1,627 matches
-
să-l văz de două ori la Iași și am șezut două zile în hotel până mi au dat amicii voie să-l văd. Niciodată în viața mea n-oi uita lovitura mea morală, când l-am văzut așa mizer, nefericitul a fost totdeauna neglijent și numai sub o priveghere a altei persoane ar fi scăpat cu totul de nenorocirea în care se afla. Cred și sunt convinsă că Doctorul Isac are să-l vindece...” (23 iunie/5 iulie 1887). Nu vom
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
ne mulțumim cu ce avem, fără a face comparații.” (L.A. Seneca) Explicația ne-o dă tot marele filosof: „Niciodată nu va fi fericit acela pe care-l va chinui fericirea mai mare a altuia”. * „Nu da cu piciorul În cel nefericit, căci soarta e comună tuturor.” (Menander) Aceeași recomandare o face și La Fontaine: „Să nu rîdem niciodată de cei nenorociți: căci cine poate fi sigur că va fi totdeauna fericit?”. „Un conducător trebuie să țină mintă trei lucruri: mai Întîi
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
din copilărie, de la o vârstă mult prea fragedă, Ludovic al XIV-lea a trebuit să învețe să își reprime sentimentele și să se ascundă în spatele unei măști convenționale. înaintea morții sale, Ludovic al XIII-lea remarca„sunt unul dintre acei nefericiți tratați de medici“. Referitor la moartea regelui Ludovic al XIII-lea, se presupune că acesta ar fi fost otrăvit cu mici doze de arsenic introduse în mâncare și în clismele pe care le făcea. Oficial însă acesta a căzut victimă
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
nivela lucrurile în sus, le nivelează în jos... în cel mai bun caz, invidia este o parvenită și o snoabă; în cel mai rău, o distrugătoare decât să fie cineva mai fericit decât ea, mai bine ne vede pe toți nefericiți, la grămadă" (apud Epstein, 2008, pp. 38-39). Fiind vorba de bucuria josnică încercată la spectacolul nefericirii altuia, invidia este dorința și ambiția de a-l vedea pe celălalt privat de avantajele sale, nu atât pentru a le avea noi înșine
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
venea din faptul că luase niște lecții particulare cu profesorul Lemaire, căruia îi plătise o sumă de bani, ce ar fi trebuit, în virtutea nu știm cărei înțelegeri, să împlinească o parte din obligații. În două epistole apărea această justificare a nefericitului Zlătescu, care-i mărturisea lui Eugen Mavrodi, în ultima lună a anului 1900, așa cum o făceau, sincer sau mai putin sincer, și alți studenți români în Belgia, desigur fiecare cu retorica specifică ori cu detaliile proprii, că îi mulțumește "din
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
pe Cécile, iubita lui romană, și să-i spună că vrea să-și refacă viața împreună cu ea, la Paris. Mîine o să ia trenul spre Roma. Privindu-și soția în pat, el nu mai vede aceeași persoană: "Ai privit-o pe nefericita de Henriette dormind pe partea cealaltă a patului, cu pletele deja cenușii răsfirate pe pernă, cu gura întredeschisă, de care te desparte rîul pînzei de in, de netrecut." În trenul spre Roma, bărbatul își închipuie: " În timp ce vei înfășura pastele cu
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
ieșind relaxat din orice situație încurcată. La Stromboli, în marea aia caldă, limpede, cu pești colorați unduindu-se printre pietrele negre, mi-a fost rușine când s-a arătat mai mult decât mirat: cum să nu știi să înoți? Ce nefericită trebuie să fii! Am intrat brusc în... nisip și așa am hotărât că trebuie să învăț să înot. Doi ani mai târziu când i-am spus că am învățat și din care motiv, a zâmbit așa cum a zâmbit pe vasul
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
construiască acele camuflări estetice cerute de sistemul de valori culturale. Cînd Lemuel Gulliver a vizitat țara Houyhnhnmilor, unde minciunile erau complet necunoscute, nu a găsit nici un infern, cum sugerează Eck că s-ar întîmpla, nici un paradis, cel puțin nu pentru nefericiții Yahoo (Swift 1941:203-280). Acei Houyhnhnmi obsesiv de cinstiți nu au vitalitatea locuitorilor din Lilliput și Brobdingnag și par să-i confirme lui Francis Bacon (1861a: 377-378) întrebarea retorică: Se îndoiește cineva că, dacă ar fi să se scoată din
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sau ceva mai mulți. Pentru că numai cei ce practicau cultul lui Iaho/Iahwe - și erau o minoritate - refuzau căsătoriile venite din alte religii, aceștia erau amenințați cu dispariția prin fenomenul de sterilitate datorită reproducerii între membrii aceluiași grup. De aceea, nefericiții își scoteau soațele la colț de uliță să se puiască cu indivizi din alte neamuri cu care ivriții nu au avut relații sexuale. Ingrată misiune și-au pus în cap încornorați! Trebuie amintit și obiceiul lor de a se căsători
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
curând o povestire mai întinsă, e odiseea picarescă a unui Samson valah. Pierzându-și vederea, Zahei, o namilă de om, ajunge învârtitor de roată la bâlci, grădinar, ocnaș, purtător în spate al unui preot moșneag și infirm. Mediile traversate de nefericit sunt descrise cu mijloacele celui mai necruțător realism, apogeul viziunii tragic-grotești a degradării ființei umane fiind atins în pictura vieții de ocnă. Fără să caute culoarea, peisajul d-lui Voiculescu devine colorat prin chipul în care e văzut. E ceva
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
patima nenorocită pentru Anca. O creație puternică, modelată sub înrâurirea scriitorilor ruși, este Ion, nebunul mistic, condamnat pentru o crimă pe care nu o săvârșise. Fugit de la ocnă și ajungând, printr-o ciudată potriveală a sorții, tocmai acum în sat, nefericitul - care se sinucide - va fi unealta inocentă a răzbunării. Anca îl va învinui pe Dragomir de moartea bietului Ion, învinuire nedreaptă și nemiloasă, dar care îi oferă prilejul de a glăsui patetic, înaintea ultimei căderi de cortină: „pentru faptă răsplată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
se desfășurau acțiunile, material vorbind, era foar-te simplu. E, de altfel, foarte interesant de analizat. Existau două părți: prima înainte de bufet, iar a doua, după bufet. Înainte de bufet, oamenii erau instalați în fotolii cu un pahar de whisky și un nefericit era "scos la tablă", cu un flipchart și un marker. Trebuia să fie foarte atent la ce spunea pentru că erau foarte rapizi în a înțelege și subliniau imediat dificultățile, problemele etc. B.C. Era ca un examen. H.A. Era un adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
fiul său neastâmpărat a reușit să spargă un geam? Dacă ați asistat la acest spectacol, cu siguranță ați constatat de asemenea că toți privitorii, să fi fost vreo treizeci la număr, par să-și fi dat cuvântul pentru a oferi nefericitului proprietar această consolare uniformă: Tot răul spre bine. Astfel de accidente dau de lucru industriei. Ce s-ar alege de geamgii dacă nu s-ar sparge niciodată geamuri? Există însă în această formulă de condoleanțe o întreagă teorie, care merită
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
îl servesc în mod direct pe Ariste, ci pe cei ajutați de el. Or, această substituție a unui consumator cu altul nu afectează cu nimic industria generală. Că Ariste cheltuie o sută de parale sau că îl roagă pe un nefericit să îi cheltuie în locul său este totuna. Servicii de amiciție. Amicul căruia Ariste îi împrumută sau îi dă zece mii de franci, nu îi primește pentru a-i îngropa; acest lucru sfidează ipoteza. El se servește de ei pentru a plăti
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
de gândire? Dar va merge ea până la a le ordona? Iată exact punctul care separă economiștii de socialiști. Dacă socialiștii vor să spună că, pentru circumstanțe extraordinare, pentru cazuri de urgență, statul trebuie să pregătească anumite resurse, să salveze câțiva nefericiți, să gospodărească anumite tranziții, Dumnezeule, vom fi de acord; acest lucru s-a făcut, am dori să se facă mai bine. Există totuși un punct, pe această cale, care nu trebuie depășit; este vorba de punctul în care prevederea guvernamentală
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
pensii celor slabi; într-un cuvânt, că trebuie să intervină în mod direct pentru a ușura toate suferințele, pentru a satisface și a preveni toate nevoile, pentru a furniza capitaluri tuturor întreprinderilor, lumini tuturor inteligențelor, balsamuri tuturor plăgilor, aziluri tuturor nefericiților și chiar ajutor și sânge francez pentru toți oprimații de pe suprafața globului. Încă o dată, cine nu ar dori să vadă toate aceste binefaceri curgând în lume din lege ca dintr-un izvor inepuizabil? Cine nu ar fi fericit să vadă
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
direct, nici în mod indirect, dacă ei își fac rău își fac rău lor înșiși. Înclinația acestor oameni va fi întotdeauna să meargă în deșerturi îndepărtate pentru a urmări realizarea visului lor. Oricine a reflectat asupra acestor chestiuni știe că nefericiții vor pieri de pe urma ostenelii, victime ale propriilor iluzii. În zilele noastre, comunitățile de acest tip au dat himericului lor Elizeu numele de Icaria, ca și cum ar fi avut tristul presentiment al deznodământului îngrozitor către care alunecă. Ar trebui să ne văităm
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
să găsească cel mai mic preț pentru pături, pentru hrană și pentru medicamentele necesare spre a-i îngriji pe cei care au nevoie de ajutorul ei. Piețele permit crearea avuției care poate fi folosită pentru a-i ajuta pe cei nefericiți și facilitează capacitatea persoanei caritabile de a-și maximiza abilitatea de a-i ajuta pe ceilalți. Piețele fac posibilă caritatea persoanei caritabile. O greșeală comună este să se identifice scopurile oamenilor cu "interesul lor personal", care este la rândul său
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
om politic francez, coleg cu Bastiat în Adunarea Constituantă (n. tr.). 11 Domnul ministru de război a afirmat în ultima vreme că fiecare individ transportat în Algeria a costat statul 8 000 de franci. Or, este bine de știut că nefericitul de care este vorba ar fi trăit foarte bine în Franța cu un capital de 4 000 de franci. Mă întreb cu ce ușurăm traiul populației franceze, când îi luăm un om și mijloacele de existență pentru doi? (n. a.). 12
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
clasice dintre postmoderni și antipostmoderni este chiar interpretarea divergentă în ceea ce privește istoria). Pentru John H. Arnold 11, orice încercare de a descrie modalitățile prin care istoria "răspunde" postmodernismului se lovește de multiplicitatea "istoriilor" ("histories") care se impun a fi discutate, pentru că "nefericitul termen postmodernism" strânge laolaltă teorii critice disparate, ce sunt incluse în tradiții conceptuale foarte diferite. Astfel, în viziunea sa, istoricii par a se fi dispus în trei grupuri: cei pentru care provocarea postmodernă a luat sfârșit, istoria încorporând deja acele
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
măcar unul din popor, pentru a se bucura de acest spectacol. El va vedea totul cu ochii minții care vor putea să contemple chipul consulului său. Fie ca Pompeius să se gândească o clipă și la Ovidiu: ce face acel nefericit? Dacă i s-ar transmite o asemenea veste la Tomis, el ar declara imediat că exilul său a devenit mai ușor. Scrisoarea următoare (a V-a) i se adresează deja lui Sextus Pompeius consul. El speră ca peste câteva zile
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
interesează în acest moment, epistola Tristele, IV, III, este poate cea mai importantă dintre scrisorile adresate Fabiei. Pentru început poetul întreabă stelele (una dintre numeroasele note romantice la Ovidiu) dacă Fabia își mai amintește de el. Apoi imediat se corectează: nefericitule! De ce să cercetezi ceva atât de evident? Teama și îndoiala îi apasă sufletul, dar fără temei: Fabia poartă mereu în inimă imaginea soțului său. Ovidiu însă ar vrea ca ea să fie torturată de depărtarea lui precum Andromaca din Teba
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
arată indignat pe cineva care a îndrăznit să o numească pe Fabia soție de exilat. Fabia trebuie să suporte totul cu tărie de caracter (perfer et abdura, v. 7), așa cum face el, care s-a obișnuit să fie curajos de nefericit (fortiter miser, v. 4). Oricum, să știe răuvoitorul că Ovidiu nu este exilat, ci relegat: pluta sa e încă la suprafață, chiar dacă e în derivă... De aceea, poetul se alătură poporului pentru a-i ura viață lungă Cezarului și-i
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
acord muzical plasat la începutul narațiunii-"simfonie"). În linii mari, reproșurile cu pricina vizau insuficienta capacitate de transfigurare a documentului biografic fapt ce ar fi determinat insuccesul cărții, judecată tendențios, în trena sămănătorismului și a literaturii de atmosferă, aducând totodată nefericitului erou lovinescian un serios prejudiciu de imagine printre locuitorii patriarhalului târgușor moldovenesc. Într-adevăr, situându-se imediat în vecinătatea memoriilor (și cronologic, și estetic), (auto)biografia lui Bizu era sortită să eșueze atât ca narațiune mimetic-realistă (mistificarea e vădită), cât
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
al patrulea din ciclu, ceea ce nu contrazice nicicum principiul de bază al poeticii lovinesciene, care definește opera în totalitatea ei ca joc de oglinzi sau de cutii chinezești. Ca atare, în prim-planul narațiunii îl regăsim de la bun început pe nefericitul Bizu gata de plecare, dar permițându-și totuși un scurt răgaz, în vederea lichidării tuturor legăturilor cu trecutul. În această stare de spirit confuză e acostat de Silvia, o tânără fâșneață, care-și pune în gând să-l învețe să patineze
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]