1,755 matches
-
definitiv așezate în matricea existenței. Și se miră cum aleargă sprințară printre ele, cu o dispoziție cum nu mai avusese din epoca exotică a jocurilor de-a v-ați-ascunselea printre grădini îmbuibate de flori și magazii mirosind a vechi, cu obiecte nefolosite de generații, dar păstrate pe principiul "nu cer de mâncare". Furci și pluguri de lemn, bâte ghintuite, arbalete, flinte, o lance de steag, cu flamura zdrențuită pe care se mai putea vedea o semilună palidă, galenți de copil, odgoane, hamuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
la cale propriul lor sistem de telecomunicații. Deoarece este ilegal să procedezi în felul acesta, trebuie să te ascunzi de controalele Guvernului. Un astfel de sistem aveam și eu cu prietenii mei. Foloseam o antenă mică și spațiul de memorie nefolosit de sateliții care își aveau orbita în jurul Pământului. Ingenios, nu? Era un sistem minunat și incredibil de util. Șansele ca Guvernul să ne găsească erau infime. Antenele puteau fi scoase și remontate, iar programul care prelua legătura și făcea conexiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
dar versată.Și plină de ispită. Crescută strict în regim de pension. Alintată. Contactul cu viața a schimbat-o total. Bărbații o sorbeau din priviri.Era elegantă. Ea le spunea ștrengărește tuturor „că nu-și dorește să rămână cu sexul nefolosit”. Visa la un bărbat de rezervă,în caz de divorț. Căsnicia sa era pe muchie de cuțit. Mai târziu mi-a spus ca soțul ei o considera frigidă.Unii spuneau despre ea că este nepăsătoare în amor.Ii plăcea să
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
și ați înțeles imediat că este vorba de mult prea „democratica” țară, SUA. Cazul, pentru ei începe să devină din ce în ce mai grav, ba să se împută de-al binelea, pe măsură ce le cresc și înfloresc în depozite stivele de bombe nefolosite, industria de armament începe să macine în gol iar spectrul șomajului în această ramură se profilează hâd la orizont. Și atunci ca oameni practici, spuneți și dumneavoastră că vă văd persoane istețe, ce-o să facă, săracii de ei? Încep să
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
cu mine se petrecea același lucru. Eram într-adevăr îndrăgostit? Nu, hotărât ― nu! Totul se reducea la un plan de seducție conceput la rece, a cărui înfăptuire o susțineam din răsputeri. Voiam să-mi verific, pentru întîia oară, armele încă nefolosite din arsenalul meu. Am mai spus-o: până acum nu dădusem nici o luptă serioasă în câmpul iubirii. Voiam, mai ales, să îngenunchez pe această fată mândră, îndărătnică, disprețuitoare (cum n-am întîlnit alta), care-mi opunea munții de împotrivire. Voiam
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să aștept ceva. Nu știam ce anume, dar eram sigur că acel "ceva" era foarte important pentru mine. Biserica avea două rânduri de scări. O scară largă, de piatră, urca din stradă. Cealaltă, laterală, dădea spre un parc și, fiind nefolosită, întrucît în partea aceea nu era nici o ușă, crescuseră smocuri de iarbă în crăpăturile umplute cu pământ. Ca să treacă timpul, am smuls un smoc de iarbă și mă jucam cu firele, încercînd să-mi aduc aminte ce anume așteptam să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
similarizat spiritul lui Gosseyn în corpul lui Ashargin. Gosseyn posedă singurul creier secund din galaxie în afară de cel al Zeului Adormit - care nu contează. Zeul ar putea, fără îndoială, să fie trezit acum, dar anumite mecanisme necesare dezvoltării sale au rămas nefolosite multă vreme, încât el nu ar mai putea să rămână în viață decât câteva minute. De ce Ashargin? Pentru că era slab. Știu din experiență că o personalitate mai puternică ar fi putut să combată conștient voința lui Gosseyn. Și prezența ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
venit o idee. Apropiindu-se de calul lui Hideyoshi, Ishida Sakichi își salută stăpânul: — V-am făcut o promisiune mai demult și astăzi am pregătit, pentru dumneavoastră, o oștire finanțată cu banii pe care i-am câștigat din curățirea pământurilor nefolosite din această regiune. — Ei bine, vino, Sakichi. Alăturați-vă convoiului de provizii, în coadă. Oameni și cai în valoare de peste zece mii de banițe - Hideyoshi era impresionat de ingeniozitatea lui Sakichi. În ziua aceea, majoritatea trupelor trecură prin Kyoto și porniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
culori diferite (asta o știa din amintire, fiindcă poza era, firește, alb-negru), dar pe care a reușit să-l dezmembreze deja, încât să-l prefacă în două emisfere. Iată-le în fotografie zăcând pe covor, într-o rână, devenite de nefolosit, dezvăluind în mod surprinzător interiorul de culoarea cositorului. Tiberiu își mai amintea de mătușa Georgiana când venise în vizită la ei acasă, câțiva ani mai târziu, în Vechiul Regat nu că între timp nu s-ar mai fi vizitat! -, ea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în miniatură, al cărui braț de tinichea, orizontal, ancorat cu un cablu de vârful turnului, de două ori mai gros decât un burlan de la streașină și la fel de vechi și de turtit, se ridica mai înalt decât vagoanele și decât locomotiva. Nefolosit, brațul de tinichea stătea, inert, în lungul peronului. Pentru alimentare cu apă, locomotiva era trasă cu tenderul în dreptul pompei, un lucrător rotea cu mâna brațul de tinichea, trăgându-l de o sârmă, în zdrăngănit de tinichea, până îl aducea de-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și am aruncat o privire prin sertarul cu desuurile Selinei, cu intenția de a-i pregăti o selecție-surpriză pentru când avea să-și facă apariția din baie. Hei, astea sunt noi. Și astea... În timp ce pipăiam cu gesturi de expert corsetul nefolosit, am simțit ceva tare în tiv. Asta ce mai e? Balenă? Nu: un sul din hârtii uzate de zece lire - două sute de lire. Acum, locul ăsta nu e tocmai bun ca Selina să ascundă ceva în el, pentru că eu scotocesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fotoliu cu brațe în fața televizorului, îmbrăcat cu o vestă și înarmat cu o cutie de bere. Îmi aruncă o privire mohorâtă - duritate, exasperare - și își ridică un deget la sprânceana însemnată. Pe Spunk l-am găsit în sufrageria întunecată și nefolosită din capătul apartamentului. Stătea pe marginea mesei, cu mâinile încrucișate, cu o căutătură de om nebun pe fața lui musculoasă. Mă privea cu ochi goi. Ce s-a-ntâmplat, Spunk? Îl omor, spuse el calm. Îl omor, repetă el în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nume, programări pentru filmări, foi de credit de la Kreutzer’s, Bartleby, din Insula Fericirii, note de plată, citații pentru conducere în stare de ebrietate, o vedere cu un Manet, un bilet de la Martina, nici un ban, și un bilet de avion nefolosit... Am ținut acest ultim articol în mână destul timp până am reușit să înțeleg ce era. Un bilet de avion nefolosit. Compania Airtrak, New York - Londra. 20 kilograme. IU-HUU. OK. Okay? Doamne. De atâta timp n-am mai avut parte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
stare de ebrietate, o vedere cu un Manet, un bilet de la Martina, nici un ban, și un bilet de avion nefolosit... Am ținut acest ultim articol în mână destul timp până am reușit să înțeleg ce era. Un bilet de avion nefolosit. Compania Airtrak, New York - Londra. 20 kilograme. IU-HUU. OK. Okay? Doamne. De atâta timp n-am mai avut parte de un dram de noroc - abia dacă i-am recunoscut degetul mare ridicat în sus pentru mine, fața clipind șmecherește. Îți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
axa sintagmatică sau pe axa paradigmatică, textul poate accepta toate combinațiile denotative și conotative posibile”. Personajele urmuziene — non-persoane — sînt „compuse”, literal și în toate sensurile, evoluînd pe o schemă narativă stereotipă și elementară. O observație esențială privește „recuperarea materialelor lingvistice nefolosite”, a „zgurii” limbajului comun, odată cu dispariția „tramei” narative (înlocuite prin „descrierea destructurantă și micropovestire”). Ideea de bază ar fi aceea că „instinctiv, Urmuz descoperă Scriitura și Textul” (1983, p. 27). În interiorul experimentalismului „anticipat” cu cinci decenii de Urmuz și confirmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu făceau nimic dorind să nu se sperie una pe cealaltă, dar se simțeau vinovate tocmai pentru această inerție. Neștiind ce face, alarmată fiind, într-o noapte friguroasă cu lună plină scânteind pe cerul întunecat, Violetta și-a pregătit echipamentul nefolosit niciodată, mâncare și câteva haine, după care, fără să aștepte dimineața, a plecat la drum, după ce a aruncat în grabă pe masa veche din bucătărie un scurt bilet: “Mi-e teamă și dor. Plec să-i caut. Te iubesc, bunica
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
În formă de melc, Marie Îi povesti ce se Întîmplase. Înarmată cu o puternică lanternă pe care i-o dăduse Ryan, constată perplexă că Îngrămădeala cablurilor electrice ruginite, mîncate de sare și acoperite de praf era pur și simplu de nefolosit. Puse chiar mîna pe enorma lentilă de sticlă și verifică singură că era rece. O neliniște surdă, care Începea să-i devină familiară, ieșise din nou la suprafață. Totuși nu fusese victima unei halucinații! O dată În plus, cineva se străduia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nostru, ceea ce, aflat în opera ființei, înfăptuim la rândul nostru. Aici devine vizibilă și inteligibilă trăsătura oricărui proces de pierire și ceea ce constituie propriu-zis posibilitatea acestuia, punctul de origine pornind de la care acesta se produce negrești: barbaria este o energie nefolosită. De ce rămâne aceasta într-o astfel de stare, pe de o parte, și ce decurge de aici, pe de altă parte: aceste două întrebări constituie tema inevitabilă a oricărei reflecții asupra declinului civilizațiilor. Totuși, înainte chiar de a continua elaborarea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
că ea se regăsește în acest istorial al Absolutului și se înfăptuiește în el și ca el. Aprioricul barbariei ca și cel al culturii, aprioricul tuturor aprioricelor este această viață absolută în care suntem trăitori. De ce atunci rămâne această Energie nefolosită în noi? În ce fel sporirea, contravenind într-un anumit fel propriei sale esențe, se inversează în stagnare și regres? Cum de există și cum de poate exista, pe undeva, o oprire? Deoarece sporirea se înfăptuiește ca o străbatere a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
astfel, în beția de sine, fiecare nevoie, fiecare mișcare rămân ca la jumătatea drumului lor înseși, blocate într-o suferire care nu se mai depășește într-o bucurie. Într-o civilizație există neliniște de fiecare dată când energia vieții rămâne nefolosită, iar ea rămâne în această stare deoarece "plusul" care o constituie ca plus de sine, ca ajungere în sine a subiectivității absolute, nu mai are permisiunea de a se efectua pentru că nimic nu-i mai este propus omului, vederii sale
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
închisă, deoarece suferirea s-a repliat în suferința sa, energia, care nu se mai investește în marile operații ale artei sau în cele ale vieții cotidiene (care se subordonează ele însele unui proces de culturație continuat), această energie așadar rămâne nefolosită în sensul care tocmai a fost clarificat: ea nu este în acest fel suprimată, ci este ca și exacerbată, afectul, modul său de prezentare fenomenologică irecuzabil, căpătând forma unei neliniști crescânde. Ea caută așadar să se elibereze, însă urmând de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în sarcinile cele mai nobile și mai dificile se regăsește intact pe planul unde se încearcă acum a se scăpa de el. Intact, sau mai degrabă amplificat de toată diferența care separă mai multul de mai puțin: partea de energie nefolosită n-a făcut decât să sporească, sporind și neliniștea odată cu ea. Din acest moment, aceeași situație se repetă la infinit: fiecare pliere pe formele cele mai fruste ale simțirii, ale gândirii sau ale acțiunii suscită un flux suplimentar de energie
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
după alta fiecare dintre modalitățile vieții individuale și sociale. Cu toate acestea, odată cu fiecare repliere a energiei, deoarece, în același timp, ea nu contenește a fi produsă ca viața însăși, nemulțumirea, încercarea de sine pe care o face această energie nefolosită, crește. În acea clipă, în mod cât se poate de evident, în fața sa se deschid două căi, desenând chipurile barbariei. Nu este vorba numai de revenirea la comportamente mai elementare și mai grosolane, de vreme ce, în acest proces de regresiune, nici
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cultura. Așadar, imaginea televizată trebuie la rândul său apreciată în relația sa internă cu viața subiectivă și ca avându-și sălașul veritabil în aceasta: imaginea televizată purcede din plictis. Plictisul este, tocmai, dispoziția afectivă în care se dezvăluie sieși energia nefolosită. În plictis, în fiecare clipă se ivește o forță, care se umflă de ea însăși, fiind gata, pregătită pentru a fi folosită după cum se va dori. Însă ce să faci? Nu știu ce să fac". Nici una dintre căile nobile trasate de cultură
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
săpat tunele până sub zidurile orașului, ca să le umple cu butoaie de pulbere. Noroc cu ploile care au căzut fără oprire până au trecut În ninsori... Petru știa povestea: Să nu-mi spui că aici e un eșantion din pulberea nefolosită acum câteva sute de ani... Nu chiar, admise cu modestie Iolanda. Petru se așeză În genunchi, sub afiș și deschise tubul. Din el alunecă Încet, pe mochetă, ca un șarpe captiv În iarbă, un sul gălbui de hârtie Ingres, ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]