6,603 matches
-
hrană și termitelor străine, acești frecători de legi virtuale, care umilesc și batjocoresc poporul, oferindu-i un nivel de trai sub cel minim de civilizație, cu mult sub nivelul de trai ceaușist, se îndreaptă acum spre destinații de lux. Din nefericire pentru România, cei mai mulți dintre conducători și parlamentari sînt niște ciocli cu haine de demnitari. Maria Diana Popescu
Îndrăzneşte careva să le strice socotelile? [Corola-blog/BlogPost/93476_a_94768]
-
și cantabilitate. Prin suplețea cuvântului, atent selectat, insinuând trăiri ce emană romantism, prin detaliile fin inserate în versul, prozodia și stilul alternativ al arhitecturii poetice, Apostu Panaitache Vultureanu este, fără rezerve, una dintre vocile importante ale poeziei românești contemporane. Din nefericire, nu atât de cunoscută pe cât ar merita, poezia sa rămâne, în esență, una valoroasă, reiterând armoniile și dizarmoniile vieții, și închinându-se singurei divinități pe care poetul o recunoaște, cu toată puterea ființei sale astrale: Dumnezeul Cuvântului. Și apoi, chiar dacă
NOI APARIŢII LITERARE LA EDITURA ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383145_a_384474]
-
nr. 1750/1884 în care se preciza necesitatea construirii unei catedrale ortodoxe în București. Prin aceeași lege, Statul român aloca un buget de 5 milioane de lei pentru construirea acesteia, sumă care reprezenta aproximativ 5% din bugetul țării, însă, din nefericire, începerea lucrărilor a fost amânată. Primul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Miron Cristea (1925 1939), a reluat ideea construirii Catedralei Mântuirii Neamului, mai ales după Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, ca fiind un deziderat național. În prezent, proiectul a
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383114_a_384443]
-
înseamnă că nu o și include, ea - invidia - fiind rădăcina tuturor relelor. Iubitorul de arginți este mulțumit atunci când dobândește ceva, pe când cel care invidiază nu se mulțumește decât atunci când semenul său nu dobândește nimic. Îl vrea distrus. Fericirea sa este nefericirea celuilalt. Atât morala creștină, cât și etica filosofică (sub aspect teoretic) găsesc un punct comun și în cultivarea valorilor morale, valori care se înfățișează în primul rând ca valori ale persoanei. Lucrurile, de exemplu, nu sunt purtătoare de valori, deoarece
DESPRE INVIDIE ȘI POPULISM de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383302_a_384631]
-
și cultură, care-l conturează ca o entitate distinctă și care intră în sfera armoniei cu ceilalți. Conștientizezi ca exiști, că faci parte din această viață; lucrurile, întâmplările, trăirile au fost martorii timpului prin care ai trecut, martorii bucuriilor, martorii nefericirii tale... Și când acestea dispar, rămâi pe moment dezorientat, fără un punct de reper. Apoi încerci să te adaptezi noului, dacă acesta este conștientizat de tine, și începi schimbarea mentalității, printr-o nouă experiență, prin informare, educație, cultură. Și este
DESPRE INVIDIE ȘI POPULISM de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383302_a_384631]
-
mine. Bărbatul păru să alunge o umbră. — Totuși, nu numai În virtuți Îmi este bogată viața, messer Alighieri, ci și Într-o anumită nebunie. Iar aceasta e sursa nenorocirilor mele. — Ca pentru toată lumea. De unde altundeva decât din nebunie izvorăsc toate nefericirile noastre? Dar să fii aprins de iubire nu aș numi-o a fi o nebunie, decât pentru spiritele grosolane... Ah, da, ce-ți spuneam la cârciumă... Nu iubirea mă aduce la o prăvălie cămătărească, ci un demon mai sinistru, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mai Înalt, mai cosmic, mai... mă rog... - cu care vreți voi, deși nu v-a cerut-o nimeni, să-i fericiți. - Regret, n-ai Înțeles. Misiunea Centrului nu este să-i facă pe oameni fericiți, ci să-i ferească de nefericire. De catastrofă, mai bine zis. Nu ne preocupă viața oamenilor, ci moartea lor. Evitarea ei, vreau să spun, Împiedicarea dispariției speciei umane. Atâta timp cât oamenii trăiesc, totul este În regulă din punctul nostru de vedere. Cum o fac, este problema lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
că mi-a aruncat În față pe masă un vraf de hârtii Înnegrite cu cifre și litere așezate În diverse poziții, combinate În fel și chip, unite Între ele cu săgeți de diferite culori, grupate și regrupate la nesfârșit... - Din nefericire, la capătul zilelor și al nopților mele de veghe, m-am ales doar cu o admirație nebună pentru criptografie, criptografi, criptologi, riga Crypto și Lapona Enigel - chestii d-astea... - Și nici un rezultat? - Unul? Mai multe. Tocmai aici e drama: În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
năprasnic să fie așa? Dacă Îmi agățam disperarea de o soluție falsă? Dacă?... Dacă?... Cert este că, pe moment, n-am avut curaj să fac Înlocuirea pe un număr de cont adevărat. Nici măcar din pură curiozitate. Și asta fiindcă, din nefericire, n-aveam nici o posibilitate să verific În ce măsură deducția era corectă sau nu. Nu am nici acum și nu voi avea În vecii vecilor. Știi de ce? Pentru că sunt o naivă și o infantilă, pentru că n-am minte nici cât să trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și țigăncușa Cosette coborâră pe mal. Malul natal! Lui Barzovie-Vodă i se umeziră ochii de emoție și, gândindu-se că tăcutul Broanteș va consemna gestul, vru să se lase în genunchi, să sărute pământul scump al țării, numai că, din nefericire, locul respectiv, aflat în plin stufăriș, era acoperit de o mâzgă puturoasă în care ciubotele domnești intrară până la glezne. Barzovie-Vodă se uită în jur, căutând o bucată de pământ mai zbicită, dar nu găsi. Atunci se hotărî: căzu în genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mai solidari. I-am cunoscut și eu. — Și sunt mulți ca ei... Slavă Domnului, sunt mulți! Dar sunt destui, și între aceștia mă includ și pe mine, care nu văd în asta decât o afacere profitabilă o spun cu toate că, din nefericire, n-am acțiuni la această companie. Nu facem decât să transformăm o mare parte din Africa într-un banc de probă pentru un nesfârșit număr de autoturisme, motociclete și tot ce are legătură cu lumea mașinilor. Și așa cum se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de rămășițele personalității mele. în acest spirit de maturitate am desfăcut o bere în loc să mă uit în frigider după spirtoase. Nu era mâncare, bineînțeles. Nici nu mă așteptam să găsesc. Baby Thompson și-a vârât capul în bucătărie și din nefericire m-a văzut. Părea că imită femeile acelea din triburile africane care își lungesc în mod deliberat lobul urechii purtând cercei grei. în Londra, oricum, lobii urechii care ating umerii nu sunt recunoscuți drept semn al fertilității. Pe lângă asta, nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
era în nuanțe pastelate de albastru și portocaliu și mesele, din fericire nu și scaunele, erau din fier masiv. Anul viitor pereții vor fi albastru închis și mobila, din lemn sau oricum va fi ultima modă la vremea respectivă. Din nefericire pentru silueta mea, mă așezasem lângă vitrina cu mâncare, vizavi de o prăjitură cu morcovi care parcă mă striga pe nume. Mă străduiam să ignor cântecul ei de sirenă când o voce a spus: —Scuză-mă. Era o fată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Mulțumesc - la opt, seara următoare. Măi să fie! Am umplut ceainicul și l-am pus pe foc să fiarbă. Cu o mie de variante în gând, m-am sprijinit de un dulap și m-am uitat meditativ în gol. Din nefericire, mi-a sărit în ochi, chiar în mijlocul studioului, Chestia, sculptura la care lucram. înaltă de aproape doi metri, consta dintr-o sferă imensă de metal strălucitor în jurul căreia era legat inexpresiv un cablu gros de oțel. Am ars cablul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
tot timpul trabuc, scoțând pe gură inele de fum în direcția lui Feifel. Era în asta o sfidare, pentru că (așa tălmăcise Feifel) îi era frică de soțul Ritei. Feifel aflase că Sașa fusese căsătorit cu o poloneză și fusese nefericit. Nefericirea se vedea pe fața lui ca un eșec perpetuu care nu putea fi o carte de vizită bună pentru o nouă iubire. Feifel îl blestema pe Sașa de câte ori îl vedea, rugându-se ca îndrăgostirea dintre el și Rita să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
care îl am de mai mult de zece ani. Tot timpul visez valuri de sute de metri înălțime acoperind întreaga viață. Totul se sfârșește apoi într-un dezastru acvatic planetar, în care, culmea, mă regăsesc încă trăind, spre durerea și nefericirea mea, într-un miros pestilențial de alge, stând pe vine pe o felie de pământ nu mai mare decât o bucată de pâine și abia văzând printre lacrimi cum apa, acum calmă și liniștită, pleoscăind vesel, înghite absolut totul. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
compătimitor. - Sabina Kaly nu este? întrebă el, încet. Tăcerea care urmă îi dădu însă o senzație neplăcută, care se accentua pe măsură ce observa că persoanele prezente refuză să-i vorbească. Conștiința faptului că se întâmplase ceva rău începea să prindă din nefericire un contur din ce în ce mai clar în sufletul său, făcându-l să amețească, cu tâmplele pulsându-i nebunește de teamă. Îngrijorat cum nu mai fusese de multă vreme, înaintă spre biroul soției sale. Ceea ce văzu, însă, avu darul să-l neliniștească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
el de teamă, bucurie, invidie sau speranță. În cele din urmă, elvețianul fu declarat câștigător, ba chiar singurul câștigător posibil, întrucât ceilalți se zbăteau la o distanță respectabilă în clasament, undeva la câteva sute de puncte distanță. Numai că, din nefericire, acesta avu, după cum li se păru tuturor, un comportament absolut nedemn de un asemenea triumf, înșfăcând premiul și dispărând pur și simplu fără o vorbă în taxiul ce-l ducea spre Pământ. Bietul Ionescu rămase astfel neconsolat, întrucât spera să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Bobby Giordano, un personaj pe care cu siguranță n-aveam să-l uit multă vreme. Programul cenaclului continua cu următoarea și în același timp cea din urmă persoană, nimeni alta decât tânăra ce ocupa scaunul din dreapta lui John Euripide. Din nefericire, bătrânul conducător al cenaclului era cu desăvârșire incapabil să privească în altă parte decât între sânii acesteia, ceea ce făcea ca el să fie absolut incoerent, iar noi să nu înțelegem nimic din ceea ce spunea. Jenantă situație pentru Domnia Sa. Tânăra, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
născut nicicând, astfel încât să nu pot cunoaște nici minunea de nepătruns a vieții, nici frumusețea fără asemănare a morții. Aș fi vrut să nu fi fost vreodată martorul tainelor nemărginite ale scânteii divine și nici să pot gusta cândva din nefericirea luminii furate în folosul oamenilor. Să nu fiu părtașul nici unui gest al nici unuia dintre strămoșii mei, cărora vrând-nevrând le împărtășesc experiențele, rătăcirile, deciziile. Aș vrea să fiu mort, nicicând născut, iar făptura mea pregătită să intre în abatorul vieții să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
înspăimântător nu poate fi lipsit de semeni aidoma lui, împărțind cu dărnicie și altora temeri a căror tristețe devine cu atât mai mare cu cât are de-a face mai mult cu un popor asemeni celui în care am avut nefericirea de a mă fi născut. A cărui culme a spiritului este să dea din când în când naștere unor demenți care să deranjeze cerul cu astfel de lamentări nebune, cum sunt și eu. Pentru Dumnezeu, ce este ochiul acesta atoatevăzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
om sfânt lucrul care mă va face să trăiesc. Ce mai aștept, așadar? Ei bine, am să aleg pentru tot restul vieții mele să trăiesc. Am să vreau de-acum numai să trăiesc, fără ca, ademenit de cine știe ce înșelătoare și vremelnice nefericiri, să tânjesc după sinucideri și stări providențiale care mai de care mai maiestuoase. Am să aleg lumina albă în locul celei negre, am să aleg să trăiesc asemeni și împreună cu toți ceilalți oameni ai mei, fără încăperi dubioase, mă jur, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mai mult cu cât atât ea, cât și mintea mea slabă tind să imite exact natura duplicitară a universului, emițând judecăți contradictorii și în egală măsură adevărate sau false, pe cât de opuse unele altora... Cum să-mi reprezint exact admirabila nefericire căreia i-am fost hărăzit? Și cum să-mi explic faptul că nu se poate împlini decât în cel mai teribil păcat? Văd eu bine că mult prea adânca mea nepricepere nu numai că nu m-a ajutat să capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
din elixirul neasemuit al luminii furate de Prometeu, sau de Hermes, sau al mărului mușcat de un oarecare Adam, puțin mai contează astăzi. Măcar de-aș fi găsit un mod mai puțin banal de a păcătui atât de grav, căci nefericirea aceasta au încercat-o prea mulți, de mult prea multe ori, delapidându-i totalmente și ultima fărâmă de inedit... Dacă n-aș ști că e inutil acum, dacă n-aș fi conștient că este cu mult prea târziu, aș încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
atac viziunea aceasta extraterestră a neființei? Să opresc, poate, maimuțele acelea urâte din dansul lor de început de lume? Dar stai, Dumnezeule!!, ce este lucrul care tocmai urmează să se întâmple și de unde îi cunosc încă nesăvârșitele semnificații dezastruoase? Ce nefericire universală și abominabilă e pe cale să se petreacă și cum de o pot presimți și judeca, din moment ce încă nu i-am trăit parcursul înfăptuirii? Spun asta pentru că, iată, mirabilă și uluitoare făptură se ridică deodată din ceata de maimuțe, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]