2,380 matches
-
de o asemenea dragoste, simțea că nu o merită, însă acest sentiment de vinovăție îi fu repede spulberat de inocența aprigă a Verei cu care aceasta își revendica mama, având nevoie de dragostea ei și de legătura eternă și aproape nefirească dintre ele. Slăbită și cu lacrimi în ochi, Lilia nu sesiză schimbarea din înfățișarea Verei și se lăsă în voia sentimentului pur și a trăirii intense pe care, până acum, și le sublimase constant. Cu atât mai mult, dacă până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
chef să elaboreze. ă și dumneata te-ai băgat într-o situație fără ieșire fiindcă ai refuzat să-i accepți ajutorul . ă Nu voi accepta nimic niciodată de la acel om. ă Se poate spune că sentimentele dumitale pentru el sunt nefirești. ă Vă spun eu ce este nefiresc! strigă Virginki cu înflăcărare. Un tată care fură de la fiul său toată speranța, toată posibilitate la fericire. Porfiri ridică din sprâncene pentru a întreba cum era posibil așa ceva. ă Era vorba - de - o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ai băgat într-o situație fără ieșire fiindcă ai refuzat să-i accepți ajutorul . ă Nu voi accepta nimic niciodată de la acel om. ă Se poate spune că sentimentele dumitale pentru el sunt nefirești. ă Vă spun eu ce este nefiresc! strigă Virginki cu înflăcărare. Un tată care fură de la fiul său toată speranța, toată posibilitate la fericire. Porfiri ridică din sprâncene pentru a întreba cum era posibil așa ceva. ă Era vorba - de - o fată, spuse Virginski cu tărie. ă Ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
fii cu un bărbat care are o prietenă? o Întrebă. Ar trebui să te rogi la Dumnezeu să-ți dea cel mai potrivit bărbat pentru tine, lasă-L pe El să hotărască cine să fie. Comentariul ei așternu o liniște nefirească peste masă. — Trebuie să mă duc la toaletă, zise Carmen ridicându-se. — Păcat În ochii bisericii? Ce rahat mai e și asta? șuieră Giulia de Îndată ce Carmen dispăru. Ce e biserica? O clădire, o organizație, un grup de oameni care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
în primul, era modern în al doilea, singura deosebire care sărea imediat în ochi consta în mărimea lucrării, în capacitatea de două ori mai mare, fiind adevărat, de asemenea, deși nu atât de evident, că erau diferite, și chiar puțin nefirești, relațiile de proporție pe care înălțimea, lungimea și lățimea respectivului gol interior le stabileau între ele. Fiind vorba de un vis, nu e de mirare. De mirare, însă, oricâte libertăți și exagerări îi permite celui care visează logica onirică, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
altă străduță, aburi albicioși exhalau din grătarele fixate În pavaj și prin ei se zăreau cocioabe cu pereții lăsați pe-o rână, profilându-se printr-o gradare de cenușiuri fumegoase... Am zărit, În timp ce coboram pe bâjbâite o scară (cu treptele nefiresc de ortogonale), figura unui bătrân cu o redingotă tocită și cu cilindru. Îl văzu și Dee: — Caligari! exclamă el. E și el aici, și În casă la Madame Sosostris, The Famous Clairvoyante! Trebuie să ne grăbim. Iuțirăm pasul și ajunserăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ca Joseph Balsamo să fie Închis În fortăreața din San Leo și am intrat În stăpânirea secretelor lui. Ca Saint-Germain am dispărut, acum toți mă cred contele de Cagliostro. Miezul nopții a bătut adineauri În toate orologiile orașului. Ce liniște nefirească. Tăcerea asta nu-mi spune nimic bun. Seara e splendidă, chiar dacă-i foarte friguroasă, luna de sus, din cer, luminează cu o strălucire glacială străduțele de nepătruns ale bătrânului Paris. Ar putea fi ora zece seara: clopotnița abației Black Friars
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
kilometri depărtare de Milano, poate de la cabina din colț. De ce trebuia să te vâri Într-o istorie, poate imaginară, care nu te privește? Însă asta mă Întrebam În periscop, În timp ce picioarele mi se Îngreunau, și lumina scădea, și Încercam teama nefirească și totuși foarte firească pe care orice ființă omenească o Încearcă probabil noaptea când e singură Într-un muzeu gol. În dimineața aceea Însă nu-mi era teamă. Simțeam numai curiozitate. Și, poate, sentimentul datoriei, sau al prieteniei. Și-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cuvintele filosofului german Friedrich Wilhelm Nietzsche, care chiar dacă exclamă Dumnezeu a murit!<footnote Friedrich Nietzsche, Așa grăita Zarathustra, Ediția a II-a, Editura Humanitas, București, 1996, p. 68 footnote>, o face juxtapus nostalgiei datorată unei pierderi însemnate, a unei îndepărtări nefirești de divinitate și adaugă: A-i iubi pe oameni de dragul lui Dumnezeu - iată cel mai ales și cel mai rafinat dintre toate sentimentele pe care le-au dobândit până acum oamenii. Afirmația lui Nietzsche vis à vis de moarta lui
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
să plece către Midwest a doua zi după-amiază. CÎndva, Zelda și Wakefield se Întîlneau, cum spun ei. Uneori chiar ieșeau În oraș, dar de cele mai multe ori stăteau pitiți pe undeva, deoarece relația lor părea să fie sub blestemul unei vremi nefiresc de rea. De fiecare dată cînd voiau să iasă undeva, o ploaie din senin sau un vînt neobișnuit Îi strica ei coafura, Îi smulgea lui pălăria sau le Întorcea umbrela pe dos. Aceste Întîmplări deveniseră atît de obișnuite Încît le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de viitor, nu pentru ei, pentru nimeni, de fapt. „Nu sînt un pesimist intelectual“, Îi scria Wakefield, oarecum prețios, „pur și simplu nu am nici un fel de Încredere În lucrurile extrem de articulate și care cer, În plus, și un efort nefiresc pentru a-mi domina instinctele. SÎnt dureros de conștient că, prin aceasta, sînt extrem de diferit de concetățenii mei americani și Îmi pare rău că te-am făcut să crezi, acum mult timp, În Europa, că eram un Joe obișnuit. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mai și - tocmai își amintise cine o condusese acasă. Instinctiv își pipăi hainele. Încă le mai avea pe ea. O întinsese doar pe pat și o învelise cu o cuvertură. Ușa se crăpă și Jack Allen intră, cu un aer nefiresc de vesel, ținând în mână o ceașcă de ceai. Mi-am gândit că ți-ar prinde bine. O așeză lângă ea, împreună cu două pastile de paracetamol. — Mi-a trecut prin cap să-ți vâr pe gât un Alka Seltzer azi-noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
părut și mai frumoasă decât o lăsasem. Cu toate astea, trăsăturile ei perfecte erau eterice, transfigurate; gesturile ei, potolite și calme, aveau ceva solemn. Purtarea ei era cea a cuiva care, plecând într-o călătorie, se ascunde în spatele unor convenții nefirești, menite să mascheze durerea și să nu provoace spaimă în sufletul celorlalți. Astfel că m-am uitat la ea mai atent și am observat cu surprindere pulsul vinelor de la gât, neregulat și tumultuos. Iubita mea, căci astăzi am curajul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
suferă de insomnie, făcându-le vecinilor și polițiștilor viața un calvar. Ce tâmpenie apelul ăsta la miez de noapte, chiar când trebuia să termine. Nu răspunde nimeni. Sună din nou, prelung. Noaptea e pustie, cețoasă, iar realitatea e o stradă nefiresc de moartă, punctată de arbori Înfrigurați, traversată de fantasme iuți și mute, o tăcere pe care Întunericul o face să fie nesfârșită. — Ce facem dacă nu deschide? Întreabă agentul simplu, Îngrijorat. Agentul principal nu răspunde. — Voi sunteți? mormăie În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de lăcrămioare și de orhidee Împrăștiate pretutindeni, pe măsuță, pe lângă pereți. Plutea În salon un miros de flori și de medicamente. Era acolo și mama ei, o damă În taior, cu nasul cioplit de un chirurg estetician și cu pielea nefiresc de Întinsă pe pomeții obrajilor. Cu o voce stridentă, spunea fiecărui nou-venit că nu avea să permită niciodată micuței să-i spună bunică, deoarece era o surpriză cam amăruie să fie deja bunică la patruzeci și cinci de ani (avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
face rău. În strada Cavour totul era Întunecat, doar cupola Bisericii Santa Maria Maggiore strălucea. Bătea clopotul - iar sunetul acela, pe care nu-l auziseră de mult timp, le dădea fiori. Aproape de obelisc, nemișcat În centrul pieței, Într-un mod nefiresc - ca o antenă sau ca un copac -, stătea un vagabond. — Blestemați. Blestemați. Blestemați, striga. Nu ați umblat după Îndemnurile mele. Nu ați urmat legile mele. Iată-mă, eu vin la tine. Și Îți voi face ce nu am mai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
spațiu atât de strâmt și recomandă să fie scoși afară cei care nu au treabă, iar zona să fie izolată cât mai repede posibil. Nu mai e nimic de adăugat. Totul e foarte clar - și În același timp atât de nefiresc și de inexplicabil. Un polițist palid și mirat, cu săculețul de probe În mână, În cealaltă ține un papucel mic de lac mărimea 33. Halucinat, nu reușește să-și desprindă privirea de la piciorușele copilului chircit pe canapea. Degetul mic Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
scotea din așternut. Conferința a început cu expunerea lui Andrei, care vorbea cu voce subțirică, dându-și mereu părul după ureche și molfăind cuvintele de parcă i-ar fi fost jenă că trebuie să se afle acolo, chiar spunea mă simt nefiresc aici, la tribună, aș fi preferat un mediu neconvențional, o cafenea de exemplu, iar cuvintele lui rupeau murmure aprobatoare de la studenți, care știau foarte bine că vorbitorul este ipocrit, dar voiau să-i facă plăcere, plus că aveau peste câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
se scurge în corpul meu... iubeam aceasta senzație. Sângele ei era ușor amărui, dar tot irezistibil de bun. După doar câteva minute, am lăsat-o să cadă. Ochii albaștri erau acum ațintiți spre cerul întunecat, pielea ei era acum albă, nefiresc de albă, iar rozul din obraji dispăruse, părul, care s-a desprins din acel coc, era îmbibat cu sângele roșu ca focul, la fel ca rochița de mătase, fața îi era lipsită de orice expresie. Sami... Hey, Sami, unde ești
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și învățătoarea. Moașa arăta ca fiind pregătită pentru o lungă călătorie, cu un măgar acoperit cu pături și coșuri de-o parte și de alta. Caravana nu avea să se oprească doar pentru că se întâlnise cu o femeie singuratică; era nefiresc să oprești turma într-un loc fără apă, în care nu s-ar fi putut nici măcar adăpa. Totuși, Inna s-a apropiat de Iacob, mânându-și măgarul și așezându-se în mers cu un pas în urma lui. Inna nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și a cerut țipând o haină ca să-l acopere și apoi l-au cărat pe brațe pe deasupra apei. Vaietele s-au potolit când a fost adus Iacob, fără simțire, atârnând în brațele fiilor săi, cu piciorul stâng într-o poziție nefirească de parcă nici n-ar mai fi fost atașat de corpul lui. Inna s-a precipitat și a pus să fie ridicat cortul tatălui meu. Bilha a făcut focul. Bărbații stăteau neputincioși. Ruben nu știa să le spună nimic și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
sunt faimoși ca magicieni și vindecători. Doamna o privea cu bunăvoință pe Meryt și, când a văzut că e fată deșteaptă, Ruddedit a trimis-o să învețe meserie de la o moașă bătrână de-a locului, o femeie cu niște degete nefiresc de lungi care le purta noroc mamelor. Meryt se făcuse femeie în toată firea în acea casă și, la fel ca mama ei, se măritase cu un brutar de acolo. Fusese un om bun și se purtase frumos cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și prezența de spirit a tatălui ei. În mod discret, făcu cîțiva pași În direcția drumului, dar Lucas Îi azvîrli o căutătură severă. Se așeză oftînd pe o bornă de piatră. Polițistul se enervă văzîndu-l pe Morineau, cu un aer nefiresc, manevrînd stîngaci cadavrul, fără nici o precauție, ștergînd poate eventualele indicii ce ar fi putut permite cercetătorilor de la laborator să reconstituie scenariul crimei. Se năpusti spre el și-l dădu fără menajamente la o parte. Cu mîinile În mănuși de latex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tu cafeaua, Samantha ! răspunde ea, ușor stânjenită. Eddie, fă tu cafeaua ! — Nu fac nici o cafea ! obiectează Eddie. — Atunci... Melissa ! spune Trish. Fă-ne te rog niște cafea bună de tot. Samantha, te rog mult, ia loc ! Ești musafira noastră ! Râde nefiresc. — Ba nu sunt musafiră ! Protestez. Sunt menajera dumneavoastră ! Îi văd pe Eddie și pe Trish schimbând între ei priviri îndoite. Oare ce e în mintea lor ? Că am de gând să plec ? — Nu s-a schimbat nimic ! insist. Sunt tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mă privește, m‑am simțit adeseori sfidat și desconsiderat de francezi, eu nu vedeam În Vichy doar un produs al ocupației naziste. Aveam ideile mele despre colaboraționism și fascism. - Nu știu dacă‑i vorba de susceptibilitatea ta evreiască sau de nefireasca ta nevoie de a fi Întâmpinat cu căldură, Îmi spunea Ravelstein. Sau poate socotești că francezii sunt ingrați. Pentru mine nu‑i greu să dovedesc că Parisul e un loc mai bun decât Detroit sau New York sau Hartford. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]