă a luminii... se auzea încă râsetul vesel al culorilor, glasul lor vioi și am zburat și eu spre ele, într o clipă, ca și cum avusesem dintotdeauna această forță nebănuită, ajungând de-a lungul drumului abia vizibil al nuanțelor jucăușe, bucurându-mă de prezența inedită a razelor dimineții... mi-am dat seama atunci că orice suflet viu, orice ființă a universului, orice vârf sau fragment al arborelui infinit, fiind în
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
i le smulgă, dar ea n-a cedat... Gajus ridică ochii și-i întâlni pe cei ai libertului. Prin urmare, cuvintele îi erau adresate lui. În sufletele celor mai vechi și mai credincioși sclavi ai Liviei se ascundea o ură nebănuită. Se întrebă unde puteau fi ascunse acele scrisori. Nimeni nu avea să le găsească vreodată. De-a lungul secolelor, au rămas o legendă șoptită de istorici. Libertul și prietenii săi se îndepărtară. Gajus își spuse că, dacă omul acela vorbise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
e decât o joacă nevinovată, un simplu pariu În care totul este previzibil, apoi, treptat, ia contur curiozitatea jocului de-a gelozia, totul În forme de analiză rece, scontată ca la Holban. Dar iată că se nasc câmpuri de tensiuni nebănuite; gelozia, din simplu joc, riscă să crească, să devină morbidă, reală și să schimbe traiectoria subiectului investigat, să-l smulgă din starea de observator cinic, azvârlindu-l spre acte imprevizibile, iraționale; din acest moment, ca și la Proust, jurnalul devine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Dar În acele momente am aflat că fosta mea concurentă, Cristina, s-a otrăvit, dar scapă. Am avut câteva momente În care am vrut să mă pregătesc, să ies campioană. În mine s-a strâns În câteva secunde o energie nebănuită, cu care puteam să hotărăsc să lupt, să dau totul pentru a Învinge. Dar atunci m-am Întors și l-am văzut pe Marin. El e prețul Încercării mele de a răzbate. Acest gând mă tortura, mă chinuia, de ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
zic? Am profitat de cei 20 de ani pe care Îi am și m-am așezat pe umplut toate clipele. Cu petrecere, cu Învățătură pe alocuri, cu lucruri frivole sau sublime, Într-un cuvânt, cu de toate. Rezultatul? Un mare, nebănuit gol În suflet. Cu cât cucerești mai mult, cu atât vrei mai mult. Față de colegii mei de generație, cunosc mult mai multe aspecte ale vieții și de aceea nu mi-e greu să Îi compătimesc de multe ori pentru cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mi-o educasem atât și-a făcut datoria. Dar peste tot ceea ce gândeam se coborâse parcă un văl de ceață. De fapt, nu gândeam nimic, Încercam doar să-mi fac curaj. Primul pas În traseu a fost declanșarea. Deodată, energii nebănuite, torente de lavă interioară m-au copleșit. Fiecare pas În sus mi se părea ca un cuvânt de dragoste șoptit stâncii aceleia unice. Senzațiile neplăcute au fost foarte puține: țin minte că la primul bivuac mi-a venit rău și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
chiar pentru o săptămână Întreagă; ce simțeam eu atunci nu se poate descrie; eram crispat de emoție ca un arc; remarc Însă acum un lucru important: În acele câteva zile, În acele câteva săptămâni, m-am transformat radical, traversând avataruri nebănuite, Într-un timp record; așa m-am educat din punct de vedere sentimental, am Înțeles ce Înseamnă profunzimea sentimentelor, m-am speriat de invazia lor neprevăzută precum revărsările de fluvii peste uscatul pașnic; nu știu cât a durat această educație sentimentală, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dă forță mașinii, dar se potrivea și cu vehiculul sport al lui Rhyme, un Storm Arrow cu rotile. Era exact genul de sentiment la care criminalistul ar părea absolut impasibil, dar care, în sinea lui, i-ar produce o plăcere nebănuită. Da, medită ea, va alege roșu. Se gândi să lase chiar atunci Chevy-ul, dar, după ce reflectă puțin, luă hotărârea să mai aștepte. Mai putea conduce mașina, chiar și așa lovită cum era, câteva zile; făcuse destul de des așa ceva în ultimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
celor din delfinariu... Și veni muzica aceea... Din spirala Înălțimilor, lanul se unduia galben În vecinătatea mării nemărginite. Drumul subțire, care trecea direct prin inima lanului spre faleză, era ca tulpina unei plante fantastice care vroia să-și ascundă florile, nebănuite recife, Împotriva arșiței sărate. Departe, vapoarele albe, venite de pe tărâmuri exotice, Își așteptau intrarea În portul care se presimțea undeva către nord. Pe marginea ghiolurilor, cai de foc pășteau În tihnă, fără stăpân, singuri ca la Începuturile lumii. Spre sud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
din țară? ... Și veni muzica aceea... Din spirala Înălțimilor, lanul de grâu se unduia galben În vecinătatea mării nemărginite. Drumul subțire trecea direct prin inima lanului spre faleză, era ca tulpina unei plante fantastice care vroia să-și ascundă florile, nebănuite recife, Împotriva arșiței sărate. Departe, vapoarele albe, venite de pe tărâmuri exotice Își așteptau intrarea În portul care se presimțea undeva, către nord. Pe marginea ghiolurilor, cai de foc pășteau În tihnă, fără stăpân, singuri ca la Începuturile lumii. Spre sud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
nimic, cu zelul său reformator, din specificul paradisului elvețian de odinioară, decât șiruri de pălăriuțe din stuf, care se înghesuiau la țărm ca niște vestiare ale unui loc nou de camping. Totuși, construcțiile pe piloni se înghesuiau cu o forță nebănuită înapoi în lumea modernă, în ciuda cercetării și a teoriei. Le Corbusier, cel care cunoștea renovarea acestor clădiri încă din copilărie, menționa în proiectul lui, Boîte en air, din 1928, stâlpii de beton pe care urma să se așeze clădirea, numindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]